Pin It

Activitatea economică internaţională, ca o combinare sinergică a tuturor formelor de relaţii economice internaţionale, poate exista doar în măsura în care fiecare gen de asemenea relaţii se poate manifesta pe deplin şi în totală concordanţă cu interesele economiilor naţionale şi ale agenţilor economici de oriunde ar fi aceştia. Desfăşurarea diverselor forme de legături economice cu conţinut material sau nematerial presupune ca un numitor comun existenţa unor relaţii financiar-valutare, aşa cum întreaga producţie de mărfuri e posibilă în condiţiile moderne doar condiţionată de existenţa banilor, acea marfă a mărfurilor ce face posibilă trecerea oricărei mărfi sau a oricărui serviciu  de la producătorul-realizatorul acestora până la consumatorul acestora.

Acestea sunt raporturi ce se stabilesc între economiile naţionale în virtutea schimburilor de mărfuri şi servicii ce au loc ca formă de participare a economiilor naţionale la circuitul economic mondial, având rolul de a mijloci distribuirea şi redistribuirea producţiei mondiale de bunuri şi servicii între economiile naţionale participante la acest circuit. Acest tip de relaţii internaţionale presupune existenţa uneia sau mai multor monede-bani cu circulaţie internaţională – valute convertibile internaţional, precum şi instituţii specializate care asigură utilizarea internaţională a acestor valute.

Pe lângă instituirea unui anumit sistem organizat al relaţiilor valutare convenit iniţial la Breton Woods – cunoscut sub numele de Gold Exchange Standard (etalon eurodevize), sistem bazat pe anumite reguli şi angajamente internaţionale, constând în recunoaşterea şi acceptarea de către statele lumii a unei monede universale valabile şi preschimbabile în alte monede sau chiar în aur, prin garanţia dată în acest sens de către S.U.A., aceasta fiind dolarul S.U.A., statele participante la această istorică reuniune internaţională au decis crearea unei organizaţii financiare internaţionale care să vegheze asupra respectării regulilor de funcţionare a sistemului monetar convenit şi a regulilor stabilite şi să mijlocească cooperarea internaţională în domeniul monetar-valutar, organizaţie cunoscută sub numele Fondul Monetar Internaţional. Această instituţie devenită extrem de importantă în viaţa economică şi financiar-valutară internaţională a devenit ulterior instituţie specializată a O.N.U., ceea ce i-a dat o consistenţă şi credibilitate internaţională deosebită, cei 148 de membri ai F.M.I. fiind şi membrii ai O.N.U.. România este membră a F.M.I. din anul 1972.

În art.1 al Acordului de la Bretton Woods sunt stipulate următoarele obiective principale care de fapt definesc în esenţă rolul F.M.I.:

  1. Să promoveze cooperarea monetară internaţională între statele membre cu ajutorul unei instituţii

permanente care să asigure un mecanism de consultare şi de colaborare în ceea ce priveşte problemele monetare internaţionale.

  1. Să faciliteze expansiunea şi creşterea armonioasă a comerţului internaţional şi să contribuie, de

asemenea, la instaurarea şi menţinerea unor niveluri ridicate ale ocupării forţei de muncă şi a unui venit real şi la dezvoltarea resurselor productive ale tuturor statelor membre.

  1. Să promoveze stabilitatea schimburilor, menţinând între statele membre regimuri de schimb

ordonate şi să evite deprecierile concurenţiale ale schimburilor.

  1. Să ofere statelor membre, prin punerea resurselor generale ale F.M.I. temporar, la dispoziţia lor,

în schimbul unor garanţii adecvate, oferindu-le astfel posibilitatea de a-şi corecta dezechilibrele balanţelor de plăţi fără a recurge la măsuri care pot prejudicia prosperitatea naţională sau internaţională.

În virtutea acestor obiective şi a celor convenite la Bretton Woods – F.M.I. este cel mai important şi activ organism de cooperare internaţională în domeniul financiar valutar. Fiind prevăzut cu resurse proprii, constituite din cotele părţi depuse de către statele membre, a căror mărime este corelată cu nivelul economic naţional şi cu volumul comerţului exterior al statelor membre, precum şi cu alţi indicatori sintetici ai economiei naţionale, F.M.I. are nu numai mandatul, dar şi puterea financiară de a interveni şi de a influenţa activităţile economice ale statelor membre, cu deosebire a celor mai puţin dezvoltate, a căror cotă de participare este mai redusă în timp ce necesarul de mijloace valutare de la F.M.I. este mai mare.

Fără a detalia caracterizarea şi atributele acestui organism, pentru sensul acestui curs este necesar a se reţine cu deosebire impactul pe care F.M.I. îl poate avea sau îl are asupra relaţiilor economice internaţionale. Acest impact rezultă din următoarele activităţi de sprijin pe care Fondul le exercită prin acordarea unor împrumuturi specifice, cum sunt:

  1. finanţările compensatorii, care sunt atribuite când preţurile la anumite produse primare pe piaţa

mondială sunt supuse unor oscilaţii mari, putând provoca dezechilibre în balanţa de plăţi;

  1. finanţarea anumitor stocuri tampon, acordate statelor în curs de dezvoltare care realizează stocuri

la anumite produse primare în scopul reducerii ofertei pe piaţa mondială;

  1. finanţare externă, ce se acordă ţărilor care înregistrează dezechilibre grave ale balanţei de plăţi ca

urmare a unei structuri defectuoase a producţiei, a comerţului sau a preţurilor, precum şi ţărilor cu ritmuri mici de dezvoltare sau cu dificultăţi în dezvoltarea economică.

Alături de F.M.I., un rol important în relaţiile economice internaţionale în domeniul financiar – valutar revine unei alte instituţii de largă cuprindere – Banca Mondială, sistem bancar format din Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare – B.I.R.D., înfiinţată în 1945, cu sediul la Washington şi cele două filiale ale acesteia – Corporaţia Financiară Internaţională – C.I.F., cu activitate începând din 1956 şi Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare – A.I.D., înfiinţată în 1960.

B.I.R.D. este un organism interstatal, care funcţionează complementar cu FMI şi face parte din sistemul O.N.U., ca şi F.M.I., având un rol special în finanţarea strategiilor de dezvoltare economică a statelor membre. Aceasta acordă împrumuturi pe termen lung pentru proiecte de finanţare a investiţiilor cu precădere în statele în curs de dezvoltare. De asemenea, B.I.R.D. este principalul coordonator al ajutoarelor pentru dezvoltare oferit de ţările dezvoltate celor aflate în stadiul de ţări în curs de dezvoltare. Prin aceste facilităţi, B.I.R.D. se constituie într-un factor dinamizator al exporturilor şi importurilor de mijloace fixe, necesare ţărilor în curs de dezvoltare.

O altă instituţie bancară cu rol deosebit în derularea relaţiilor financiare-valutare internaţionale este Banca Reglementelor Internaţionale, cu sediul la Basel-Elveţia, înfiinţată ca instituţie bancară cu rolul de a mobiliza plăţile datorate de Germania la finele primului război mondial, prin emisiuni de obligaţiuni şi plasamente şi să gestioneze aceste datorii, ulterior extinzându-şi activitatea asupra promovării cooperării dintre băncile centrale ale ţărilor membre şi asupra acordării de facilităţi suplimentare pentru operaţiuni financiare internaţionale, preluând rolul de împuternicit al băncilor centrale în diverse aranjamente financiare. Este singura instituţie internaţională de credit care are dreptul de a deţine D.S.T.. De asemenea, are dreptul  de a participa la licitaţiile de aur organizate de către F.M.I. în contul său propriu sau al băncilor centrale.

La nivel european, din iniţiativa Franţei, în 1989 a fost înfiinţată Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, - B.E.R.D. –  cu sediul la Londra. Aceasta a fost fondată prin participarea a 40 de state, din care cinci neeuropene, şi două organisme financiare-Banca Europeană de Investiţii şi Comisia executivă a C.E.E.. Banca are un capital social de 10 miliarde ECU – (circa 12 miliarde de dolari S.U.A.), din care 51% revine Uniunii Europene şi celor două organisme menţionate mai sus, 10% revine S.U.A., 8,5% Japoniei, 6% Federaţiei Ruse, 13,5% statelor est-europene şi 11% altor membri. B.E.R.D. este o bancă specializată în acordarea de împrumuturi, asistenţă tehnică pentru privatizări, furnizări, achiziţii şi crearea de societăţi mixte, ceea ce reflectă un  interes major pentru stimularea cooperării şi investiţiilor directe străine. Împrumuturile se acordă numai ţărilor foste socialiste pentru sprijinirea proceselor de tranziţie ale acestora la economia de piaţă.[1]

 

[1] Apud Denuţa Ioan, Relaţii Economice Internaţionale, Editura Economică, Bucureşti, 1999.