De la data de 1 ianuarie 1995, România este membru originar al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC). Acest lucru poate fi considerat o consecinţă a participării active a ţării noastre la negocierile comerciale multilaterale din cadrul Rundei Uruguay, precum şi a convenirii şi aplicării de angajamente de liberalizare a comerţului cu bunuri şi servicii. Apartenenţa la OMC este concretizată prin acceptarea tuturor acordurilor, înţelegerilor, deciziilor şi memorandurilor de acord cu caracter multilateral, precum şi participarea la următoarele acorduri plurilaterale: comerţul cu produse lactate, carne de bovină, aeronave civile şi achiziţiile publice. Totalitatea acordurilor negociate în cadrul Rundei Uruguay, au fost preluate de legislaţia română prin Legea 133/1994.
Principiile de bază care guvernează totalitatea acordurilor din cadrul OMC sunt:
- principiul tratamentului clauzei naţiunii celei mai favorizate, denumit şi principiul nediscriminării, în baza căruia toţi membrii OMC acceptă să acorde, în mod obligatoriu, acelaşi tratament furnizorilor externi de mărfuri şi servicii (cu unele excepţii, determinate în principal de apartenenţa la acorduri de integrare regională sau de comerţ liber). Acest principiu consfinţeşte tratamentul egal, nediscriminatoriu al măsurilor de politici comerciale între ţările membre OMC;
- principiul tratamentului naţional, sau principiul deschiderii pieţei interne, conform căruia, mărfurile şi serviciile intrate în teritoriul vamal al oricărui stat membru OMC se vor bucura de acelaşi tratament fiscal care se acordă mărfurilor şi serviciilor indigene (cu unele excepţii determinate de natura şi structura angajamentelor din GATS);
- protejarea industriilor naţionale prin taxe vamale, ceea ce impune ca principalul instrument de politică comercială să fie tariful vamal de import, orice altă măsură de protecţie la frontieră sub forma restricţiilor sau prohibiţiilor cantitative fiind interzisă.
- taxele vamale trebuie reduse şi consolidate împotriva unor majorări viitoare, principiu care asigură previzibilitatea sistemului comercial multilateral (nivelul de protecţie rezultat în urma negocierilor comerciale multilaterale este consolidat, acest nivel nemaiputând fi majorat). Orice acţiune unilaterală a unui membru OMC atrage după sine plata de compensaţii pentru furnizorii consideraţi ca fiind principali.
Aplicarea consecventă a acestor principii multilaterale cât şi a tuturor celorlalte reguli multilaterale de comerţ constituie o premisă pentru instaurarea şi funcţionarea unei economii de piaţă. Totalitatea regulilor, instrumentelor şi mecanismelor de piaţă cuprinse în acordurile OMC trebuie respectate de toate statele membre OMC, ceea ce conferă transparenţă şi previzibilitate comerţului internaţional cu bunuri şi servicii.
Domeniile cele mai importante acoperite de acordurile din OMC se referă la: circulaţia mărfurilor (cu componenta reducerii graduale a taxelor vamale de import şi abţinerea de la utilizarea unor măsuri netarifare pentru protecţia industriilor naţionale); circulaţia serviciilor; apărarea drepturilor de proprietate intelectuală; reglementarea aspectelor comerciale legate de investiţii; protecţia mediului înconjurător; concurenţa loială; măsuri sanitare şi fitosanitare; măsuri de apărare comercială (antidumping, măsuri de retorsiune şi măsuri de salvgardare); proceduri de reglementare a diferendelor, precum şi acorduri care definesc sfera de cuprindere a reglementărilor multilaterale, angajamente asumate şi modalităţile de apărare împotriva practicilor comerciale neloiale: acordul privind agricultura; protocolul privind comerţul cu servicii financiare şi cel cu telecomunicaţii de bază.
Pentru toate domeniile reglementate în cadrul OMC, România beneficiază de deschideri de piaţă:
- pentru totalitatea produselor industriale (de exemplu, ţările dezvoltate au acceptat o reducere a taxelor vamale cu 24% într-o perioadă de 6 ani de la înfiinţarea OMC);
- pentru produsele agricole (aceleaşi ţări s-au angajat la reducerea cu 36% a taxelor vamale consolidate, într-o perioadă de 6 ani);
- asumarea angajamentelor de reducere a subvenţiilor la export, precum şi a sprijinului intern acordat în domeniul agriculturii;
- posibilitatea de a utiliza contingentele de acces minim pentru exportul de produse agricole (în limita unor cantităţi determinate în principal de importurile realizate de fiecare ţară în perioada de referinţă, 1986-1988, sunt acordate reduceri de taxe vamale de import pentru o serie de produse agricole de interes pentru exporturile româneşti);
- deschiderea de pieţe pentru furnizarea de servicii de telecomunicaţii de bază, servicii financiare, servicii profesionale, servicii de comercializare şi de turism, prezervarea dreptului ca în procesul de amortizare a politicii sale regionale sau evoluţiile intervenite pe plan internaţional să poată recurge la subvenţii de export şi la sprijin intern pentru producătorii interni.
În acelaşi timp, România şi-a consolidat totalitatea taxelor vamale de import în următoarele condiţii:
- pentru produsele industriale, consolidarea s-a realizat la un nivel plafon de 35% (cu unele excepţii rezultate fie din rundele anterioare, fie din negocierile din Runda Uruguay), fără angajamente de reducere a taxelor vamale consolidate;
- pentru produsele constituind obiectul Acordului privind tehnologia informaţiei, s-a realizat liberalizarea graduală, astfel încât de la 1 ianuarie 2000 taxele vamale au fost eliminate de către toţi membrii OMC;
- pentru domeniul comerţului cu produse agricole au fost consolidate toate taxele vamale la un plafon foarte ridicat, comparabil cu nivelul taxelor vamale practicate de Uniunea Europeană, asumându-se un angajament de reducere cu 24% a taxelor vamale, într-o perioadă de 10 ani;
- au fost de asemenea asumate angajamente de deschidere de contingente de acces minim, dar nivelul de taxe vamale aplicat după anul 1998 la produsele agricole a făcut nefuncţionale aceste contingente; tot pentru domeniul comerţului cu produse agricole ţara noastră şi-a asumat angajamente minime de reducere a subvenţiilor la export şi a sprijinului intern acordat agriculturii (angajamentele reprezintă cu 35% mai puţin decât angajamentele ţărilor dezvoltate).
România şi-a asumat angajamente în domeniul comerţului cu servicii prin acordarea tratamentului clauzei naţiunii celei mai favorizate la majoritatea serviciilor (cu prezentarea unei liste de excepţii de la acest tratament), precum şi angajamente specifice, cele mai importante fiind cele legate de serviciile de telecomunicaţii de bază şi serviciile financiare. Este important faptul că totalitatea angajamentelor asumate de ţara noastră în domeniul comerţului cu servicii au avut în vedere preluarea în aceste angajamente a prevederilor legislaţiei existente în momentul finalizării negocierilor, fără să fie astfel nevoie de modificarea cadrului legislativ.
Pachetul de angajamente rezultate în urma încheierii Rundei Uruguay şi a intrării în vigoare a OMC cuprinde însă şi totalitatea regulilor şi instrumentelor multilateral acceptate pentru care a fost nevoie de modificarea sau completarea legislaţiei existente.
În calitate de membru, politica comercială a României este examinată periodic în cadrul OMC. Concluziile acestor examinări fac referire directă la conformitatea măsurilor de politici comerciale cu regulile negociate în plan multilateral.