Tipărire
Categorie: Economie
Accesări: 184
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Întreprinderea – tipologia întreprinderilor

Întreprinderea sau firma reprezintă spaţiul în care se reunesc şi se combină factorii de producţie, se desfăşoară procesul de producţie, se produc bunuri economice şi se creează valoare nouă, pe baza diviziunii sociale a muncii şi a cooperării directe şi indirecte, între toţi cei care o compun şi o reprezintă.

În societate, întreprinderea îndeplineşte concomitent funcţii economice şi funcţii sociale putând fi privită ca entitate, cu mai multe dimensiuni:

- o dimensiune economică – pentru că aici se creează avuţia;

- o dimensiune socială – pentru că desemnează o comunitate de oameni ce muncesc împreună şi a căror interacţiune o fac funcţională;

- o dimensiune juridică – pentru că se bucură de autonomie, indiferent de mărimea sau natura activităţii sale.

Firmele diferă între ele din multe puncte de vedere, dar, există însă patru diferenţe majore:

  1. Din punct de vedere al statutului juridic (legal) de organizare firmele pot fi:

- firmă patronală (familială) – deţinută de un individ care îşi investeşte capitalul, ia decizii şi încasează întregul profit;

- firme parteneriale – afacerea este deţinută de doi sau mai mulţi copropietari, care împart între ei profitul, iau decizii împreună şi răspund faţă de datoriile asocierii;

- corporaţii (societatea comercială pe acţiuni) – reprezintă o entitate care poate să facă în numele ei afaceri ca şi o firmă cu un singur patron sau ca un parteneriat.

  1. Din punct de vedere al modului de integrare a firmelor. Dintre formele mai importante de integrare fac parte:

- integrarea pe verticală – fuzionarea unor firme ce operează în diferite stadii ale producţiei, fie în calitate de ofertant fie de client, inclusiv prin cumpărarea acţiunilor unor firme, rezultatul fiind un holding;

- integrarea pe orizontală – asocierea unor firme în aceleaşi domenii de activitate, în scopul limitării concurenţei, reducerii costurilor medii, creşterea eficienţei economice, rezultatul fiind apariţia unui cartel.

  1. Din punct de vedere al organizării interne a firmelor, toate afacerile au componente structurale şi operaţionale, modul în care arată şi sunt asamblate, fiind diferit de la o firmă la alta.
  2. Din punct de vedere al modului de luare a deciziilor presupune:

- înţelegerea responsabilităţilor şi autorităţii;

- delegare şi raportare;

- centralizare şi descentralizare.

Caracteristicile întreprinderii (firmei)

Indiferent de tipul său firma se caracterizează prin următoarele trăsături:

  1. Scopul fundamental este producerea de bunuri economice sau prestarea de servicii;
  2. Pentru a răspunde acestui scop, firma trebuie să dispună de un patrimoniu, doar pe această bază fiind posibilă asumarea riscului unei activităţi economice;
  3. Firma combină factorii de producţie pentru realizarea unui bun sau serviciu;
  4. Firma de tip capitalist produce în exclusivitate pentru piaţă, de aceea pulsul pieţei se reflectă în activitatea ei. Deciziile acestora se bazează pe informaţii privind:

- cererea şi oferta celorlalţi producători;

- preţurile;

- indicii producţiei, salariilor, costului vieţii, ocupării forţei de muncă;

- investiţiile actuale şi de perspectivă.

  1. Finalitatea firmei este maximizarea profitului, care reprezintă condiţia supravieţuirii şi dezvoltării firmei şi, indirect, condiţia prosperităţii sociale.

 

Întreprinzătorul

În condiţiile economiei de piaţă, activitatea întreprinderii este legată de întreprinzător sau manager – cel ce iniţiază o activitate economică, conduce întreprinderea în scopul realizării profitului.

Caracteristicile fundamentale ale întreprinzătorului sunt:

  1. întreprinzătorul combină toate elementele producţiei, fiind responsabil de rezultatele obţinute şi repartizarea veniturilor;
  2. pregătirea de a-şi asuma riscul;
  3. exercită funcţia de autoritate;
  4. întreprinzătorul este un inovator;
  5. capacitatea managerială şi dorinţa de autonomie.