1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Intervenția statului în economie cuprinde o tradiție vastă, debutând din secolul al XVI- lea, îndeosebi după Revoluția Industrială. Activitățile statului au devenit, în timp, tot mai numeroase și diversificate ca urmare a vitezei crescânde a schimbărilor și a creșterii numărului actorilor din cadrul sistemului economic.

Domeniile predilecte în care se manifestă rolul statului în economie sunt: cheltuielile guvernamentale, sistemul de impozite și taxe, activitatea legislativă și sectorul public. Spre deosebire de mecanismul economiei de piață, unde consumatorii sunt liberi să aleagă anumite bunuri și servicii, respectarea statului implică respectarea unor obligații.

Cheltuielile guvernamentale asigurau în secolul XIX și începutul secolului al XX-lea subvenționarea armatei, a anumitor activități publice și plata unui număr relativ redus de funcționari guvernamentali. În principal, cheltuielile guvernamentale se concretizează în achizițiile statului de bunuri și servicii și în plăți de transfer. Statul achiziționează bunuri și servicii pentru a-și satisface nevoile, însă pentru producerea acestor bunuri și servicii sunt utilizate resurse productive ce ar putea fi folosite în sectorul privat. În schimb, plățile de transfer nu necesită implicarea directă a statului în capacitatea de producție a unei țări. Acestea reprezintă plățile ce sunt efectuate de către stat, pentru care beneficiarii nu furnizează bunuri și servicii. În această   categorie   sunt   incluse   programele   de   asistență   socială,   plata   ajutorului   social, compensațiile de șomaj, plățile de binefacere etc.

Impozitele și taxele reprezintă modalitatea principală de formare a veniturilor statului. Pentru  a-și  atinge  obiectivele  propuse,  statul  trebuie  să  promoveze   anumite  principii       în proiectarea sistemului de impozite și taxe. Printr-o anumită construcție a sistemului de taxe și impozite, statul poate influența atât cererea cât și oferta de bunuri și servicii și anume: veniturile populației și agenților economici, realizarea cu precădere a anumitor bunuri de investiții și de consum, nivelul de dotare tehnică etc.

Din punct de vedere al activității legislative, reglementările și controlul guvernamental constituie o altă componentă a mecanismului de implicare a statului în economie. În această categorie întră politicile antitrust ce au drept scop prevenirea acțiunilor venite din partea producătorilor ce pot afecta concurența, prin utilizarea eficientă a resurselor, având totodată și scopul de a elimina concurența neloială.

Cadrul juridic, legislativ și instituțional face posibil ca statul să împună restricții în domeniul producerii anumitor bunuri, să diminueze efectele exterioare și nedorite rezultate din anumite procese de producție, să normeze prețurile unor bunuri și servicii și să influențeze veniturile acționarilor.

În ceea ce privește sectorul public, intervenția statului se concretizează în măsurile adoptate în scopul atingerii unor obiective care nu sunt garantate de sistemul de piață. Aici sunt incluse politicile conjuncturale și structurale care influențează condițiile generale ale producției  și schimbului. Statul și intervențiile publice dețin o putere de reglare considerabilă. Intervenția multiformă a acestora în funcționarea economiei a contribuit la adaptarea structurilor economico- sociale la cerințele evoluției economice și ale etapelor acesteia.

Loading...