Tipărire
Categorie: Economie
Accesări: 224
1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)

1 Originea produselor

Creşterea schimburilor de bunuri care nu sunt fabricate într-o singură ţară au a adus în discuţie determinarea originii produsului. Guvernul aplică tot felul de reguli pentru a stabili originea produselor din doua motive şi anume:

  1. Să facă o diferenţă clară între produsele autohtone pentru a se putea face o diferenţă la import
  2. Să stabilească originea străină a unui produs şi în mod special condiţiile sub care va fi considerat ca provenind dintr-o ţară cu un anumit sistem de preferinţe

Dar regulile de origine au un sens la larg. Acestea joacă un rol foarte important în aplicarea legilor vizavi marcarea lor, etichetarea lor şi promovarea lor, provizioane de retrageri, interdicţii guvernamentale, procedee de asigurare, restricţii cantitative, prohibiţii de import şi embargouri.

Atunci când două sau mai multe ţări au fost implicate în producţia unui bun, conceptul general aplicat in stabilirea originii este că produsul ia ca ţară de origine ţara în care a avut loc transformarea cea mai substanţială, adică ţara în care bunul a suferit cele mai mari prelucrări. În practică există trei metode principale de determinare a transformărilor care i-au survenit:

  1. Testul Tehnic - anumite testări tehnice care în funcţie de rezultatul pozitiv sau negativ îi conferă o animită origine; acest test este cel mai bun de a se folosi în cazuri specifice dar şi cel mai uşor de manipulat.[1]

Aceste teste pot fi aplicate fie singure fie combinate, iar agenţiile care le folosesc pot să se abată de la aceste metode când originea este determinată pentru alte motive decât cele vamale (de exemplu antidumping). Motivul creeri lor a fost pentru a avea un regim în care guvernele au discreţia de a stabili originea diferitelor bunuri, în special pentru a stabili particularităţile preferenţiale.

Interesul economic în originea bunurilor este relativ recent şi a fost întărit prin creşterea importanşei tarifelor MFN, înlocuirea lor prin alte intervenţii şi prin expansiunea ar anjamentelor de schimb preferenţiale. S-a argumentat maniera în care originea bunurilor este stabilită şi aplicată deoarece determină modul în care sunt acordate preferinţele ca urmare modul în care acestea afectează comerţul mondial[2]. Analiza economică a originii a fost limitată, totuşi, a dus la creerea unor modele[3]. Parţial, asta reflectă faptul că încă sunt destul de neimportante dar pe de altă parte arată şi faptul că are o structură complexă care necesită o analiză amănunţită, cel puţin pentru a putea oferi informaţii în caz de nevoie.

Multe dintre analizele formale s-au rezumat la protejarea conţinutului, investigând efectele cerinţelor guvernelor gazdă asupra produselor străine şi modul în care aceste ţări respectă originea de privenienţă a produselor, şi preţul la care acestea le comercializează. Aspectele pozitive şi normale ale acestor politici nu au fost încă analizate la toate nivelele pieţei. În literatura de specialitate există conceptul care stabileşte legăturile dintre politicile comerciale din cadrul vânzărilor finale şi cele intermediare, permiţând structurile pieţelor competitive şi imperfecte[4].

2. Funcţiile politicii comerciale

Fiecare stat, prin politica sa comercială, trebuie să îndeplinească trei functii principale şi anume:

  1. Promovarea relatiilor economice externe prin stimularea exporturilor;
  2. Protejarea economiei naţionale de către concurenţa străină prin numeroase reglementări şi controale asupra importurilor;
  3. Prin urmărirea realizării unui echilibru dinamic în balanţa comercială şi în balanţa de plăti a ţării în paralel cu creşterea rezervei de valută a statului.

3. Obiectivele policitii comerciale

  1. Perfectionarea structurii schimburilor comerciale externe;
  2. Restrângerea sau stimularea comertului cu anumite produse sau grupe de produse;

3.Orientarea geografică a fluxurilor comerciale internationale: restrângerea acestor fluxuri

cu unele tări si dezvoltarea lor cu altele;

4.Îmbunătătirea raportului de schimb prin sporirea puterii de cumpărare a exportului.

Aceste obiective diferă de la stat la stat atât în functie de condiţiile interne cât şi de cele internaţionale. În perioada postbelică, datorită adâncirii interdependenţelor economice internaţionale au apărut reglementări absolut necesare între state care urmăreau coordonarea modului de acţiune a statelor din punct de vedere politic. Datorită acestui lucru au apărut reglementări bilaterale, regionale şi subregionale dar şi o tendinţă de multilateralizare cu ajutorul unor acorduri ce urmăreau anumite reguli şi principii vizavi de folosirea anumitor instrumente şi măsuri de politică comercială în relatiile dintre ţări. Unul dintre aceste acorduri este şi Acordul General pentru Tarife şi Comert (GATT care a devenit ulterior Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC).

Până să apară OMC multe state foloseasu în cadrul relaţiilor economice externe diferite instrumente variate de politici comerciale, prin care încălcau regulile şi reglementările date şi încercau să promoveze regionalizarea schimburilor comerciale.

 

[1]    Testul Categoriei din care face parte - ceea ce îi oferă originea se determină prin activitatea din ţara exportatoare care este clasificată ca făcând parte dintr-o categorie anume din clasificarea valutară, dacă necesită sau nu imputări; oferă avantajul simplicităţii şi predictibilităţii altfel clasificarea tarifelor nu poate distinge transformările substanţiale;

[2] Krueger (1993), (1995) and Krishna and Krueger (1993)

[3] Ju and Krishna (1998).

[4]  Spencer and Jones (1989), (1991) and (1992)