1 Importanţa proprietăţilor mărfurilor
Proprietăţile mărfurilor sunt însuşiri ale acestora care le conferă o anumită utilitate. De aceea, cunoaşterea utilităţii unui produs sau serviciu impune identificarea proprietăţilor care, în final, conduc la satisfacerea trebuinţei pentru care a fost realizată marfa respectivă.
Satisfacerea cerinţelor consumatorilor este posibilă numai printr-o cunoaştere temeinică a structurii mărfurilor, a relaţiilor dintre diferitele lor componente, a interacţiunilor dintre marfă şi mediu, dintre marfă şi om. Toate aceste aspecte se reflectă în proprietăţile mărfurilor.
Impactul deosebit al progresului tehnic a avut efecte multiple asupra mărfurilor, mai ales în ceea ce priveşte proprietăţile lor tehnico- funcţionale. Acest fapt impune o cunoaştere adecvată a proprietăţilor respective.
Proprietăţile mărfurilor sunt influenţate în mod decisiv de mai mulţi factori: cerinţele consumatorului, concepţia şi proiectarea produsului, materiile prime folosite, procesul tehnologic de prelucrare, ambalajul, sistemul de transport, păstrare-depozitare etc.
2 Clasificarea proprietăţilor mărfurilor
Multitudinea şi complexitatea produselor şi serviciilor existente pe piaţă generează o varietate deosebită de proprietăţi, iar practica economică îi obligă pe specialişti să le definească în relaţie directă cu cerinţele consumatorului.
Proprietăţile mărfurilor pot fi clasificate în funcţie de mai multe criterii:
- a) în funcţie de nivelul de relevanţă a proprietăţilor pentru calitatea mărfurilor:
- proprietăţi critice (contribuie cu circa 40-50% la asigurarea calităţii
mărfurilor, iar numărul acestor proprietăţi este relativ mic), de exemplu: rezistenţa la uzură a unui covor, conţinutul de substanţe nutritive al produselor alimentare etc; - proprietăţi importante (contribuie cu 30-40% la asigurarea calităţii mărfurilor), de exemplu: proporţia fibrelor naturale într-un amestec de fibre textile, capacitatea cilindrică la un autoturism, indicele de refracţie la unele produse alimentare etc;
- proprietăţi minore (aportul lor la asigurarea calităţii mărfurilor este redus, nedepăşind 10-20%, dar aceste proprietăţi sunt cele mai numeroase), de exemplu: dimensiunile, masa etc. în practică există şi situaţii în care proprietăţile considerate de regulă ca fiind minore deţin o pondere importantă în asigurarea calităţii, în funcţie de specificul produsului.
Între importanţa şi numărul proprietăţilor există o relaţie invers proporţională, respectiv cu cât o categorie de proprietăţi este mai importantă pentru calitatea mărfurilor, cu atât numărul acestor proprietăţi este mai mic.
- b) în funcţie de natura proprietăţilor:
- proprietăţi fizice (structurale, optice, termice, mecanice, electrice etc);
- proprietăţi chimice (compoziţia chimică, stabilitatea la acţiunea agenţilor chimici etc);
- proprietăţi biologice (potenţialul nutritiv etc.);
- proprietăţi economice (consumul de energie şi carburanţi, cheltuielile de montaj, de utilizare, de întreţinere[1] etc.);
- proprietăţi estetice (linia, forma, aspectul, armonia cromatică, designul, stilul etc);
- proprietăţi organoleptice (culoarea, mirosul, gustul, aroma, buchetul, consistenţa, tuşeul etc);
- proprietăţi ergonomice (confortul în utilizare etc);
- proprietăţi ecologice (gradul de poluare a mediului).
- c) În funcţie de modalitatea de măsurare şi apreciere a proprietăţilor:
- proprietăţi apreciate direct cu ajutorul aparatelor şi instrumentelor de laborator;
- proprietăţi apreciate prin intermediul simţurilor (proprietăţi organoleptice, proprietăţi estetice).
[1] Aceste cheltuieli sunt mai greu identificabile de către consumator atunci când achiziţionează produsul, dar pot influenţa decizia de cumpărare. De exemplu, la alegerea unei imprimante trebuie ţinut seama de regimul în care se va folosi produsul, luând în considerare faptul că tehnologia laser oferă un cost minim pe pagina imprimată, în timp ce în cazul tehnologiei cu jet de cerneală costul pe pagină este mai mare