1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Adoptarea unei decizii de investiţii presupune în primul rând o analiză multifactorială din care nu trebuie să lipsească gradul de solicitare al pieţei, disponibilul financiar, necesarul şi nivelul de pregătire a forţei de munca, baza de materii prime şi materiale, amplasarea în zonă şi nu în ultimul rând condiţiile economico-sociale şi politice concrete cu care se confruntă ţara.

Desigur, o importată de necontestat în luarea unei decizii privind actul investiţional îl are cuantificarea fenomenului economic, aceasta întrucât sta­bilirea eficienţei economice în domeniul investiţiilor ridică probleme greu de rezolvat, care de fapt decurg din însăşi caracterul complex al investiţiilor. Bunăoară, există situaţii când rezultatele economice ale unei investiţii nu pot fi cuantificate sau nu se pot determina cu precizie, cum sunt spre exemplu obiectivele cu caracter social sau cultural pentru care de fapt nu se dispune de instrumente de măsurare precisă a rezultatelor.

O altă categorie de lucrări de investiţii pentru care cuantificarea eficienţei economice este greoaie, dacă nu imposibilă, sunt cele care urmăresc doar îmbunătăţirea calităţii produsului finit. Este cunoscut faptul că o calitate supe­rioară a produsului implică costuri suplimentare, fapt ce se răsfrânge asupra preţului, dar nu de puţine ori îmbunătăţirile succesive ce se aduc produselor au ca scop menţinerea competitivităţii acestora pe piaţă, ele urmând a fi vândute la acelaşi preţ chiar şi după îmbunătăţirile aduse.

Alte investiţii se fac cu scopul măririi siguranţei în exploatare sau îm­bunătăţirii microclimatului de producţie, ori a echipamentului de protecţie, ceea ce de asemenea nu oferă posibilităţile practice de măsurare a efectelor.

În procesul investiţional sunt frecvente cazurile când deciziile se referă la posibilitatea de a dezvolta un agent economic existent sau de a realiza un obiectiv nou.

Oricare ar fi caracterul unei investiţii, dezvoltare sau obiectiv nou, în analiza eficienţei economice este necesar a se compara caracteristicile, costurile, pre­cum şi nivelul performanţelor aferente capacităţilor care urmează a fi construite şi puse în funcţiune, cu aceleaşi date ce privesc capacităţile existente, cu scopul de a scoate în evidenţă eventualele costuri suplii îentare.

O problemă majoră pentru decidentul investiţional este atunci când trebuie să aleagă fie varianta care prevede mari economii cu munca vie fie pe aceea în care economia de muncă trecută (materiale) este mai mare. Desigur, sunt preferate variantele care realizează creşterea productivităţii muncii, adică economii cu munca vie, dar tot cu efecte economice favorabile sunt şi variantele care au ca obiectiv reducerea consumului de materiale şi materii prime, adică economii de muncă trecută, mai ales când acestea sunt din import. Dar decizia cea mai dificilă este pentru alegerea din numărul total de variante existente pe aceea care încor­porează cele mai mici valori de investiţie în favoarea acelei variante care prevede cheltuielile cele mai reduse de exploatare a obiectivului pus în funcţiune.

Într-o astfel de situaţie calculele de eficienţă economică a investiţiilor constituie un bun instrument pentru alegerea acelor soluţii sau variante pentru :are, cu eforturile minime să se obţină efecte maxime. De precizat faptul că nu întotdeauna varianta care prevede cele mai mici eforturi reprezintă şi soluţia cea mai bună, după cum nu întotdeauna variantei care realizează performanţa cea aiai înaltă îi corespunde şi eficienţa maximă.

De fapt, calculele de eficienţă economică a investiţiilor constituie un instru­ment matematic, care folosit la momentul de decizie, determină luarea unei hotărîri judicioase în ce priveşte actul investiţional.

În cuantificarea eficienţei economice a investiţiilor un mare neajuns îl constituie faptul că nu întotdeauna se poate face o confruntare elocventă i calităţilor şi a defectelor variantelor supuse comparării, aceasta ca urmare a caracterului de unicat al multor obiective de investiţie, conferit de însăşi: parametrii obiectivului în sine.

De fapt, în limbaj investiţional, fiecare variantă presupune existenţa unui proiect independent a cărui elaborare necesită timp şi efort financiar, iar dintr-un număr de variante posibile şi elaborate una va avea indicatorii economici cei mai buni, va fi cea mai eficientă, deci va fi varianta aleasă.

Loading...