1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Una din problemele - cheie în teoria economică este problema proprietăţii. Proprietatea asupra mijloacelor de producţie determină în mâinele cui se află atât puterea economică, cât şi cea politică în societate. Proprietatea, ca categorie economică, reprezintă un ansamblu de relaţii dintre oameni în legătură cu însuşirea bunurilor existente în societate, relaţii guvernate de norme sociale, specifice diferitor perioade istorice. Categoria “proprietate” poate fi examinată în trei aspecte: juridic, economic şi filosofic.

În aspect juridic proprietatea reprezintă un bun economic, ce aparţine cuiva şi care se exprimă în trei forme de drept: dreptul de a poseda bunurile, care constă în stăpânirea efectivă a bunurilor; dreptul de a folosi bunurile, care constă în folosirea calităţilor utile ale bunurilor; dreptul de a administra bunurile, care constă în determinarea destinului bunurilor.

În aspect economic proprietatea reprezintă relaţii economice de gospodărire, care apar între oameni în procesul de producţie şi care includ următoarele elemente:

  • relaţii de însuşire a factorilor de producţie;
  • relaţiile de folosire economică a mijloacelor materiale, care apar în condiţiile, când proprietarul mijloacelor de producţie personal nu se ocupă cu utilizarea lor, ci transmite dreptul de utilizare a acestora altor persoane (de ex., relaţiile de arendă, relaţiile de concesiune);
  • relaţiile de realizare economică a proprietăţii, care au loc numai în cazul dacă ea aduce proprietarului un anumit venit în formă de profit, dobândă, rentă, dividend.

În aspect filosofic în relaţiile de proprietate omul se implică şi se realizează ca fiinţă totală, individul manifestându-şi responsabilitatea prin proprietatea pe care o posedă şi pe care o integrează social prin folosire eficientă.

În esenţă, proprietatea exprimă unitatea dintre subiectul şi obiectul ei. Subiecţii proprietăţii sunt persoanele care deţin anumite bunuri în proprietatea lor exclusivă şi care îşi exercită direct şi nemijlocit drepturile asupra acestora. În calitate de subiecţi ai proprietăţii pot fi: persoanele fizice, juridice, statul şi organizaţiile internaţionale. Obiectul proprietăţii îl formează bunurile în jurul cărora se creează relaţii de proprietate. Ca obiecte ale dreptului de proprietate pot fi: pământul, clădirile, utilajul, obiectele culturii materiale şi spirituale, banii, hârtiile de valoare ş a.

Dreptul de proprietate apare pe următoarele căi: pe baza activităţii de muncă şi de producţie; pe calea moştenirii; pe calea restabilirii dreptului de proprietate; pe alte căi care nu contravin legislaţiei în vigoare. Relaţiile de proprietate pot funcţiona normal numai în condiţiile existenţei unui stat democratic întemeiat pe relaţiile de drept, stat care apără toate formele de proprietate.

În ţările cu economie de piaţă, inclusiv în Republica Moldova, există două tipuri de proprietate: privată şi publică şi o combinare al acestora – proprietate mixtă. În cadrul acestor tipuri există mai multe forme de proprietate.

Principala formă de proprietate în economia de piaţă este proprietatea privată, care se manifestă în următoarele forme:

  • proprietatea particulară prezentată de micii producători (gospodării ţărăneşti, gospodării meşteşugăreşti, întreprinderi mărunte comerciale, unităţi familiale ce prestează servicii etc.);
  • proprietatea privată întemeiată pe utilizarea muncii străine, pe angajarea salariaţilor;
  • proprietatea privată asociativă (societăţile pe acţiuni, corporaţiile, cooperativele etc.).

Proprietatea privată are avantaje şi dezavantaje

Avantajele proprietăţii private:

  • ea asigură autonomie deplină unităţilor economice;
  • generează concurenţă reală între agenţii economici;
  • stimulează libera iniţiativă în crearea şi dezvoltarea întreprinderilor;
  • asigură o cointeresare şi o motivaţie superioară în muncă şi în economisire;
  • ea permite o mai bună adaptare a activităţii economice la nevoile pieţei;
  • ea constituie fundamentul libertăţilor individului şi ale democraţiei economice.

Dezavantajele proprietăţii private:

  • ea conţine tendinţe de concentrare a producţiei şi formarea monopolului;
  • ea contribuie la polarizarea societăţii în bogaţi şi săraci;
  • ea provoacă stări de nesiguranţă în rândurile proprietarilor mărunţi în lupta de concurenţă.

Aceste laturi negative ale proprietăţii private pot fi minimizate prin intervenţia statului în activitatea economică.

Proprietate publică este prezentată în toate ţările şi se caracterizează prin faptul că o parte considerabilă de bunuri se află în proprietatea statului şi diferitor administraţii publice locale.

Avantajele proprietăţii publice:

  • ea permite organizarea unor activităţi cu riscuri mari pe care agenţii privaţi nu le pot suporta;
  • ea cuprinde unele domenii de activitate care presupun investiţii mari de capital;
  • ea asigură satisfacerea multor nevoi sociale;
  • ea oferă o stabilitate mai durabilă a locurilor de muncă.

Dezavantajele proprietăţii publice:

  • ea nu stimulează suficient iniţiativa lucrătorului şi a interesului economic personal;
  • ea admite nerentabilitatea unor întreprinderi (fiind susţinute prin subvenţii din bugetul de stat);
  • ea duce în unele cazuri la frânarea concurenţei şi aplicarea preţurilor de monopol;
  • ea favorizează elemente de birocratism.

Proprietatea mixtă, care prezintă o combinare a proprietăţii private şi celei publice, se manifestă în următoarele forme:

  • proprietatea mixtă cu participarea capitalului public naţional şi străin;
  • proprietatea mixtă cu participarea capitalului privat naţional şi străin;
  • proprietatea mixtă cu participarea capitalului naţional public şi privat.

În Republica Moldova structura proprietăţii în anul 2002 a fost următoarea: proprietatea privată – 93,4 %; proprietatea publică – 3,8 %; proprietatea mixtă (publică şi privată, fără participarea capitalului străin) – 0,5 %; proprietatea mixtă cu participarea capitalului străin – 1,4 %; proprietatea străină – 0,9 %.

Loading...