Transportul poate fi definit ca activitatea prin care se realizează deplasarea mărfurilor pe diferite distante între diverse puncte. Principalele modalitäti de transport sunt: rutier, naval (pe apä), feroviar, aerian și prin conductä.
Transportul rutier este o modalitate de transport flexibilä în ceea ce prívente ruta și perioada de operare. Märfurile pot fi livrate direct la sediul clientilor sau într-un loc desemnat de aceștia. Mijloacele de transport rutier sunt eficiente pentru deplasarea pe distante scurte a märfurilor de valoare ridicatä. Între dezavantajele transportului rutier se pot mentiona faptul cä restrictiile la controalele vamale (pentru transporturile internationale) pot fi consumatoare de timp. De asemenea, distantele lungi și necesitatea efectuärii unor traversäri de apä reduc atractivitatea pentru transportul rutier. În plus, în unele pärti ale globului, în special în tärile slab dezvoltate, infrastructura rutierä este proastä.
Transportul naval (pe apä) constituie o modalitate de transport foarte ieftinä pentru deplasarea märfurilor în sistem vrac, a produselor cu valoare unitarä micä sau neperisabile (de exemplu, cärbunii și titeiul). Transportul naval este lent și poate fi dependent de starea vremii ( de exemplu, unele porturi sunt acoperite cu gheatä în timpul iernii). De obicei, transportul naval se utilizeazä în combinatie cu alte modalitäti de transport pentru a putea realiza livrarea märfurilor din „ușä în ușä”.
Transportul feroviar reprezintä o modalitate bunä pentru transportul märfurilor în sistem vrac pe distante mari. Utilizarea în creștere a sistemelor de transport containerizate oferä un mijloc flexibil în ceea ce privește folosirea transportului feroviar, cu timp și costuri de transfer minime pe mcärcäturä.
Transportul prin conductä necesitä o investitie initialä ridicatä pentru construirea conductei, dar reprezintä o modalitate ce permite obtinerea unui cost marginal redus pentru transportul fluidelor și a unor produse chimice.
Transportul titeiului și a gazelor naturale este asociat, în mod obișnuit cu transportul prin conducte.
Transportul aerian este considerabil mai scump pe tonă/km decăt oricare altă modalitate de transport, dar este mult mai rapid. Este de preferat mai ales pentru deplasarea produselor perisabile, a celor de valoare ridicată și în cantităti reduse (de exemplu, diamantele, softurile, florile naturale etc.). În prezent asistăm la o tendintă de extindere a pietei transportului aerian prin promovarea serviciilor sale, care au la bază conceptul de cost complet al distributiei. Astfel, cheltuielile mai ridicate de transport pot fi compensate prin reducerea altor costuri (ambalare, asigurare etc.). În plus, realizarea unor aeronave mai mari și mai flexibile a dus la reducerea costurilor.
În alegerea modalitătilor de transport se tine seama de o serie de criterii și anume: viteza de deplasare, frecventa deplasării, siguranta pe timpul transportului, capacitatea mijlocului de transport, disponibilitatea mijlocului de transport, costul transportului, specificul mărfii etc. Sigur că nu vor putea fi întrunite simultan toate aceste criterii de către un singur mod de transport și de aceea, va fi căutată o optimizare între mai multe criterii care să corespundă cel mai bine nevoilor de transport ale unei firme. Acesta deoarece decizia cu privire la alegerea modalitătii de transport are o importantă deosebită. Unii autori sustin că din costul total al distributiei fizice costul transportului reprezintă circa 37 %.
O tendintă tot mai des întălnită în legătură cu transporturile o constituie extinderea transporturilor combinate sau multimodale. Transporturile combinate presupun utilizarea a cel putin două modalităti de transport și pot fi de tipul:
- piggyback - combină transportul rutier cu cel feroviar;
- fishyback - combină transportul rutier cu cel naval;
- trainship - combinä transportul feroviar cu cel naval;
- airtruck - combinä transportul rutier cu cel aerian.
Deși flecare din aceste combinatii oferä anumite avantaje transportatorului, utilizarea sistemului piggyback este mai räspänditä, fiind mai ieftin ca utilizarea exclusivä a transportului auto, flexibil, comod, mai putin däunätor asupra mediului și contribuie la reducerea gradului de congestionare a cäilor rutiere.
Dificultäti în calea extinderii sistemului piggyback apar datoritä problemelor legate de transportul feroviar. Aceste probleme sunt legate de conflictele de interese dintre firmele feroviare apartinănd unor täri diferite, precum și de preponderenta proprietätii publice asupra acestor firme. De aceea, în domeniul transportului feroviar, în general și a celui european, în special, se impune o reformä care sä aibä în vedere acordarea posibilitätii firmelor feroviare particulare de a concura cu cele din sectorul public, precum și aparitia unei autoritäti a transportului feroviar pentru o regiune care sä cuprindä mai multe täri (de exemplu, pentru întreaga Uniune Europeanä). Aceastä autoritate este necesarä pentru a se evita diferentele tehnice dintre täri, pentru eliminarea blocajelor retelei, pentru coordonarea intereselor membrilor.
Dintre aceste modalitäti de transport cea mai largä extindere și utilizare o are transportul rutier, datoritä mai ales flexibilitätii sale. Aceastä flexibilitate a transportului rutier poate fi privitä prin prisma märimii și capacitätii variabile a autovehiculelor, posibilitätii controlului temperaturii pe timpul deplasärii märfurilor, caracteristicilor manipulärii produselor (prin utilizarea unor echipamente de transport intern), eliminärii manipulärilor multiple ale produselor mcärcate (transportul rutier se poate utiliza de la „ușa” fumizorului la cea a cumparatorului). Ca atare, in cele ce urmeaza ne vom referi la transporturile rutiere.