Dezvoltarea gamei de produse bancare este strâns legată de condiţiile ce le oferă economia de piaţă, ocupând un loc central în strategia fiecărei instituţii de credit, în condiţiile intensificării concurenţei şi a luptei tot mai acerbe pentru păstrarea sau lărgirea segmentului de piaţă.
Este foarte greu de delimitat serviciile de produsele bancare în sensul că au fost inovate noi produse bancare pe lângă cele tradiţionale cunoscute . Astfel, o dată cu modificarea reglementărilor bancare, au fost introduse în sistem noi produse bancare cum este leasingul. Implementarea prin lege a leasingului a condus la o modificare a structuri sferei creditelor bancare, care conduce la o scădere considerabilă a creditelor pe termen mijlociu.
Principala caracteristică a produselor bancare este faptul că nu fac obiectul uzurii fizice şi morale şi sunt purtătoare de dobândă. De altfel, prin asta se deosebesc de serviciile bancare pure pentru care clienţii băncilor plătesc diferite comisioane şi speze bancare.
Veniturile băncilor se reîntregesc în mare măsură pe seama produselor bancare . Acestea au suport de capital, iar preţul lor (creanţele ce se încasează) este egal cu rata procentuală efectivă aplicată în fiecare caz în parte. Produsele bancare sunt imateriale şi sunt condiţionate de reglementările bancare şi fiscale.
Unităţile operative ale societăţilor bancare livrează direct clientelei produse şi nu există posibilitatea unor concesionari, redistribuiri sau revânzări a acestor bunuri imateriale, decât rambursarea lor. Beneficiarul lor trebuie să întocmească o documentaţie specială, proprie (conform procedurilor bancare) şi astfel se realizează o colaborarea de concepţie, de creaţie monetară controlată de creditor.
Dintre produsele tradiţionale oferite de bănci clientelei sale, şi cel mai des uzitat, îl constituie creditul.
Creditele reprezintă creanţe asupra clientelei bancare, persoane juridice şi personae fizice, acordate pentru finantarea acestora.
Clasificarea creditelor se poate face după mai multe criterii printre care se pot mentiona:
- în functie de durata pe care sunt acordate:
-pe termen scurt (pana la un an)
-pe termen mediu (de la 1 la 5 ani)
-pe termen lung (peste 5 ani)
- în functie de natura activitaţilor desfasurate de clientii beneficiari:
-credite acordate clientelei nefinanciare, ocupand ponderea covarsitoare a creditelor acordate si a clientiilor beneficiari..aceasta clientele este formata din personae fizice si personae juridice care desfasoara activitati comerciale si necomerciale cu exceptia celor care desfasoara activitati de mobilizare a resurselor banesti, pe piata de capital.
-credite acordate clientelei financiare, formata din cooperative de credit, societati de investitii financiare, agenţiile de schimb valutar si intermedieri,societati de valori mobiliare si altele. Pentru analize in detaliu acestea au fost cuprinse intr-o categorie distincta.
- în funcţie de destinatia sau scopul pentru care se acorda creditele clientelei nefinanciare vor remarca:
-creantele comerciale;
-creditele de trezorerie;
-creditele pentru export;
-credite pentru echipament;
-creditele pentru bunuri imobiliare;
-alte credite acordate clientelei.
- în functie de forma sub care se acorda creditele se clasifica astfel:
-avansuri in cont (cont current autorizat sa aiba sold debitor);
-credite acordate sub forma de lichiditati (creditarea contului clientului)
-credite de plati (achitarea nemijlocita, din credite, a unor datorii ale clientilor);
-cesiune de creante (scontare, factoring);
-credite pe semnatura sauangajament de garantie.
- în functie de masurile asiguratorii luate de banci distingem:
-credite cu garantii:cautiuni, gajare de titluri;
-credite fara garantie, sau credite in alb.
O a doua abordare a produselor bancare decurge din circuitul cambial şi este cunoscută sub denumirea de credite prin semnătură.
Prin semnătura sa, în diverse forme (acceptare, aval) banca garantează angajamentul clienţilor săi către terţi. Banca nu avansează fonduri, dar susţine, prin propriul său angajament, încrederea pe care o inspiră clientul. Banca nu se angajează fără să fi evaluat riscurile operaţiunii, care pot în cazuri extreme să-i atragă întreaga răspundere. Expunerea la risc pe care şi-o asumă, implică încasarea unor sume cu care beneficiarul garanţiei remunerează banca.
Dintre modalităţile folosite de bănci privind mobilizarea resurselor bancare de la diverse persoane, cele mai folosite sunt:
-certificatele de depozite;
- instrumente bancare pasive, ce au la bază contracte (convenţii) de constituire a depozitelor în conturi în lei s-au valută, pe diferite termene, cu capitalizarea sau fără capitalizarea dobânzii;
- depozite pentru pensii cu asigurări pe domenii
- depozite colaterale pentru diverse garanţii ş.a.
Deciziile bancherilor de a diversifica gama de produse bancare este strict legată şi orientată spre necesităţile clienţilor.
Faţă de produsele tradiţionale apar noi mutaţii si datorită folosirii sistemelor expert, a exploziei revoluţiei informatic-informaţionale din cadrul sistemului bancar.