Economie

Imprumuturile publice se emit şi se contractează în diverse forme, atât pe piaţa internă, cât şi pe cea externă si sunt insotite de o serie de conditii, care, practic, le individualizeaza.
    De aceea, este necesara clasificarea acestora prin luarea in considerare atât a caracteristicilor comune, cât si a celor operationale.

Prin urmare, imprumuturile de stat se clasifica astfel:

1. Dupa forma de exprimare, imprumuturile publice sunt:

• în natură;
• în bani.

2. In funcţie de moneda în care se exprimă distingem:

• împrumuturi publice în moneda naţională;
• împrumuturi publice în monedă străină, care poate fi a statului creditor sau o terţă monedă străină (D.T.S., EURO, etc.);

3. In funcţie de garanţiile acordate de state subscriitorilor la împrumuturi, există:

• împrumuturi publice cu garanţii personale (care obligă statul debitor să angajeze cauţiunea asiguratorie a altui stat);
• împrumuturi publice cu garanţii reale (implică angajamentul garantării printr-un venit bugetar sigur şi permanent, proporţional cu serviciul aferent datoriei publice angajate). 4. După clauza rambursării, împrumuturile publice sunt:
• amortizabile (termenele de rambursare şi modalităţile de efectuare a rambursării se stabilesc în prealabil);
• împrumuturi neamortizabile (când statul se obligă să plătească, anual, dobânzile datorate, fara sa defineasca precis termenele de stingere a datoriei sale fata de subscriitorii împrumutului)

5. După forma titlurilor emise de stat, distingem:

• împrumuturi cu titluri nominative sau cele cu clauza de inscriptiune (se emit când numarul subscriitorilor este redus si se caracterizeaza prin restrictia platii veniturilor aferente si rambursarea sumelor scadente doar catre titulari);
• împrumuturi cu titlu „la purtator" (se emit in cazul unor subscrieri cu larga adresabilitate, in scopul asigurarii operativitatii in incasarea cupoanelor aferente veniturilor promise si in transmiterea capitalului);
• împrumuturi cu titluri mixte (capitalul, fiind nominativ, se ramburseaza doar titularilor, iar dobânzile se platesc pe baza cupoanelor „la purtator").

6. In funcţie de natura raporturilor juridice dintre parţi, împrumuturile publice sunt:

• voluntare sau liber consimtite (in acest caz, subscrierea este voluntara, fara nici o constrângere directa);
• fortate (in acest caz, statul obliga anumite categorii de contribuabili sa subscrie, iar aceste imprumuturi pot fi, asa cum s-a precizat anterior, directe sau deghizate).

7. In funcţie de perioada de timp pentru care se contractează, deosebim:

• împrumuturi pe termen scurt sau flotante (au termene de rambursare de pâna la 1 an);
• împrumuturi pe termen mediu (contractate pe perioade cuprinse intre 1 si 5 ani);
• împrumuturi pe termen lung (contractate pe perioade mai mari de 5 ani);
• împrumuturi fara termen (este cazul imprumuturilor perpetue si a rentelor viagere).

8. In functie de posibilitatea negocierii titlurilor de credit public, deosebim:

• împrumuturi publice certificate cu titluri negociabile (titlurile au o circulatie asemanatoare cu aceea a efectelor de comert si pot fi vândute/cumparate la bursele de valori, in functie de cotatia lor efectiva);
• împrumuturi publice certificate cu titluri nenegociabile (titlurile nu sunt cotate la bursa, dar pot fi vândute la valoarea lor nominala);
• împrumuturi publice certificate cu titluri nelombardabile (aceste titluri nu pot fi in gaj pentru constituirea garantiei in scopul obtinerii unui imprumut de la banca sau de la alta institutie de credit).

9. In funcţie de locul de plasare a titlurilor de credit public, împrumuturile lansate şi angajate de autorităţile statale se grupează în:

• împrumuturi publice interne (se contracteaza pe piata interna de capital si se exprima in moneda nationala sau/si in unele monede straine);
• împrumuturi publice externe (se contracteaza pe piata internationala de capital sau in terte tari, iar titlurile emise se exprima in valutele tarilor creditoare, in valuta unei terte tari, in EURO, in D.S.T. etc.).