- Globalizarea economica si riscul in afaceri
Succesul extraordinar pe care l-a cunoscut franciza ca instrument de cooperare internationala se explica, in principal, prin actiunea concertata a doi factori: primul este tendinta de globalizare a economiei mondiale si al doilea este tendinta de fragmentare si diminuare a riscurilor.
Franciza este, prin excelenta, sistemul cel mai dezvoltat si folosit de unificare economica internationala. Contractul de franciza este suportul ideal pentru transferul international de conceptii manageriale, tehnologie, know-how.
Sistemul actual de francizare este conceput tocmai pentru a raspunde tendintelor generale de globalizare a economiei si unificare a pietelor.
Astazi, cand retelele economice mondiale sunt legate si conectate prin mii de canale, creandu-se un organism economic distinct si supranational, capabil sa raspunda, in mod unitar si sincronic, la impulsurile si socurile economice, franciza are aspectul unui sistem sangvin mondial ce permite circulatia valorilor economice catre toate zonele geografice.
Misiunea transformatoare a francizei se regaseste in aceea ca circulatia pe canalele retelelor internationale se face intr-un singur sens: de la creatorii de valori economice si sociale catre zonele consumatoare de civilizatie.
Daca tendinta de globalizare a economiei mondiale si de unificare a pietei internationale este primul factor care a determinat succesul comercial al francizei, cel de-al doilea factor, hotarator in afirmarea francizei, este necesitatea de partajare a riscurilor in afaceri.
Partajarea si diminuarea riscurilor este cheia succesului economiei mondiale si explica disparitia crizelor economice internationalizate cu dimensiuni cataclismice.
Propagarea internationala a crizelor economice de pe o anumita piata sau dintr-o anumita zona economica poate fi evitata prin crearea unor politici economice globale care sa aiba in vedere tocmai gestionarea riscurilor.
Astfel, s-a ajuns la concluzia ca diversificarea activitatilor gigantilor economici transnationali si activarea acestora pe mai multe piete distincte, este un mijloc de micsorare a riscurilor prin reorientarea rapida a activitatilor catre zonele profitabile. Esentiale sunt in aceste operatiuni flexibilitatea si adaptabilitatea agentilor economici.
Franciza ofera avantajul ca riscurile sunt impartite intre francizori si beneficiari. Francizorul si beneficiarul sunt doua persoane independente financiar, cu gestiune si contabilitate proprie, precum si cu personalitate juridica distincta.
De asemenea, beneficiarii cuprinsi intr-o retea de franciza sunt independenti intre ei, fapt ce explica de ce o eventuala criza care afecteaza un beneficiar sau chiar o intreaga piata geografica dependenta de un subfrancizor, nu se va propaga si catre ceilalti membrii ai retelei, ori catre societatea francizoare.
Franciza este si un bun mijloc de investire pe pietele care au un grad mare de risc. Nu este intamplator faptul ca una dintre primele forme de investire in Europa centrala si de Est a fost franciza.
Franciza poate fi si mijlocul cel mai adecvat de investire si restructurare a unei economii deoarece are meritul de a mobiliza capitalurile locale si in acelasi timp poate sprijini intreprinderile mici si mijlocii asigurandu-le succesul comercial.
- Franciza pe pietele internationale
In practica, se intalnesc mai multe variante de realizare a unor retele internationale ori de patrundere pe o anumita piata pentru a crea o retea nationala.
- a) Intr-o varianta, francizorul poate sa incheie contractul de franciza directa cu beneficiarii din alta tara. Se creaza astfel un raport de drept international privat, guvernat de legislatia specifica raporturilor cu element de extraneitate. Un asemenea tip de contract creeaza insa o serie de probleme legate de dificultatile de stabilire a contactelor permanente intre parteneri, precum si de necunoasterea situatiei concrete din spatiul beneficiarului.
Francizorul poate controla cu greu performantele beneficiarilor si nu poate garanta respectarea de catre beneficiar a standardelor si a conditiilor impuse.
De asemenea, francizorul va avea dificultati in asigurarea asistentei tehnice si comerciale permanente catre beneficiari si va instrui mai greu si cu cheltuieli mai mari personalul angajat al beneficiarului.
Adesea, franciza trebuie adaptata specificului pietei, obiceiurilor si culturii consumatorilor carora se adreseaza, motiv pentru care francizorul trebuie sa aiba un contact nemijlocit cu spatiul cultural si geografic.
- b) O alta varianta a sistemului de francizare externa o constituie incheierea contractului de franciza prin intermediul unei reprezentante sau alta forma de sediu secundar, fara personalitate juridica, deschisa in tara beneficiarului; se elimina astfel o parte din inconvenientele francizei directe, insa ramane un contract extern supus reglementarilor specifice, exceptand unele derogari cuprinse in legislatia comerciala si fiscala romana.
- c) Francizorul are posibilitatea de a deschide o filiala in tara in care urmareste sa-si dezvolte o retea de franciza. Pe aceasta cale, se elimina multe din neajunsurile unei francizari directe. De aceasta data, nu mai este vorba de un contract extern, ci un contract supus reglementarilor interne.
Esentiala in aceasta forma de francizare este instruirea personalului local pentru a fi capabil sa urmareasca si sa dezvolte reteaua de franciza in bune conditii. Cel putin pentru inceputul activitatii, este de preferat ca personalul local sa fie asistat de persoane cu experienta transferate de la societatea mama.
- d) O alta forma a francizei externe consta in incheierea unui contract principal de franciza cu un beneficiar aflat in tara unde se doreste a se patrunde. Francizorul cedeaza sub-francizorului - beneficiarului principal - dreptul exclusiv de a deschide el insusi unitati francizate sau de a incheia contracte de sub-subfranciza cu beneficiarii din tara respectiva.
Contractul principal de franciza intervenit intre francizor si subfrancizor este un contract international, supus reglementarilor specifice raporturilor juridice cu elemente de extraneitate. De asemenea, contractul trebuie sa cuprinda clauzele specifice comertului international.
Contractele incheiate de subfrancizor cu beneficiarii din tara sunt contracte interne de franciza in care subfrancizorul are fata de beneficiar toate obligatiile si drepturile unui francizor. Intre beneficiari si francizorul extern nu intervin raporturi juridice contractuale.
Avantajele contractului principal de franciza se desprind din faptul apropierii dintre subfrancizor si beneficiari. Subfrancizorul local va fi familiarizat cu obiceiurile, gusturile, cultura si legile tarii sale. El va sti sa strabata mult mai usor birocratia locala si se va adapta mult mai usor situatiilor in schimbare. Succesul depinde de cele mai multe ori de modul in care se vine in intampinarea cerintelor specifice.
Subfrancizorul este cel care trebuie sa asigure asistenta tehnica si comerciala fata de beneficiari. El trebuie, totodata, sa garanteze standardele si sa controleze performantele cerute de catre francizorul principal.
O situatie deosebita care ar putea interveni in derularea unor asemenea operatiuni de franciza este desfiintarea contractului principal de franciza inainte de termenul stabilit ca urmare a culpei unei parti. In aceasta ipoteza, problema care intereseaza este referitoare la soarta subcontractului de franciza. Aplicand principiile generale de drept, se ajunge la solutia ca toate contractele de subfranciza se vor desfiinta odata cu contractul principal de franciza. Contractul devine lipsit de obiect pentru ca subfrancizorul nu mai este titularul drepturilor aspra francizei oferita spre exploatare beneficiarilor.
Ordonanta 52/1997, in art 10 referitor la contractele de franciza cu clauza de exclusivitate, prevede necesitatea existentei unei clauze de reziliere “convenabila ambelor parti”.
Intre parti, existand raporturi contractuale, responsabilitatea pentru neexecutarea obligatiilor contractuale va fi una contractuala. Din aceasta cauza nu va exista raspundere contractuala decat intre partile care se afla legate de raporturi obligationale contractuale.
- e) O alta forma de francizare externa consta in realizarea de catre francizorul extern a unei societati mixte alaturi de un partener din tara in care doreste sa-si dezvolte reteaua de franciza.
Societatea mixta va actiona, pe teritoriul de exclusivitate, ca un francizor si va incheia contracte de franciza cu beneficiari locali.
Pentru aceasta ultima forma, problemele se pun diferit dupa cum francizorul extern fie aporteaza un drept de folosinta asupra conceptului francizabil, fie aporteaza alte valori (bani sau in natura) si incheie cu societatea mixta un contract de subfranciza.
In prima ipoteza, interesul este de a se patrunde pe o piata fara un efort financiar suplimentar, insa problema care apare este clarificarea naturii aportului, cu implicatii asupra existentei viitoare a societatii.
In mod special, problema apare nu atat cu privire la exploatarea drepturilor reale - insemnelor de atragere a clientelei - si a Know-how puse la dispozitia societatii inca de la inceput, cat asupra obligatiei partenerulului extern de a asigura o asistenta tehnica si comerciala permanenta.
In cea de-a doua ipoteza, schema este cea a unei francize principale exclusive cu particularitatea ca se va avea asupra subfrancizorului atat un control contractual, cat si unul economic si decizional.