1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
Pin It

Economia Rusiei din prezent este rezultatul a peste 3 secole de istorie, ce au avut un impact major atat asupra mediului intern al tarii, cat si asupra situatiei politice, economice si sociale dintr- o mare parte a statelor lumii. Din aceasta cauza, am ales sa analizez parcursul dezvoltarii economice al Rusiei dintr-o perspectiva externa si obiectiva, fara a intra prea mult in detalii despre cum anumite decizii sau politici au influentat alte state. Acestea fiind spuse, am impartit istoria economica a Rusiei in 3 perioade, fiecareia dintre acestea, corespunzandu-i un moment de transformare majora a sistemului economic al farii si a politicilor de dezvoltare ale acestuia. Momentele de pivot alese de mine au fost: ascensiunea la tronul Imperiului Rus a lui Petru cel Mare in 1682, Revolufia din 1917 si caderea sistemului comunist al URSS din 1991.

Este important sa ne amintim ca Rusia nu a fost considerata un imperiu, o fara sau orice ar fi avut vreo importanta politica inainte de domnia lui Petru cel Mare, care a fost primul domnitor care a proclamat Imperiul Rus. Petru a intreprins o serie de reforme in cei 43 de ani de domnie, ce au ajutat imperiul sa devina un competitor serios pentru celelalte nafiuni din Europa. Dezvoltarea imperiului a fost susfinuta pe 4 piloni deosebit de importanfi pentru acea perioada si anume: dezvoltarea stiinfifica, dezvoltarea tehnologica, arta razboiului si agriculture. Abordarea relativ agresiva a domnitorului in colonizarea si anexarea de teritorii vaste de la anumite lari invecinate relativ puternice precum Suedia, Imperiul Otoman si Persia au rezultat intr-o nevoie de dezvoltare industriala la scara larga.

Astfel, pentru prima data in istoria farii a fost pusa o importanta majora pe dezvoltare industriala prin infiinlarea a 200 de fabrici conduse si finanlate de guvernul larii. Aceasta politica de industrializare a ajutat Imperiul Rus sa ajuga pe prima pozifie in lume la producfia de fier pana la sfarsitul domniei lui Petru cel Mare in anul 1725, in acel an, Rusia a produs mai mult fier decat toate statele din Europa de Vest la un loc. tn acea perioada, importanla majora acordata dezvoltarii industriale a fost mai mult pentru a susline dezvoltarea armatei ce a fost folosita pentru a anexa cat mai multe teritorii. O alta reforma importanta a fost cea prin care s-au incurajat schimburile comerciale cu Europa si infiinlarea universitalilor, scolilor de medicina, muzeelor si centrelor de dezvoltare stiinlifica.

Dezvoltarea industriala a fost continuata in anii ce au urmat, la un ritm mai lent pentru a se pune accentul pe alte ramuri economice cum ar fi agricultura. tnsa dezvoltarea industriala facuta sub domnia lui Petru cel Mare a fost suficient de puternica cat sa puna temelia pentru progresul adus de oameni ca Serghei Witte, care a fost ales Ministru de Finance la sfarsitul secolului XIX si a transformat Rusia intr-o putere economica si industriala comparabila cu statele din Europa de Vest[1]. Prin diferite reforme si politici ale sistemului fiscal, comercial si economic Witte a reusit ca pana in 1901 sa aduca in controlul guvernului peste 65% din caile ferate din Rusia care pana atunci avea un sistem feroviar definut in proporlie de peste 75% de anumite companii ce au deraiat de la viziunea ampla a lui Petru cel Mare.

De asemenea, mullumita lui Witte, produclia industriala s-a dublat intre anii 1890 si 1900 la o rata anuala de crestere de peste 8% si tot pana la 1900 Rusia a avansat pe a IV-a pozifie la nivel mondial in produclia de fier, iar in 1901 produceau peste 12 milioane de tone de petrol la rafinariile din Baku care insumau aproximativ jumatate din producfia mondiala de petrol de la acea vreme. tn memorandumul sau, Witte a scris ca in timpul guvernului sau Rusia a ajuns sa aiba peste 30.000 de fabrici care aveau o produce anuala de peste 2 miliarde de ruble[2]. Aceasta transformare a fost de asemenea cheia superioritatii imense din secolul 20 pe care Uniunea Sovietica a avut-o in fata altor state.

tn martie 1917, Tsar-ul Nicolaie al Il-lea a abdicat de la tronul Imperiului Rus in urma Revolutiei din Februarie ce a fost cauzata de efortul urias de razboi pe care Rusia l-a avut in Primul Razboi Mondial si care a pus o presiune imensa atat pe sectorul industrial cat si pe celelalte sectoare economice. Dupa ce a fost instaurat un guvern provizoriu care insa nu a fost capabil sa stabilizeze situatia politica si economica a tarii, a urmat o noua revolutie in octombrie, cunoscuta si ca Revolutia Bol§evica, ce a dus la instaurarea regimului comunist condus de Vladimir Lenin, in decembrie 1922. Acest regim a unificat republicile sovietice ale Rusiei, Ucrainei, Bielorusiei si Transcaucazului intr­o singura entitate numita Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice.

Uniunea Sovietica a devenit prima tara care sa adopte un sistem economic planificat unde productia si distributia de bunuri era centralizata si directionata de guvern. Prima experienta Bolsevica cu o economie de comanda a fost politica comunismului de razboi, care a implicat nationalizarea industriilor, distributia centralizata a productiei, rechizitionarea prin constrangere a productiei agricole si incercarile de a elimina circulatia monetara, intreprinderile private si comertul liber. tnsa, dupa un raspuns dezamagitor din partea mediului economic care intrase intr-o criza iar natiunea se confrunta din nou cu un razboi civil care a durat intre 1918 si 1922, Lenin a inlocuit comunismul de razboi cu o “Noua Politica Economica[3]”, ce a legalizat comertul liber si proprietatea privata a afacerilor mici.

Liderul URSS-ului a caracterizat aceasta noua politica economica ca “un sistem economic ce va include o piala libera si capitalism, ambele fiind controlate de catre stat”” in timp ce intreprinderile de stat vor opera “pe baza de profit””. Nationalizarea completa a fost revocata si un sistem cu o economie mixta a fost introdus, ce permitea indivizilor sa detina intreprinderi private mici, in timp ce statul a continuat sa controleze sectorul bancar, comertul extern si industriile mari[4]. Alte politici introduse ca urmare a razboiului civil din 1918-1922 au fost reforma monetara si atragerea de capital strain. Reforma monetara era tintita spre a stabiliza moneda sovietica dupa o perioada de hiperinflatie, prin inlocuirea monedelor deja existente in circulatie, cu o noua moneda numita “chervonets”” care era acoperita de etalonul aur. Atragerea de capital strain s-a facut prin concesiuni externe in URSS, in care companii din diferite sectoare de activitate (industrial, comercial, minier etc.), aveau dreptul sa aiba capital partial sau total strain atat timp cat investitiile erau contractate in interiorul URSS. tnsa, noul plan al lui Lenin a rezistat pana in 1929, cand Stalin care acum avea controlul complet al statului, a abandonat aceasta abordare si a incercat din nou planificarea centrala. Insa de data aceasta, colectivizarea fortata a agriculturii, legislatiile draconice asupra muncii si mobilizarea resurselor pentru o industrializare rapida au extins foarte mult capacitatea URSS-ului de a produce bunuri industriale grele si bunuri de capital. Ca rezultat al acestor actiuni, in anii 30, URSS a fost transformata dintr-o economie in general agrara, intr-o mare putere industrials ceea ce a fost un element cheie in aparitia acestui stat ca o superputere dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.

Din anii 30 pana la dizolvarea sa la sfarsitul anului 1991, modul in care economia sovietica a operat a ramas neschimbat. Economia era dirijata formal, prin planificarea centrala creata de Gosplan[5] §i organizata in planuri pe cate 5 ani. Cu toate acestea, in practica, planurile erau foarte agregate si provizorii, sub rezerva interventiei ad-hoc a superiorilor. Toate deciziile economice erau luate de conducerea politica iar resursele alocate si eventualele obiective planificate erau exprimate in ruble, nu in marfuri fizice. Creditele erau descurajate dar destul de des intalnite, iar alocarea finala a productiei era realizata prin contractare relativ descentralizata si neplanificata. Desi in teorie preturile erau fixate legal de stat, in realitate, acestea erau adesea negociate, iar legaturile informale pe orizontala, intre diferite fabrici ce produceau bunuri de exemplu, erau de asemenea des intalnite.

In mare, intre 1960 si 1989, rata de crestere a venitului per capita in URSS era putin peste media mondiala, insa conform economistilor Stanley Fischer si William Easterly, aceasta crestere ar fi putut fi mai mare si mai rapida[6]. Dupa calculele lor, venitul per capita in URSS din 1989 ar fi trebuit sa fie dublu fata de cat era in realitate, luand in considerare volumul investitiilor, educatia si nivelul populatiei. Acesti autori atribuie aceasta performanta slaba unei productivitati scazute a capitalului in URSS.

Dupa caderea Uniunii Sovietice din 1991 si colapsul economiei planificate, Federatia Rusa a fost creata sub conducerea lui Boris Yeltsin. Acest nou stat a suferit multiple reforme economice care au inclus privatizarea anumitor sectoare economice si liberalizarea pietei si a schimburilor comerciale. Rusia a incercat sa-si dezvolte o economie de piata prin implantarea unor principii de baza cum ar fi - preturile determinate de piata. Au fost stabilite 2 obiective fundamentale si independente: Stabilizarea macroeconomica si restructurarea economiei; si Tranzitia de la planificarea centrala la o economie bazata pe piata.

Primul obiectiv urma sa fie indeplinit prin implementarea unor politici monetare si fiscale ce urmau sa promoveze cresterea economica intr-un mediu economic cu preturi si rate de schimb stabile. Al doilea obiectiv urma sa fie atins prin infiintarea institutiilor comerciale si administrative, a bancilor, legalizarea proprietatii private si restructurarea legilor comerciale; care ar permite unei economii sa functioneze eficient. Deschiderea pietelor domestice spre schimburile comerciale Internationale si investitii straine, astfel creand o conexiune intre economia Rusiei si restul lumii, au fost pasi important spre indeplinirea acestor obiective. Regimul comunist nu a adresat aceste probleme, ce au contribuit enorm la caderea sistemului totalitar, in schimb guvernul lui Yeltsin a inceput sa tinteasca direct problemele stabilizarii macroeconomice si restructurarii economiei, iar pana in anul 1996 rezultatele obtinute au fost mixte.

intre anii 2000 - 2007, Rusia a inregistrat cresteri economice bune, cuprinse intre 4.7% si 10%, in majoritatea anilor cresterea economica fiind de peste 7%[7] iar sectorul industrial inregistra cresteri insemnate de asemenea. Sub conducerea lui Vladimir Putin, economia Rusiei si-a dublat PIB-ul nominal, ajungand pe locul 11 in lume, iar politicile economice, fiscale si monetare implementate au dus economia Rusiei pe locul 6 in lume dupa PIB-ul PPP. Toate acestea au facut ca Rusia sa depaseasca pana in 2008 problemele create de sistemul comunist, insa intre anii 2009 - 2010, Rusia afost lovita de o recesiune puternica, ce a fost cauzata de cheltuielile prea mari cu razboiul din Georgia, si de prabusirea preturilor la petrolul extras din muntii Ural si care si-a pierdut peste 70% din valoare comparativ cu valoarea record inregistrata pana in 2008. Conform Bancii Mondiale, fundamentele macroeconomice pe termen scurt ale Rusiei au pregatit mai bine economia pentru o criza, dar subestimarea slabiciunilor structurale ale administratiei si dependenta ridicata de pretul unui singur bun au facut ca impactul acestei recesiuni sa fie mai pronuntat[8].

Desi intre 2010 - 2014, economia Rusiei a avut din nou o perioada de crestere economica, PIB-ul inregistrand cresteri cuprinse intre 3.4%% si 4.3%, din 2014 insa economia Rusiei se afla intr-o criza financiara, cauzata in mare parte de prabusirea Rublei care a inceput in a doua jumatate a lui 2014 prin prabusirea pretului petrolului, dar si din cauza unor factori externi cum ar fi sanctiunile impuse de UE, SUA etc. in 2018, economia Rusiei ar putea avea probleme din cauza lipsei finantarii. Abordarea neconcordantei dintre oferta si cererea de finantare va necesita eforturi mai mari pentru a imbunatati climatul investitional al Rusiei. Banca Mondiala a prevazut o crestere de 1.7% a economiei Rusiei in 2018, similara cu cea din 2017 deci se poate spune ca situatia economica din Rusia se imbunatateste mai greu si ramane de vazut daca obiectivele Rusiei sunt de a mentine o crestere moderata sau de a incerca sa ajunga la nivelul mediu de crestere inregistrat in lume care este de aproximativ 3%[9].

 

[1]     A. Kudrin, A new growth model for the Russian economy, Economic Expert Group, Moscow, 2015

[2]    2 miliarde de RUB era echivalentul a peste 1 miliard de USD in 1900

[3]    V.Lenin, "The Role and Functions of the Trade Unions under the N.E.P.", January 12, 1922.Published in Pravda No. 12

[4]    E. Gaynor; A. Esler, 2007. "Revolution and Civil War in Russia". Boston: Pearson Prentice Hall. p. 483

[5]    Agentia de planificare economica a URSS

[6]     S.Fischer, W.Easterly, (1994). "The Soviet Economic Decline, Historical and Republican Data". World Bank. Retrieved October 2010.

[7]     Novosti Statistics, 2008

[8]    Russian economic report (No.17), World Bank, retrieved 12 August 2008.

[9]    World Bank, Russia Economic Report, 2018

Loading...