1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Pentru realizarea unui obiectiv de investiţii, în practică există mai multe posibilităţi concretizate în diferite variante, fiecare având avantajele şi dezavantajele sale. De aceea este necesar ca alegerea variantei după care se va executa investiţia să fie făcută pe baza unor criterii şi calcule riguros ştiinţifice. Aceste calcule trebuie să indice alegerea acelei variante care prezintă cele mai mari avantaje, altfel realizarea investiţiei se va dovedi neinspirată. În această idee, realizarea unor obiective de investiţii cu efort economic (de muncă vie şi muncă trecută - materiale) mai mic decât cel propus, reprezintă concretizarea unei activităţi desfăşurată în mod eficient.

În esenţă, prin eficienţa economică a investiţiilor trebuie să se înţeleagă faptul că prin consumarea unor fonduri de investiţii se impune obţinerea de rezultate maxime.

O expresie la modul general a eficienţei economice este dată de relaţia dintre efectele utile obţinute dintr-o anumită activitate economică şi cheltuielile, adică eforturile, realizate în activitatea respectivă. În expresie matematică, eficienţa economică se exprimă sub forma:

Ee = Ef / Er  maxim, adică maximizarea efectelor,

sau

Ee = Er  / Ef  minim, adică minimizarea eforturilor, Ef

unde:

Ef- efectul economic;

Er - efortul economic

Aşadar, eficienţa economică înseamnă obţinerea unor efecte economice utile, în condiţiile cheltuirii într-un mod raţional şi economicos a unor resurse materiale, umane, financiare, folosindu-se pentru aceasta metode ştiinţifice de organizare a activităţii.

Nivelul eficienţei este cu atât mai ridicat cu cât este mai mare efectul util pe unitate de efort cheltuit sau cu cât este mai mic efortul consumat raportat la o unitate de efect util.

Făcând o analiză a noţiunii de eficienţă economică a investiţiilor se constată că aceasta este o sumă de factori calitativi, fapt ce îi conferă acesteia un caracter complex, vizând perfecţionarea activităţii în domeniul în care are loc punerea în funcţiune a investiţiei respective, care poate fi de modernizare, retehnologizare, reconstrucţie sau dezvoltare. Studiul eficienţei economice a investiţiilor presupune în fond o analiză cauzală a factorilor care determină decizia în mediul de risc aferent.

De fapt analiza eficienţei economice a investiţiilor răspunde la întrebările:

■  cum se folosesc?

■  cât se consumă din resurse?

urmărindu-se atât gradul de valorificare cât şi economisirea lor. în acest context este necesar ca resursele să fie cât mai riguros structurate după criterii care să corespundă cerinţelor analizei economice.

În practica curentă de realizare a investiţiilor se face adesea greşeala când se consideră că noţiunea de eficienţă economică a investiţiilor este una şi aceeaşi cu rezultatele utile ale acestora. Spre exemplu: vânzarea unor produse de un nivel calitativ superior se apreciază ca fiind întotdeauna o activitate eficientă. în realitate, obţinerea unei calităţi superioare poate fi rezultatul unui consum de muncă exagerat care face ca activitatea să se desfăşoare în mod ineficient. Realizarea unor produse de o calitate superioară constituie o condiţie de bază a unei activităţi eficiente, dar realizarea acesteia cu costuri foarte mari este de neadmis.

Aşa după cum a fost prezentat, în urma efortului de investiţii se obţin diverse efecte economice reflectate de fapt şi pe plan financiar. Nivelul acestor efecte, în raport cu efortul investiţional dă măsura eficienţei investiţiei.

De regulă, efectele economice obţinute, în funcţie şi de caracterul investiţiei pot fi:

■=> de reducere a costurilor de funcţionare a utilajelor, ce se realizează pe seama investiţiilor de înlocuire a maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor;

=> de diminuare a cheltuielilor cu munca prezentă (forţa de muncă), ca urmare a promovării noilor tehnologii prin lucrări de retehnologizare, reutilare sau modernizare;

■=> de sporire a rentabilităţii agentului economic care de fapt este scopul tuturor lucrărilor de investiţie pentru dezvoltare, modernizare, retehnologizare;

■=> de obţinere a unor efecte pe perioade îndepărtate, de natura investiţiilor strategice sau cele de interes general, cum ar fi spre exemplu cheltuieli făcute pentru îmbunătăţirea microclimatului într-o secţie de producţie. Este cunoscut faptul că prin realizarea unui obiectiv de investiţii se urmăreşte obţinerea unui efect sau altul, dar efectele au un caracter complementar, influenţându-se unele pe altele, iar determinarea eficienţei se face prin cumularea tuturor efectelor.

O eficienţă economică ridicată se obţine în condiţiile aplicării în procesul de producţie a unor tehnologii moderne şi care valorifică la cote superioare materiile prime şi energia, asigurând produse de calitate superioară la un cost redus. Mărimea eficienţei economice influenţează în primul rând agentul economic unde ea se înregistrează, dar ea are importanţă şi pentru economia naţională în ansamblul ei, căci prin creşterea producţiei reducerea costurilor de fabricaţie, sporirea rentabilităţii, etc. se obţine un spor al venitului naţional.

De fapt, în ansamblu, corelaţia dintre eforturi şi efecte din punct de vedere : cantitativ se exprimă prin indicatori de eficienţă care de regulă îmbracă forma unui raport matematic. Dat fiind caracterul său complex, eficienţa economică a investiţiilor nu poate fi exprimat printr-un singur indicator. Este necesar să se folosească un sistem de indicatori de eficienţă pentru a evidenţia toate corelaţiile posibile. Calculat pe baza uneia sau a două caracteristici ale mijlocului fix care realizează eficienţa economică, un anumit indicator va reflecta doar o parte a eficienţei economice a investiţiei. Oricât ar fi de explicit şi de condensat, un indicator nu poate cuprinde sau reflecta întreaga eficienţă economică a inves­tiţiilor, aceasta datorită caracterului complex al eficienţei. Desigur, calcularea tuturor rezultatelor unei investiţii şi compararea lor cu eforturile necesare pentru realizarea sa este greoaie şi foarte dificilă, iar cei câţiva indicatori pe baza cărora se face analiza trebuie de aşa manieră aleşi încât să reflecte aspectele cele mai semnificative ale fenomenului economic supus analizei.

Practic, pentru caracterizarea eficienţei economice a investiţiilor se cal­culează câţiva indicatori şi nu este exclusă posibilitatea ca pentru o variantă, unii dintre ei să fie favorabili, iar alţii să fie nefavorabili. în astfel de situaţii se recurge la mărirea numărului de indicatori de aşa manieră încât elementele dominante care determină în final opţiunea, să fie scoase la iveală şi să fie reprezentative.

Aşadar, eficienţa economică a investiţiilor reiese din raportarea efectelor obţinute în urma punerii în funcţiune a unui obiectiv la eforturile necesare pentru realizarea acestuia. Eficienţa economică a investiţiilor reprezintă de fapt core­larea rezultatelor obţinute pe multiple planuri ca urmare a efectuării unei investiţii prin stabilirea unei conexiuni între cauză şi efect.

Loading...