Pornind de la specificul activitatii bancare examinate si tinind cont de faptul ca panica in rindurile deponentilor si crizele bancare au devenit evenimente tot mai frecvente si costisitoare pe plan international, autoritatile competente din intreaga lume isi indreapta eforturile spre prevenirea fenomenelor mentionate, prin perfectionarea mijloacelor de control, procedurilor de inspectie si prudenta, precum si adoptarea unui cadru contabil si juridic perfect .
Instabilitatile financiare nu se manifesta neaparat prin crize bancare, acestea se pot reflecta si prin falimente bancare. Concomitent, falimentul unei banci pe linga consecintele negative poate avea si un impact pozitiv. Cel negativ consta in panica in rindurile deponentilor ce se poate rasfringe si asupra unor banci „sanatoase”, iar bancile ramase sint nevoite sa majoreze rata dobinzii la depozite pentru atragerea mijloacelor banesti disponibile, astfel fiind redusa profitabilitatea bancilor. Totodata, bancile care au supravietuit beneficiaza de un venit strategic datorita migratiunii deponentilor de la banca falimentara. Daca nu ar falimenta nici o institutie bancara, ar lipsi concurenta pe piata bancara si dorinta bancilor de a-si imbunatati si stabiliza activitatea. Chiar si eforturile de supraveghere si reglementare bancara nu urmaresc ca scop prioritar excluderea falimentelor, eforturile fiind indreptate mai cu seama spre managementul eficient al bancilor si asigurarea stabilitatii sistemului bancar in ansamblu. Crizele financiare reprezinta o forma pronuntata a instabilitatii financiare si pot aparea, cind presiunea este suficienta pentru a afecta functionarea intregului sistem semnificativ si pe o perioada indelungata de timp. Stabilitatea financiara consta in capacitatea si abilitatea sistemului financiar de a rezista crizelor si socurilor sistemice, iar crizele financiare reprezinta survenirea evenimentelor sistemice in sectorul financiar, care au drept consecinta pierderi economice considerabile si neincrederea populatiei in sistemul bancar, ceea ce impune costuri concrete economiei reale.
Tinind cont de rolul de intermediere a fondurilor care le revine bancilor, instabilitatile sistemului bancar pot duce la un declin in procesele de creditare si investitii, precum si insolvabilitatea institutiilor neviabile, fiind implicate atit bancile mici cit si cele mari care, de regula, se considera a fi mai sigure. Totodata, citeva institutii aflate in situatii de stres pot provoca efectul „domino” si pot cauza disfunctionalitati in intregul sector bancar, fapt ce si determina necesitatea asigurarii stabilitatii nu doar a intregului sistem bancar, ci si a fiecarei institutii bancare in parte. Declansarea crizelor poate avea loc in citeva etape: etapa initiala, caracterizata prin inregistrarea problemelor in bilanturile institutiilor financiare, care in conditii nefavorabile trece in cea de-a doua etapa, criza monetara propriu-zisa. Intr-un sistem bancar instabil este mai putin probabil ca banca centrala sa intreprinda masuri de protectie a monedei nationale, deoarece acest fapt va conduce neaparat la majorarea ratelor si, astfel, la inrautatirea bilanturilor bancilor, ceea ce poate genera aparitia celei de-a treia etape, criza financiara. Economistii americani M.Burton si R.Lombra, caracterizind structura crizelor financiare, mentioneaza ca etapa initiala a declansarii acestora este cauzata de riscurile caracteristice intermedierii financiare, care odata cu segmentarea creantelor financiare poate duce la default si se poate solda cu criza financiara.
Totodata, pentru evitarea instabilitatilor sistemului bancar este necesara efectuarea unui management eficient al riscurilor prin determinarea politicilor si exigentelor fata de desfasurarea activitatilor ce prezinta un risc major pentru activitatea institutiilor financiare, implementarea unor sisteme de control intern adecvate pentru monitorizarea si evaluarea acestor riscuri, precum si prevenirea fraudelor sau activitatilor ilegale ale unor angajati. In acest context de asemenea se impune necesitatea implementarii noului Acord Basel. Este absolut necesara asigurarea transparentei sectorului bancar, precum si respectarea principiilor „potrivit si adecvat” in autorizarea bancilor si in confirmarea persoanelor in functia de administrator a acestora. Pentru evitarea instabilitatilor financiare este necesara stimularea proceselor de reorganizare si privatizare a institutiilor financiare, ceea ce ar permite micsorarea influentei statului asupra sectorului bancar, atragerea si accesul pe piata al bancilor straine, ar impulsiona procesele de contopire si absorbtie a bancilor.
Pentru a evita instabilitatile bancare cauzate de procesele de spalare a banilor prin intermediul institutiilor financiare, bancile sint obligate prin actele normative in vigoare sa determine adevarata identitate a clientilor sai, sursa mijloacelor financiare, precum si operatiunile potentiale ale clientilor. Fiecare institutie financiara dispune de un program continuu de instruire a angajatilor, de selectie stricta a cadrelor pentru a asigura profesionalismul lor inalt si a recurge la audit pentru exercitarea controlului asupra sistemului. Cunoasterea mai buna a clientilor bancilor si monitorizarea continua a conturilor si tranzactiilor le permite managerilor sa asigure stabilitatea bancilor si sa evite expunerea acestora la riscul de imagine.