Pornind de la faptul ca dezvoltarea economica si socio-culturala a oraselor s-a reflectat in arhitectura acestora, si ca orasele, privite ca centre economice si culturale, sunt detinatoarele unor variate atractii determina ca acestea sa constituie destinatie pentru numeroase categorii de vizitatori. Pe masura ce numarul acestora a crescut si s-a conturat o forma distincta de turism, au aparut si preocupari privind amenajari specifice destinate diferitelor categorii de vizitatori cat si grija pentru armonizarea acestora cu exigentele functionarii in cele mai bune conditii a asezarilor urbane.
1. Turismul urban - forma distincta de calatorie
De-a lungul timpului, orasul s-a dovedit un reper in desfasurarea calatoriilor in sensul ca fie dotarile acestuia au fost utilizate ca locuri de popas in derularea circuitelor fie prin arhitectura cladirilor si ansamblurilor, monumente, sculpturi si basoreliefuri utilizate in decorarea pietelor, a edificiilor publice si private, elemente ale artei decorative, arta peisagistica, atractiile pe care le adaposteau s-au dovedit a fi ele insele apreciate destinatii turistice.
Dezvoltarea si modernizarea oraselor pe de o parte cat si varietatea ofertelor acestora pe de alta parte au condus in timp la conturarea unei forme specifice de turism - turismul urban. Pe masura amplificarii caatoriilor, aceasta forma de turism a capatat tot mai mult consistenta beneficiind astazi de caracteristicile unei forme distincte de calatorie cu motivatii foarte diverse.
Avand in vedere necesitatea adaptarii orasului la cerintele turistilor, se impune clarificarea catorva aspecte legate de continutul, detreminantii si evolutia turismului urban dar si evaluarea impactului acestuia asupra vietii economice si sociale si in consecinta a cadrului optim de desfasurare.
1.1. Scurt istoric
Dorinta de cunoastere a unor locuri noi, ingrijirea sanatatii si odihna, pelerinaje, razboaie sau descoperiri, au constituit tot atatea motivatii de calatorie ale oamenilor inca din cele mai vechi timpuri.
Turismul urban isi are originea inca din antichitate, cunoscuta fiind afluenta calatorilor care frecventau tarmurile Mediteranei si insulele egeene.
Epoca Renasterii se detaseaza prin aparitia proprietatilor aflate la marginea oraselor, a vilelor cu parcuri si belvedere din preajma oraselor cetati. Calatoriile si explorarile geografice din acea perioada au favorizat schimburile de idei prin preluarea din Orient si Bizant a acelor forme, sisteme tehnice si elemente decorative exotice, contribuind astfel la innoirea artei si stiintei. Caracteristice pentru zona orientala erau caravanseraiurile, cladiri destinate negustorilor calatori sau pelerinilor, ale caror vestigii se regasesc in Asia Mica si in Persia, pe coastele de nord ale Africii, in Spania sau in Peninsula Balcanica. Ulterior, obiectivele calatoriilor se diversifica, pastrand insa in centrul atentiei asezarile urbane si operele arhitecturale. arhitectura cladirilor si ansamblurilor, sculpturi si basoreliefuri utilizate in decorarea pietelor, a edificiilor publice si private, elemente ale artei decorative folosite in interiorul si exteriorul edificiilor, arta peisagistica,
Incepand cu secolul al-XVI-lea, scrierile din acea perioada mentioneaza elementele urbane apartinand unor orase ca Roma, Paris, Segovia, Karlsruhe, Dresda, Leipzig, Edingburg etc, si care se constituiau ca obiective de interes turistic: zidurile si fortificatiile oraselor, biserici, manastiri, porturi, ruine, palate, gradini, spatii comerciale, etc. In toata aceasta perioada, asezarile urbane europene cunosc importante transformari prin realizarea de castele, palate, catedrale, gradini-parcuri, amenajari de importanta edilitara (pavaje, iluminat, transport intern).
Mai tarziu, orasele premoderne au cunoscut o ascensiune mult mai evidenta ca urmare a dezvoltarii economice, a exploziei demografice, cresterii comertului mondial, progresului inregistrat in domeniul transporturilor. Se dezvolta astfel orasele metropola si cele predominant industriale, urbanisti si arhitecti de renume ca Le Corbusier, R. Unwin, E. Henard, O. Gerson, J. Haussman incercand sa schimbe peisajul citadin. Punerea in valoare a multor resurse economice va conduce la aparitia oraselor mici si mjlocii, cu o arhitectura noua, care imbina unele traditii locale sau regionale cu elementele urbanismului modern.
In secolele al-XIX-lea si al-XX-lea se inregistreaza cele mai noi cuceriri ale tehnicii pentru modernizarea structurilor edilitare, indeosebi prin realizarea de noi materiale de constructie mai usoare si fiabile.
Societatea contemporana se confrunta cu o explozie a spatiului urban mai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial, scolile de urbanism preocupate de dezvoltarea si modernizarea sistemelor urbane cunoscand o deosebita amploare. Numerosi arhitecti si urbanisti sunt preocupati de realizarea unor noi stiluri arhitecturale, in multe orase europene, alaturi de centrele vechi istorice, dezvoltandu-se cartiere moderne. S-a conturat chiar si o tipologie a oraselor culturale care include urmatoarele tipuri de asezari urbane: orase capitala (Paris, Londra, New York), orase istorice (Oxford, Cambridge, Venetia, Canterbury), orase industriale traditionale (Bradford), orase de cultura si arta (Roma, Florenta, Salonic, Avignon), orase revitalizate (portul vechi si docurile Londrei), etc.
Unii specialisti considera ca turismul urban se poate desfasura si in orasele care au statut de orase balneare, montane sau de litoral, elementul cultural distingandu-se in plan secundar.
1.2. Clarificari conceptuale cu privire la turismul urban
Clarificarea notiunii de turism urban nu poate fi realizata decat in contextul intelegerii statutului si a functiilor oraselor, demers ce presupune abordarea intercorelata atat a notiunii de oras cu semnificatiile sale cat si a conceptului de turism in spatiul urban.
Modul de organizare spatiala a oraselor si etapele istorice de evolutie si dezvoltare au condus la extinderea sau suprapunerea unor curente arhitectonice si a unor stiluri artistice care confera acestora statut de orase patrimoniale cu reale valente turistice punandu-si amprenta asadar si asupra turismului, fie ca se refera la vizitarea oraselor sau numai la utilizarea acestora ca locatii pentru alte forme de turism.
In majoritatea tarilor europene, incepand cu anii '80, s-au remarcat o serie de mutatii in practica turistica in sensul diversificarii si internationalizarii destinatiilor turistice, diminuarii duratei sejururilor precum si unui puternic fenomen de fragmentare a concediilor, toate aceste evolutii explicand amploarea crescanda a deplasarilor de scurta durata si cresterea fluxurilor turistice in spatiile urbane sau imprejurimile acestora. Intr-o acceptiune foarte larga, turismul urban reprezinta petrecerea timpului liber in orase, avand la baza motivatii dintre cele mai diverse, de la vizionarea de spectacole, vizitarea unor obiective culturale, pana la efectuarea de cumparaturi sau vizite la rude si intalniri cu prietenii.
In prezent, literatura de specialitate nu inregistreaza o definitie unanim acceptata pentru turismul urban, punctele de vedere diferite avand totusi unele elemente comune referitoare la cuprinderea notiunii de turist si excursionist, pe de o parte cat si la delimitarea spatiului urban, pe de alta parte. Astfel, se precizeaza ca turismul urban se refera atat la circulatia turistilor in orase sau aglomeratii urbane, in afara resedintei principale, cu conditia ramanerii pentru cel putin o noapte la locul de destinatie cat si la deplasarea excursionistilor pentru mai putin de 24 de ore in spatiul urban.
Potrivit opiniei specialistilor110, turismul urban se desfasoara in localitati cu cel putin 20000 de locuitori, avand drept caracteristica principala sejururile de scurta durata, prin acestea intelegandu-se, potrivit definitiei OMT, deplasarile de 1-3 innoptari in afara resedintei. Asadar, singurul criteriu de delimitare fata de celelalte forme de turism ramane cel demografic, desi, in unele tari (de exemplu, Franta), statistica oficiala indica limita de 2000 de locuitori pentru definirea unei aglomeratii urbane.
O alta abordare111 se refera si la respectarea conditiilor privind durata si motivul calatoriei, in sfera turismului urban fiind acceptate si deplasarile de o zi, avand in vedere distanta de deplasare care, potrivit opiniei unor autori, ar trebui sa fie de cel putin 100 km.
Prin organizarea sa functionala, spatiul urban reprezinta locul de desfasurare pentru o serie de activitati turistice, municipalitatile fiind preocupate permanent in organizarea spatiilor de agrement, conservare si protejare a obiectivelor turistice in vederea atragerii unui numar cat mai mare de turisti.
Oferta turistica a unui oras este extrem de variata si cuprinde elemente de ordin cultural, recreativ si uneori balnear acolo unde in perimetrul orasului exista izvoare minerale si infrastructura adecvata (cazul Budapestei).
Dezvoltarea infrastructurii generale si specifice au condus la transformarea orasului intr-un adevarat pol de atractie pentru o serie de forme de turism (afaceri si congrese, turismul tehnic si stiintific, turismul de cumparaturi). Asadar, turismul urban reprezinta un camp de interferenta pentru mai multe tipuri majore de turism.
Treptat, evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici,
sociali, demografici, juridici si tehnologici. Dintre acestia, un rol important il detine interesul manifestat pentru valorile culturale si istorice, tendinta ce inregistreaza o continua crestere, indeosebi ca reactie la amplul proces de modializare si globalizare prin afirmarea identitatilor culturale, protejarea si conservarea patrimoniului national pentru generatiile viitoare. Nu in ultimul rand, de mentionat eforturile municipalitatilor in directia revitalizarii centrelor istorice ale oraselor, reabilitarii si renovarii cladirilor si locuintelor, innoirii echipamentelor urbane, actiuni ce au contribuit la imbunatatirea imaginii si cresterea atractivitatii destinatiilor turistice urbane.
Factori.
De-a lungul timpului, evolutia turismului urban a fost influentata de o serie de factori economici, sociali, demografici, juridici si tehnologici. Dintre acestia, un rol deosebit in cresterea sejururilor de scurta durata l-au avut evolutia timpului liber pe baza diminuarii timpului de munca, urbanizarea, cresterea duratei medii de viata, diversificarea produselor turistice, cresterea mobilitatii persoanelor, dezvoltarea tehnologiilor, a informatiilor si a transporturilor, sporirea atractivitatii spatiilor urbane, cresterea interesului pentru obiective culturale, dezvoltarea relatiilor sociale interne si internationale, a turismului de afaceri.
- cresterea timpului liber este determinata de reducerea progresiva a timpului de
munca, cresterea duratei alocate studiilor, scaderea varstei de pensionare, sporirea duratei
concediilor, etc., fiind totodata realizata si pe seama dezvoltarii unor servicii care contribuie
semnificativ la reducerea timpului alocat activitatilor casnice; - sporirea mobilitatii persoanelor se datoreaza in principal, progreselor inregistrate in
domeniul transporturilor in sensul cresterii vitezei de deplasare si al reducerii costurilor de
calatorie, dar si unor factori de natura sociala, cum ar fi: scaderea varstei de pensionare si, pe
aceasta baza, a disponobilitatii persoanelor de varsta a treia, la care se adauga o serie de
facilitati oferite acestora, cresterea numarului celibatarilor si a familiilor fara copii; - c) dezvoltarea transporturilor, a retelelor rutiere si feroviare, a mijloacelor de
transport de mare viteza, dereglementarea transporturilor aeriene si deschiderea catre noi
destinatii, introducerea unor tarife tot mai diferentiate contribuie, de asemenea, la cresterea
preferintelor pentru sejururile de scurta durata; - d) atractivitatea oraselor detine, de asemenea, un rol important in formarea fluxurilor de vizitatori ai spatiului urban; de mentionat in acest sens, eforturile municipalitatilor de a diversifica agrementul urban prin reamenajarea centrelor istorice, a centrelor comerciale, cresterea calitatii spatiului urban printr-o mai buna dezvoltare a infrastructurii generale si
De-a lungul timpului, acesti factori au contribuit la crestera importantei sejururilor de scurta durata in spatiul urban, amploare manifestata ca urmare a unor caracteristici definitorii pentru deplasarile in orase.
Dintre acestea, pot fi enuntate: lipsa sezonalitatii, deplasarile urbane petrecandu-se pe toata durata anului, indiferent de anotimp, imprevizibilitatea, datorata faptului ca de cele mai multe ori decizia este luata spontan, fara o planificare anterioara, acest fapt fiind incurajat si de progresele realizate in domeniul tehnologiei informatiei si care dau posibilitatea cunoasterii, in orice moment, a posibilitatilor de deplasare si de rezervare a locurilor in spatiile de cazare. Adesea, deplasarile de scurta durata sunt realizate de catre turisti pe cont propriu si sunt asociate unor evenimente: expozitii de pictura, festivaluri, concerte, seri distractive, targuri profesionale, etc. De aici si faptul ca aceste deplasari antreneaza venituri financiare semnificative, turistii efectuand o serie de cheltuieli culturale, cumparaturi, agrement, deloc de neglijat pentru cresterea economica a orasului.
De asemenea, sejururile de scurta durata influenteaza in mod semnificativ cresterea atractivitatii orasului, eforturile realizate in directia promovarii patrimoniului cultural, a ospitalitatii, a elementelor cadrului natural si de agrement contribuind la imbunatatirea imaginii in plan extern si la atragerea fluxurilor turistice. Cunoasterea particularitatilor cererii pentru turismul urban reprezinta un demers extrem de dificil datorita sistemelor statistice nationale de inregistrare a numarului de vizitatori in spatiul urban precum si a motivatiilor acestora de calatorie, sisteme deosebit de eterogene si care evidentiaza indeosebi sejururile de peste 4 zile in detrimentul sejururilor de scurta durata si a vizitelor ocazionale.
Mult timp, fluxurile urbane au fost neglijate, neexistand nici in momentul de fata statistici care sa permita o analiza comparativa a acestora. Toate aceste neajunsuri pot fi insa corectate prin adoptarea unui sistem omogen si unitar de inregistrare si observare a fenomenului urban, permitand astfel identificarea mai riguroasa a segmentelor de consumatori, a motivatiilor de calatorie, a cheltuielilor efectuate in spatiul urban. Avand in vedere aceste particularitati, actiunile intreprinse la nivelul organismelor publice locale vor trebui concentrate in directia dezvoltarii unei oferte turistice globale si coerente, prelungirii duratei sejurului, diversificarii serviciilor turistice, turismul urban reprezentand un element potential major al dezvoltarii economiei locale si, pe aceasta baza, o modalitate de crestere a nivelului de trai si a durabilitatii spatiului urban.