Economie

Activitatea de depozitare a marfurilor poate fi definita ca fiind ”o entitate economica prin care se realizeaza, in exclusivitate, functia de gros, respectiv cumpararea intr-o maniera continua si in cantitati mari a marfurilor, stocarea si revanzarea acestora catre utilizatorii specializati: magazine, unitati de alimentatie publica, producatori, alti grosisti, diferite institutii pentru consumuri colective”.

Depozitul de marfuri asigura derularea intr-o inlantuire logica, in spatiu si timp, a unui flux tehnologic complet, format din urmatoarele procedee: preluare (receptie), depozitare (stocare) si livrare.

Conceptul  de  depozitare  s-a  modificat  mult  pe  parcursul  anilor.  Pornind de la definiţia tipică, în care depozitul este un spaţiu de păstrare a stocurilor de mărfuri, astăzi există o definiţie mai completă: "Depozitul reprezintă un spaţiu amenajat şi dotat corespunzător pentru a primi, păstra şi pregăti bunurile materiale în vederea distribuirii în cadrul sistemului logistic".

Din punct de vedere logistic, depozitul are un rol regulator, în scopul de a asigura, la momentul necesar (Just in time) mărfuri (materii prime, materiale,  semifabricate),  în  cantitatea,  sortimentul  şi  calitatea  cerută. Depozitarea  este  necesară  în  realizarea  fazei permite regruparea, formarea sau fracţionarea potrivit cerinţelor. În viitor acestea se vor de  distribuire,  pentru  a unităţilor de încărcătură, modifica prin existenţa posibilităţilor de  transfer rapid de date între firmele din  aceiaşi reţea.  Astfel se va permite diminuarea stocurilor, stabilirea necesarului de spaţii de depozitare, şi creşterea gradului de utilizare a depozitelor. Dacă înainte de cel de al 2-lea război mondial, rolul depozitelor era cu caracter static (de a păstra marfa până când era solicitată de client), după această perioadă s-a ajuns la formarea depozitelor regionale (s-a dezvoltat capacitatea de a se estima cererea). În anii 80 comerţul cu amănuntul a condus la crearea depozitelor de distribuţie centrale (producătorii livrau comenzi de dimensiuni mari depozitelor centrale, fără a mai fi nevoie de spaţii proprii de depozitare, apoi mărfurile erau livrate direct la magazine).

       Depozitele de marfuri pot fi clasificate in mai multe grupe, dupa urmatoarele criterii:

1. a)Dupa caracterul activitatii principale, pe care o indeplinesc sunt:

• Depozite de colectare,care concentreaza partizi relative mici de marfuri, primate de la furnizori, in vederea formarii unor partizi mai mari, pentru diferiti beneficiari;
• Depozite de repartizare, sunt destinate acumularii marfurilor in partizi mari, pentru a le livra beneficiarilor in partizi mici;
• Depozite de tranzit si transbordare, sunt amplasate in gari si porturi, servind pentru pastrarea temporara si, uneori, pentru pregatirea marfurilor in vederea transportarii ulterioare la depozitele principale sau la diversi beneficiari;
• Depozite pentru pastrare sezoniera sau de lunga durata, sunt destinate acumularii de marfuri, intr-o perioada scurta, pentru pastrare sezoniera (de ex., legume si fructe) sau pentru pastrarea mai indelungata (cartofi, cereale).

1. b)Dupa gradul de specializare sunt:

• Depozite strict specializate, in care se pastreaza un singur fel de marfa, a  carei caracteristica este depozitarea celui mai simplu sortiment (sare, combustibili lichizi, etc.);
• Depozite specializate, au ca obiect stocarea unei singure grupe de marfuri (confectii, incaltaminte);
• Depozite combinate, asigura pastrarea a doua sau trei grupe de marfuri, apropiate prin cererea de consum a populatiei (textile, incaltaminte, cosmetice, galanterie);
• Depozite generale, sunt destinate marfurilor alimentare sau marfurilor nealimentare;
• Depozite mixte, in care se pastreaza marfuri din ambele sectoare.

1. c)     Dupa particularitatile constructive ( forma constructiei, sistemul de construire, materialul de constructie, inaltimea constructiei, conditiile necesare pastrarii si nivelul solului) sunt:

• In functie de forma constructiei, depozitele pot fi sub forma unor constructii deschise(depozite libere), care se folosesc pentru marfurile insensibile la actiunea factorilor de clima, constructii semi deschise (depozite acoperite) destinate marfurilor ce trebuie protejate sau constructii inchise;
• Sistemul de construirese refera la procedeele tehnologice folosite la construire, de ex.: constructii din prefabricate, constructii monolit, constructii in sistem combinat;
• In functie de materialul de constructieexista: constructii din fier-beton, constructii din caramida, constructii din otel usor, constructii din materiale metalice si usoare, constructii din lemn si constructii din alte materiale;
• In functie de inaltimea lor, depozitele pot fi: depozite intinsecu inaltime de max. 3-4m, depozite inalte cu mai multe niveluri sau cu un singur nivel, dar, cu o inaltime de peste 4m;
• In functie de conditiile necesare pastrarii marfurilordepozitele sunt: neclimatizate, partial climatizate si climatizate;
• In functie de nivelul solului sunt: depozite deasupra pamantului (pe sol) si depozite sub pamant.

1. d)     Dupa modalitatile de depozitarepot fi:

-        depozite fixe (propriu-zise);

-        depozite mobile (mijloace de transport).

In derularea fluxului tehnologic complet, privind comertul cu marfuri, depozitul de marfuri indeplineste mai multe functii:

1. Depozitarea si pastrarea marfurilor, care asigura continuitatea aprovizionarii consumatorilor individual si industrial, in conditiile existentei unei diferente temporale intre productie si consum, datorate fenomenului de sezonalitate si de dispersie spatiala diferita;
2. Conditionarea si portionarea (dozarea)marfurilor, in vederea constituiri unei oferte adaptate diferitelor categorii de cumparatori;
3. Formarea sortimentului comercial, respectiv, corelarea cu necesitatile ferme ale comertului cu amanuntul;
4. Transportarea si ambalarea marfurilor,care presupun intregirea lantului de distributie;
5. Prestarea de serviciimateriale, cum sunt: etichetarea si impachetarea sau ambalarea

Pentru asigurarea pastrarii caracteristicilor calitative ale marfurilor, pana in momentul desfacerii, activitatea de depozitare este privita cu deosebita atentie, nu numai de catre comercianti, ci si de catre intreprinderile producatoare.

 La producatori, depozitarea se regaseste in urmatoarele doua tipuri:

• Depozitarea temporara: consta in mentinerea temporara a semifabricatelor sau produselor finite in magaziile temporare ale sectiilor sau atelierelor implicate direct in activitatea de productie; producatorii urmaresc reducerea, cat mai mult posibil, a depozitarii temporare;
• Depozitarea permanenta: consta in depozitarea planificata a produselor finite in locuri special amenajate, destinate pregatirii loturilor de produse, in vederea efectuarii autoreceptiei si expedierii catre clienti.

In ceea ce priveste depozitarea permanenta, producatorii au in atentie respectarea urmatoarelor reguli:

-        depozitarea sa se faca numai in spatii inchise si acoperite;

-        produsele finite sa fie paletizate si/sau infoliate sau containerizate;

-        loturile sa fie marcate pentru a facilita regasirea lor in depozit;

-        se urmareste frecventa cu care se face completarea depozitului, in functie de data fabricarii produselor;

-        se utilizeaza, eficient, suprafata destinata depozitarii.

O problema importanta, ce sta in atentia marilor producatori, se refera la utilizarea rationala a suprafetei totale a unui depozit. Suprafata totala de depozitare cuprinde:

1. suprafata utila:este destinata efectiv depozitarii produselor finite si se planifica tinand cont de norma de stoc maxim de depozitare si de cantitatea ce poate fi depozitata pe 1m²;
2. suprafata auxiliara, este destinata efectuarii receptiei produselor finite, la intrarea acestora in depozit;
3. suprafata de pregatire, este destinata pregatirii loturilor de marfuri in vederea efectuarii autoreceptiei si incarcarii in mijloacele de transport.

Firmele producatoare au obligatia sa verifice, periodic, entitatile depozitate pentru a depista eventualele deteriorarii calitative.

       Calitatea marfurilor depozitate este puternic influentata de modul de desfasurare al operatiunilor demanipulare. La stabilirea operatiunilor de manipulare a produselor in depozite se au in vedere urmatoarele aspecte:

• tipul de produs (caracteristicile merceologice), ce urmeaza a fi deplasat dintr-un anumit loc in altul;
• tipul de ambalaj cu care este necesar sa se efectueze transportul produsului, pentru a nu se deteriora;
• traseul, pe care este deplasat produsul;
• frecventa de deplasare a produsului;
• viteza de deplasare admisibila in interiorul depozitului;
• echipamentul tehnic si electronic cu care se face transportul produsului in depozit.

Pentru o manipulare corecta a produselor si pentru a evita degradarea calitativa, in timpul manipularii, este necesara respectarea urmatoarelor conditii:

• necesitatea containerizarii produselor la punctele de lucru sau in depozite;
• includerea operatiilor de ambalare, acolo unde este posibil, ca parte integranta a fluxului tehnologic;
• realizarea receptiei produselor finite, conform cerintelor prevazute in clauzele contractuale, in documentele de insotire, in standarde;
• asigurarea conditiilor de conservare a calitatii produselor gestionate in timpul manipularii si depozitarii lor, in spatiile special amenajate.
• intretinerea periodica a echipamentelor de manipulare,
• preocuparea pentru folosirea de personal autorizat in activitatile de manipulare si transport;
• asigurarea unei evidente clare a tuturor produselor depozitate in scopul preintampinarii stocurilor supranormative;
• identificarea si dezafectarea stocurilor cu miscare lenta, uzate moral sau degradate;
• elaborarea graficelor de livrari, conform comenzilor/contractelor incheiate;
• pregatirea loturilor de marfa in baza graficelor de livrari;
• expedierea loturilor, conform graficelor de livrari, in cantitatea, calitatea si sortimentele specificate in graficul si dispozitiile de livrare;
• asigurarea mijloacelor de transport in vederea efectuarii, in bune conditii, a transportului, pentru a evita degradarea, sustragerea sau pierderea produselor ce urmeaza a fi transportate;  
• respectarea regulilor tehnice privitoare la incarcarea si descarcarea produselor destinate livrarii, in mijloacele de transport;
• manipularea si depozitarea loturilor in conditii care sa inlature posibilitatea deteriorarii, amestecarii cu produse care au alte destinatii, pierderilor sau sustragerilor;
• depozitarea, in spatii special amenajate, a produselor care prezinta neconformitati si aplicarea de marcaje corespunzatoare, astfel incat, sa nu fie permisa utilizarea lor pana la stabilirea destinatiei acestora;
• in cazul in care apar factori ce pericliteaza securitatea produselor gestionate, se apeleaza la elemente de identificare si trasabilitate, astfel incat, sa se asigure investigarea planificata a cauzelor care genereaza situatii de insecuritate si sa se poata intreprinde actiunile corective necesare;