Tipărire
Categorie: Economie
Accesări: 310
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

Necesitatea indicatorilor sociali.  Realitatea social-economică din ţările dezvoltate şi chiar din ţările mai puţin dezvoltate a demonstrat că există, în mod cert, probleme specifice sferei sociale, care trebuie bine cunoscute. Evoluţiile din perioada de tranziţie în România confirmă cu prisosinţă nevoia unei mai bune cunoaşteri a problematicii sferei sociale; aceasta şi pentru că s-a dovedit că apariţia şi evoluţia unor procese, fenomene şi tensiuni sociale au un impact economic şi politic ce nu poate fi neglijat, iar măsuri luate în absenţa unor informaţii adecvate şi prompte generează efecte imprevizibile, uneori contradictorii celor scontate.

Pentru a fi cunoscute şi dirijate, fenomenele şi procesele sociale, purtătoare a numeroase caracteristici cantitative şi calitative, trebuie să fie transpuse în mărimi numerice, care poartă denumirea generică de indicatori sociali. În ultimele două decenii, s-au înregistrat preocupări constante la nivel naţional şi internaţional, cu rezultate remarcabile, pe linia elaborării de indicatori sociali, de statistici sociale în general. În favoarea “mişcării” orientate spre dezvoltarea indicatorilor sociali pledează câteva argumente:

            În consecinţă, este important de menţionat faptul că în procesul de perfecţionare a indicatorilor sociali se tinde spre obţinerea unui sistem de indicatori care să facă joncţiunea, pe de o parte, între rezultatele în plan social şi cauze, iar pe de altă parte, între diferitele aspecte corelate ale vieţii sociale; de exemplu, între venituri şi consum; între morbiditate, condiţiile generale de trai, gradul de dezvoltare a infrastructurii sanitare şi accesul la serviciile sanitare.  

            Deşi, la prima vedere, definirea indicatorilor sociali pare simplă şi chiar inutilă, ea s-a dovedit o problemă dificilă şi, totodată, de mare importanţă practică. Dificultatea provine din următoarele motive:

            Ca atare, indiferent de accepţiunea – mai largă sau mai restrânsă – dată indicatorilor sociali, de perspectiva – societală sau individuală, economică sau sociologică – din care privim problema şi fără intenţia de a contribui la mărirea numărului şi varietăţii definiţiilor date indicatorilor sociali, există un acord cvasigeneral în a considera indicatorii sociali o măsură, respectiv o mărime statistică, ce exprimă starea şi evoluţia condiţiilor de viaţă şi circumstanţele ei.

            Pentru o mai bună circumscriere a noţiunii de indicator social sunt necesare unele precizări:

            Aşadar, sfera de cuprindere a indicatorilor sociali este dependentă de:

            Indicatorii sociali trebuie să răspundă unor nevoi practice. De aceea este necesar ca în procesul de elaborare a acestora să se ţină seama de două categorii de cerinţe, care circumscriu, în bună măsură, sfera indicatorilor sociali.

            Prima categorie se referă la procesul de transpunere – în expresie numerică – a unor concepte ştiinţifice ce reflectă viaţa socială. În acest proces este necesar să se urmărească dacă şi cât de bine răspunde indicatorul propus caracterizării domeniului social căruia îi este asociat, care este puterea sa de expresie.

            Cea de-a doua categorie de cerinţe vizează unele aspecte mai apropiate de metodologia statistică şi se referă la exactitatea (acurateţea), posibilitatea formării cu ajutorul lor a unor serii de timp sau longitudinale, culegerea de date, etc.

            (1)Aspectele conceptuale şi tehnice ale construcţiei indicatorilor sociali se circumscriu, de regulă, unui domeniu social precis, indicatorii fiind baza unor analize profunde, multilaterale, a tuturor aspectelor care caracterizează domeniu respectiv, a relaţiilor sale cu alte subsisteme. Din acest punct de vedere, indicatorii sociali construiţi trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

            a)Să fie relevant pentru un domeniu dat; aceasta însemnă ca el să “corespundă” conţinutului domeniului social respectiv şi să furnizeze informaţii care să desemneze caracteristicile principale ale acestuia. Un indicator social este relevant dacă:

            b)Din multitudinea de indicatori să fie selectat un număr relativ mic de indicatori care să încorporeze cât mai multă informaţie. Aceştia sunt, de regulă, indicatori care exprimă media. Însă, indicatorii medii s-au dovedit a fi insuficienţi pentru cunoaşterea în profunzime a unui fenomen social. Dar acompaniind acest indicator cu alţii care evidenţiază o creştere mai rapidă a veniturilor pentru unele categorii de populaţie şi o scădere pentru altele, informaţia se îmbogăţeşte prin dezagregare

             În procesul de dezagregare a indicatorilor sociali este important, pe de o parte, să se evite o fărâmiţare excesivă care pulverizează informaţia şi, pe de altă parte, să se obţină un anumit echilibru între ceea ce este practic posibil de realizat cu informaţia disponibilă şi ceea ce este în mod ideal dezirabil şi poate deveni un impuls pentru dezvoltări viitoare ale indicatorilor sociali. O menţiune specială trebuie făcută în legătură cu dezagregările standard, după: vârstă, sex, tipul gospodăriei, utile pentru determinarea indicatorilor corespunzători exigenţelor comparaţiilor internaţionale.

            c)Un indicator social trebuie conceput ca un element al unui sistem. Aceasta înseamnă, pe de o parte, ca un indicator să corespundă unui domeniu social şi, pe de altă parte, ca activitatea de construcţie şi de perfecţionare a acestuia să se realizeze într-un cadru de integrare a statisticii sociale ca un tot şi de integrare a acesteia cu statisticile demografice şi alte statistici înrudite. În acest sens fiecare indicator trebuie să îndeplinească o dublă cerinţă:

            Originalitatea conceptului de indicator social integrat într-un sistem derivă din faptul că permite o abordare integratoare a cuantificării unei game largi de fenomene sociale. Utilizat izolat, un indicator sau un set de indicatori poate evidenţia apariţia unei probleme sociale, dar nu şi cauzele sale. Un indicator singur nu este purtător al unor cunoştinţe care să conducă la măsuri de politică economică sau socială, dar poate trage un semnal de alarmă legat de necesitatea unei investigaţii atente.

            d)O cerinţă de ordin secundar, dar de mare importanţă în plan metodologic şi practic, este aceea legată de posibilitatea efectuării, cu ajutorul indicatorilor sociali, a unor comparaţii internaţionale. Pentru a răspunde acestei cerinţe, indicatorii corespunzători unor domenii sociale trebuie să îndeplinească o serie de condiţii prealabile:

             (2)Cea de-a doua categorie de cerinţe se referă la aspectele de ordin metodologic, şi anume:

           

            Din nevoia practică de utilizare corectă şi cu mai multă uşurinţă, indicatorii sociali pot fi grupaţi în mai multe categorii.

            O categorie frecvent întâlnită în literatură este aceea care are la bază perspectiva – societală sau individuală – dinspre care se analizează starea şi evoluţia unui fenomen sau proces social. Conform acestui criteriu, indicatorii sociali sunt grupaţi în:

            a)Indicatori obiectivi care se referă la cei care exprimă aprecieri cu privire la starea şi evoluţia unui domeniu social, la factorii lor determinanţi. Ei pun de regulă accentul pe aspectul economic al problemelor sociale. Indicatorii obiectivi constituie un punct principal de sprijin în procesul de luare a deciziilor în plan social şi economic, având astăzi răspândirea cea mai largă şi constituindu-se ca obiect al activităţii numeroaselor instituţii specializate guvernamentale, interguvernamentale şi internaţionale.

            b)Indicatori subiectivi sau de percepţie care oferă informaţii cu privire la percepţia, aprecierea, la nivel de individ sau grup social, a unui fenomen sau proces social. Percepţia de către indivizi sau categorii de persoane este un aspect fundamental al bunăstării şi o componentă necesară şi importantă a unui program de indicatori sociali. Acest tip de informaţii oferă o nouă dimensiune asupra realităţii şi poate, de asemenea, să scoată în evidenţă anumiţi factori obiectivi care n-au fost sesizaţi anterior ca fiind semnificativi. Astfel de indicatori sunt utili în cazul în care cercetările statistice nu pot fi realizate sau datele pot fi disponibile doar cu foarte mare întârziere. 

             Indicatorii sociali mai pot fi clasificaţi în funcţie de fenomenul sau procesul pe care îl caracterizează:

            a)indicatori de rezultat (sau de obiectiv) – estimează eficacitatea unor măsuri de politică promovată într-un domeniu şi informează asupra gradului de realizare a obiectivului ;

            b)indicatori de factor (sau mijloc de realizare) – sunt consideraţi ca indicatori referitori la mijloace de realizare a obiectivelor respective.

            Această clasificare este de regulă utilizată în legătură directă cu formularea şi urmărirea realizării unor obiective precise în plan social.

            Aşa cum sugerează şi denumirea lor, indicatorii sociali au fost “inventaţi” pentru caracterizarea cât mai corectă şi completă a bunăstării individuale. Indicatorii sociali îndeplinesc sau pot îndeplini două funcţii majore:

            În concluzie am putea afirma că o politică socială consistentă presupune cuprinderea fenomenelor şi proceselor sociale într-o concepţie care să ofere un tablou al ansamblului aspectelor vieţii umane, din care să se poată desprinde principalele elemente ce caracterizează rezultatele şi factorii care influenţează aceste rezultate. Într-o astfel de viziune, abordările sectoriale, şi deseori sub egida unor instituţii administrative foarte disparate, devin insuficiente, datorită faptului că între diferitele componente ale vieţii sociale există multiple raporturi pe care o astfel de abordare nu le poate surprinde. De aceea, cuprinderea şi dezvoltarea indicatorilor sociali într-un cadru integrat, bazat, în primul rând, pe selectarea unor domenii care corespund fenomenelor şi proceselor sociale reale şi, în al doilea rând, pe caracterizarea aspectelor cantitative şi calitative ale acestora, este o necesitate imperioasă.