1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
Pin It

Cea mai importanta etapa a divergentei economice dintre natiunile bogate si cele sarace a avut loc intre anii 1750 si 1900. Statele cu institutii puternice, spre exemplu Statele Unite ale Americii, au fost capabile sa profite de Revolutia Industriala si au avut parte de cresteri economice rapide, in timp ce statele ce au mostenit institutii exploatatoare din trecutul lor colonial, cum este si cazul Braziliei, au fost lasate in urma. SUA a inceput secolul XX cu un PIB per capita de zece ori mai mare ca cel al Braziliei. Acest lucru urmand sa se schimbe spre bine pentru Brazilia, care datorita unei cresteri economice puternice survenita intre anii 1918 si 1980, a putut intra in secolul XXI cu un PIB per capita ce era de 5 ori mai mic decat cel inregistrat de SUA6. Insa, pentru a vedea care a fost povestea din spatele acestei ascensiuni destul de rapide din secolul XX trebuie sa intelegem cum au functionat mecanismele care au dus la acest rezultat.

Timp de secole, exporturile Braziliei au reflectat cicluri de “boom and bust” pentru diferite bunuri. Exporturile de zahar din Brazilia au atins punctul culminant cam pe la jumatatea secolului XVII[1]. Ulterior insa, acestea s-au redus considerabil deoarece competitia puternica venita din partea teritoriilor din marea Caraibilor si o stare economica generala de scadere a preturilor a dus la reducerea importantei acestei resurse; iar ca o consecinta, Nord-Estul Braziliei a trecut la agriculture de subzistenta. La sfarsitul secolului XVII s-a descoperit aur si mai apoi in prima parte a secolului XVIII, diamante in regiunea Minas Gerais ceea ce a creat noi oportunitati. Industria extractoare de aur a atins punctul maxim in jurul anului 1750 cand productia de aur ajunsese la aproximativ 15 tone pe an, insa pe masura ce depozitele bogate in aur erau epuizate, exporturile au scazut. Cand productia de aur s-a prabusit, Brazilia s-a intors la exporturile agriculturale ceea ce a dus ca in 1822, cand statul si-a declarat independents principalele bunuri exportate erau bumbacul, zaharul si cafeaua.

La sfarsitul secolului XIX, Brazilia a experimentat un “boom” al exporturilor de cauciuc, in urma caruia regiunea amazoniana a trait o perioada de bogatie. tntre anii 1840 si 1911, cand folosirea cauciucului pentru uz industrial a crescut de cateva ori, pretul pe tona a crescut de la £45 pana la £512 la o rata de crestere anuala de aproape 15%. Cantitatea de cauciuc exportata de catre Brazilia a crescut de 5 ori intre 1870 si 1911, fapt ce a facut ca Manaus care era capitala regiunii Amazonas de unde se exploata cauciucul sa devina unul dintre cele mai bogate orase din America de Sud. A fost primul oras din aceasta parte a lumii care a instalat tramvaie pentru cetateni, unii dintre acestia fiind atat de bogati incat i§i puteau trimite rufele la spalat in Lisabona. Arhitecti, sculptori, pictori §i tot felul de speciali§ti au venit din toata Europa pentru a construi “Manaus Opera House”, iar regiunea a avut parte numai de bogatie, nestiind insa ca in perioada imediat urmatoare va veni un „bust” pentru exportul de cauciuc.

Eliminarea sclaviei in 1888 si un influx masiv de imigranti a insemnat ca oferta de bani a fost insuficienta pentru a face fata realitatii muncii salarizate. De aceea, in 1889, dupa proclamarea noii republici, guvernul a dat bancilor stimulente pentru a printa bani si a promova creditele[2]. Ca rezultate ale acestei politici, speculatiile financiare si cele economice au fost in prim-planul economiei Braziliei din acel an si diferite companii, unele reale altele fictive, au fost infiintate. Astfel speculative la bursa au crescut si aceea§i soarta a avut-o si inflatia. In 1890, cand populatia credea ca „banii cresc in copaci”, inflatia a incetat sa mai fie un mister, autorul Machado de Assis, scrie intr-o colectie de articole intitulata „A Semana” ca „oricine punea in strada un bol sau un coy de orice fel se trezea in cateva ore cu acesta plin de monezi. Lumea a injeles destul de curand ca singura modalitate de a ca^tiga un ban aici este prin falsificare[3] ”. Pentru Machade, orice ban ce nu era facut din aur era fals, astfel creand inflatie.

De§i poate situatia reala nu era atat de dramatica pe cat o descrie autorul, exista putina indoiala asupra faptului ca inflatia din primul an al Republicii, nu a fost rezultatul unui exces de credite intr- un timp cand nu exista o banca centrala si reglementarile ce ar acompania-o. Aceasta perioada s-a incheiat cu prabu§irea preturilor de la bursa si cu falimentul institutiilor bancare si al companiilor in 1891, in timp ce capitalul britanic a fost retras din Brazilia imediat dupa criza din Argentina. tn cele din urma, in 1898, guvernul de atunci a acceptat un imprumut de finantare si apoi a contractat imprumuturi externe pe baza Serviciului de Vama si Accize din Rio de Janeiro. A inceput chiar si un program care urma sa aduca nivelul inflatiei la o valoare mai scazuta prin incinerarea a o parte din banii aflati in circulatie.

tn acel timp insa, statul Sao Paulo, deja trecuse in fata altor regiuni lansand un proces de dezvoltare caracterizat prin diversificare agriculturala, urbanizare si crestere industriala. tntreprinderile producatoare de cafea, au pus bazele primei cresteri industriale prin stimularea cresterii veniturilor, crearea unei piete pentru producatori si promovarea investitiilor in cai ferate si imigrare. Pe tot parcursul primei Republici, majoritatea imprumuturilor si investitiilor au continuat sa origineze din Anglia. SUA reprezenta principala piata pentru cel mai important produs exportat de Brazilia in acea perioada si anume cafeaua ce a ramas pe prima pozitie pana in 1930.

tn anii 30 si 40, Marea Depresiune cu politicile sale protectioniste si Al Doilea Razboi Mondial, au izolat tara de restul lumii iar industrializarea prin importul de tehnologie a venit ca raspuns la lipsa de finantare externa. tn anii 50, nu doar Brazilia ci si toate statele din America Latina, au fost transformate in state interventioniste care credeau ca un stat care intervine activ este mai bun decat piata. Ideologia din acea perioada revizuia modelul teoretic al imperialismului si functiona pe un model al reprezentarii zonei centrale si a zonelor periferice, portretizat in teoria dependentelor, creata de ECLA[4], o agentie a Natiunilor Unite cu sediul in Chile.

Cresterea nivelului schimburilor comerciale din timpul anilor 60 si 70, a deschis u§ile pentru dezbateri privind reforme in domeniul agriculturii si al impozitelor, ce au fost sustinute de Inter­American Development Bank si de diferite grupari politice. Cu o disponibilitate mare a creditelor ieftine, din cauza petrodolarilor, guvernul dar si sectorul privat s-au imprumutat masiv generand o crestere economica puternica dar imposibil de sustinut. Iar cand preturile petrolului au crescut in 1974 §i mai apoi in 1979, iar ratele dobanzilor au crescut in 1980, datoriile acumulate s-au dovedit a fi imposibil de sustinut ducand la o criza a datoriilor. Rezultatele acestei crize au fost aproape 15 ani de crestere economica scazuta §i hiperinflatie, care au dus la eliminarea programelor de stabilizare economica existente si la Consensul de la Washington unde modelul asiatic a fost laudat.

tn anii 90 s-au vazut inceputul privatizarilor si liberalizarea schimburilor, care au fost consecinte favorabile ale acumularii prea mari de datorii si a ineficientei companiilor controlate de stat, ceea ce a dus Brazilia la a-§i regandi strategia spre o abordare condusa de piata si deschisa catre schimb. tnsa, inflatia a continuat sa fie o problema iar guvernul de atunci a incercat sa foloseasca cursurile de schimb ca o ancora pentru a mentine inflatia sub control. Cu o abundenta de capital strain era posibila finantarea unui deficit iar dupa 1993 PIB-ul a inceput sa creasca din nou. tn 1994 a fost implementat „Plano Real” care a eliminat cu succes inflatia si a imbunatatit situatia economica pentru mai mult de 25 de milioane de locuitori ai Braziliei.

tn 2002, Luis Inacio Lula da Silva a castigat alegerile prezidentiale si a fost reales mai apoi in 2006. Pe durata guvernarii lui, economia a inceput sa creasca mai repede, PIB-ul avand o crestere de 5.7% in 2004 si mentinandu-se peste valoarea de 3.5% pana in 2008[5]. Din cauza crizei financiare din 2008-2010, economia Braziliei era asteptata sa incetineasca avand o crestere economica negativa de -0.5% in 2009. tn realitate insa, economia a continuat sa creasca la o rata ridicata ajungand la 7.5% in 2010. Deoarece in deceniul anterior economia Braziliei a avut parte din nou de un „boom”, dupa 2010 economia a suferit contractii.

tntre 2011 §i 2015, rata de schimb intre realul Brazilian si USD a crescut de la 1.55 BRL la 4 BRL pentru 1 USD. Preturile la multe dintre principalele bunuri exportate s-au prabusit in urma scaderii cererii pentru aceste bunuri. §omajul a inceput sa creasca din 2015 cand multe companii au suferit pierderi foarte mari; spre exemplu Petrobras, care este cea mai mare companie producatoare de energie din Brazilia a pierdut intre lunile septembrie 2014 si februarie 2015 peste 60% din valoarea sa pe piata. Economia Braziliei a suferit o reducere de aproximativ 25%, PIB-ul a scazut de la 2.456 de miliarde in 2014 la 1.801 miliarde in 2015, ulterior in 2016, PIB-ul Braziliei a scazut din nou cu 0.5%. tn prezent, economia Braziliei se recupereaza dupa o recesiune suferita intre 2014 - 2017 si se asteapta ca PIB-ul sa-si reinceapa cresterea in 2018.

 

[1]  P. Asheghian, Economic Growth in Brazil: Granger Causality, Scienpress Ltd, 2014.

[2]  Machado de Assis, A Semana, 1914, Postum.

[3]  Machado de Assis, A Semana, 1914, Postum.

[4]    Economic Commission for Latin America.

[5]    Economic Commission for Latin America.

Loading...