Economia de piaţă se defineşte ca fiind acea formă modernă de organizare şi funcţionare a economiei de schimb în care întreprinzătorii îşi desfăşoară activitatea economică în mod liber, autonom şi raţional, corespunzător cerinţelor pieţei în scopul satisfacerii unor nevoi existenţiale tot mai sporite, cu resurse economice limitate.
În condiţiile actuale, pentru funcţionarea eficientă a economiei de piaţă trebuie avută în vedere existenţa cumulativă a următoarelor condiţii:
- piaţa este cadrul general prin care se stabileşte ce, cât şi pentru cine să se producă în condiţiile libertăţii de acţiune a agenţilor economici;
- deciziile economice sunt luate în mod liber de către indivizi şi firme, din interacţiunea acestora rezultând producţia globală şi consumul;
- concurenţa între agenţii economiei şi obţinerea unui profit cât mai mare reprezintă obiectivul major al activităţii şi criteriul esenţial în evaluarea eficienţei acestuia;
- indivizii acţionează pe baza intereselor personale şi a principiului eficienţei maxime, atingerea acestor interese realizându-se prin mecanismul preţurilor, numai în măsura în care deciziile lor iau în considerare interesele şi dorinţele celorlalţi;
- formarea liberă a preţurilor bunurilor economice pe baza cunoaşterii de către agenţii economici, a cererii şi a ofertei;
- proprietatea privată a pluralismului formelor de proprietate a agenţilor economici;
- instituţionalizarea juridică şi economică a economiei de piaţă;
- intervenţia statului având rolul de a asigura cadrul instituţional al economiei de piaţă şi supravegherea funcţionării normale a acestuia, prin folosirea cadrului legal şi a pârghiilor economice;
- existenţa unei structuri tehnico-economice moderne (factori de producţie, mod de combinare a acestora, sistem financiar-bancar etc.) ca o condiţie a satisfacerii decente a nevoilor fundamentale ale tuturor cetăţenilor