1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
Pin It

Istoria economica a Indiei este o poveste ce prezinta India intr-o continua transformare de la o societate bazata in general pe agriculture si in mica parte pe comert, la o economie mixta bazata pe productie si servicii, toate acestea in timp ce majoritatea populatiei din India supravietuia datorita agriculturii. Inainte de 1947, aceasta poveste cuprindea toata economia subcontinentului indian, care astazi este impartit in mai multe state, si anume: India, Pakistan, Nepal, Sri Lanka si Bangladesh. Din aceasta cauza este dificil de urmarit parcursul evolutiei economice a Indiei fara a incerca mai intai sa gasim un punct de inceput de la care sa analizam dezvoltarea. De aceea, am considerat ca un bun punct de inceput ascederea pe tronul Imperiului Mughal a lui Aurangzeb dupa o perioada tulburatoare de la mijlocul secolului al XVII-lea, deoarece nu a existat o entitate politica si economica de o importanta comparabila in acel teritoriu, inainte de acest moment. In continuare, voi analiza dezvoltarea economica sub guvernarea Imperiului Britanic, ce a controlat regiunea pana la mijlocul secolului XX, iar in final voi analiza dezvoltarea economica a Republicii India de la independenta obtinuta in 1947 si pana in prezent.

Imperiul Mughal a dominat subcontinentul indian din 1526 pana in 1858, insa cea mai importanta etapa a acestui imperiu, din prisma dezvoltarii economice a acestui imperiu s-a petrecut intre secolele XVII si XIX, cand teritoriul detinut de acest imperiu producea 25%[1] din bunurile lumii. Tot in aceasta perioada se estimeaza ca peste 28.000 de tone bullion, aduse in principal din “lumea noua”, au intrat pe teritoriul detinut de imperiu, ceea ce reprezenta aproximativ 20% din productia mondiala de aur, argint si alte metale pretioase, de la acea vreme. Insa, pe atunci aurul era un lucru obisnuit in randul populatiei din imperiu si nu era colectat in cantitati uriase, de catre imparat, acest lucru se dovedeste prin documentele istorice scrise in acea perioada care atesta ca venitul anual al trezoreriei imparatului nu depasea echivalentul a 17,5 milioane de lire, in conditiile in care taxele pe care Imperiul Britanic le percepea de pe subcontinentul indian in secolul 19 cumulau echivalentul a £17 milioane.

Perioada de varf a imperiului a inceput la sfarsitul secolului XVII cand imperiul cuprindea aproximativ 90% din teritoriul Asiei de Sud, iar in aceasta perioada s-a impus un sistem uniform de administrare vamala si fiscala. La inceputul secolului 18, Imperiul Mughal devenise deja cea mai mare economie a lumii, fiind in fata economiei dinastiei Qing din China sau a oricarei economii din Europa de Vest, avand aproximativ 23% din populatia lumii si producand un sfert din totalul bunurilor produse la nivel mondial. De asemenea productia industriala de la inceputul secolului 18, insuma peste 25% din productia globala. Conform cu anumiti economisti istorici, productia agriculturala per capita si gradul de consum in secolul 17 in India, erau mai ridicate [2]decat in tarile din Europa de la acea vreme si chiar si decat nivelurile obtinute cat timp India a fost sub guvernarea Imperiului Britanic.

Productia in Imperiul Mughal de pana la jumatatea secolului 18 a facut din imperiu cel mai important centru pentru comertui international[3] iar industriile cheie erau: industria textila, cea constructoare de nave maritime si cea producatoare de o|el. Produsele prelucrate includeau textile de bumbac, matase si alte fire, dar si produse din iuta, articole metalice si alimente precum zaharul, uleiurile si untul. Aceasta crestere a productivitatii a fost catalogata ca o forma de preindustrializare, similara cu ceea ce se intampla in Europa de Vest inainte de Revolutia Industrial^. Constructia de nave maritime era poate cea mai reprezentativa ramura a industriei imperiului, in special in provincia Bengal Subah unde se productia anuala de nave insuma un total de peste 2,2 milioane de tone[4], ceea ce era mult peste productia Imperiului Britanic, de 340.000 de tone, sau cea a Olandei, ce ajungea la 550.000 tone, in acea perioada.

Compania Indiilor de Est a Imperiului Britanic a cucerit regiunea Bengal Subah in 1757, ceea ce a semnalat prabusirea Imperiului Mughal. Apoi, in 1765, britanicii au obtinut dreptul de a colecta veniturile din aceasta regiune iar pana la finalul secolului 18, mare parte din subcontinent era sub controlul britanicilor care au folosit banii adusi de constructia de nave si exportul de bunuri din acea regiune pentru a-si finanta razboaiele din alte zone ale Indiei. La inceputul secolului al XlX-lea, majoritatea intreprinderilor au fost inchise, restul au suferit transformari majore si erau ferm supravegheate de britanici, ratele de schimb au fost fixate si toate monedele aflate in circulatie pe teritoriul Indiei au fost standardizate, toate acestea ducand la prabusirea sistemului economic al regiunii.

In secolul XIX, India a fost transformata dintr-un mare exportator de bunuri prelucrate si platite in lingouri, la un exportator de materii prime si importator de bunuri industriale. De asemenea daca in secolul XVIII bumbacul si matasurilae fine erau exportate din India pe pietele din Europa, Asia si Africa unde erau la mare cautare, iata ca pana la jumatatea secolului XIX principalele exporturi ale Indiei erau bumbacul brut, opiu si alte materii prime.

Insa, guvernarea britanica a teritoriului Indiei a avut si un oarecare impact pozitiv asupra Indiei, prin faptul ca a stabilizat societatea indiana prin crearea unui mediu institutional, in timp ce au crescut strictetea schimburilor comerciale cu restul lumii. Guvernarea britanica a creat un sistem de cai ferate, ce a fost mai apoi imbunatatit spre sfarsitul secolului XIX, cand a ajuns sa fie pe locul 4 in lume, dupa lungime si era renumit pentru calitatea constructiilor si a serviciilor oferite. De asemenea, britanicii au finantat crearea unui sistem de comunicare prin telegraf si a unui sistem legal modern intr-o parte a lumii unde inainte reglementarile se faceau la mica intelegere. Insa, in timp ce exportul de materii prime era in plin avant, populatia din India, ce era intr-o continua crestere, nu a putut beneficia atat de mult de progresele tehnologice aduse de britanici. Infrastructura moderna construita de britanici avea scopul de a facilita transportul resurselor mai u§or catre zonele portuare, fapt ce a lasat dezvoltarea industriala a societafii indiene in stagnare si mai apoi declin.

Daca la mijlocul secolului XVIII India avea 25% din producfia industriala a lumii, iata ca sub guvernarea britanica acest procent a scazut pana la aproape 2%[5] la inceputul secolului XX, iar majoritatea populafiei ce traia in centrele urbane ale Imperiului Mughal s-a mutat in zone rurale, traind din agriculture de subzistenta. Marea Depresiune din 1929 - 1933 a avut un impact direct asupra Indiei traditionale si unul relativ scazut asupra sectorului secundar modern. Guvernul nu a facut prea multe pentru a usura suferinta populatiei si s-a concentrat mai ales pe transportul de aur catre Marea Britanie. Cele mai grave consecinfe au implicat deflafia, care a sporit povara datoriilor asupra satenilor.

Dupa independenfa din 1947, India a adoptat un model economic inspirat din socialism cu cateva elemente de capitalism, majoritatea prezente in sectorul microeconomic. S-a adoptat de asemenea o abordare centralizata si nafionalizata, inspirata de la URSS, ce cuprindea planificarea economiei nafionale in etape de cate 5 ani. Aceasta politica a incetinit cresterea economica a farii pentru cativa ani, dar, a fost utila doar pe un termen scurt, deoarece a adus forta de munca ieftina de la sate in centrele urbane. Fiind in mare parte o economie agrara, au fost facute investifii in construirea de facilitafi de irigafie, baraje si construcfia de infrastructure. De asemenea, o mare importanfa a fost acordata infiinfarii industriilor moderne, institutelor de §tiinfa si tehnologie si dezvoltarii programelor spafiale si nucleare.

Cu toate acestea, in ciuda tuturor eforturilor pe plan economic, realitatea a aratat ca societatea nu se dezvolta intr-un ritm accelerat din cauza lipsei de capital disponibil pentru finanfare, a politicilor razboiului rece, a cheltuielilor militare mari, a cresterii populafiei si a infrastructurii inadecvate. Din 1951 pana in 1979, economia a crescut in medie cu 3.1% pe an in termem nominali, insa daca ne raportam la populafia ce a avut o crestere mare in acea perioada, rata de crestere a economiei scade spre 1.2-1.5%. Capacitatea industriala a crescut la o rata de 4.5% pe an iar cea agriculturala a crescut cu 3% pe an, in aceeasi perioada.

Rata de crestere economica a Indiei s-a imbunatafit in anii 80 cand economia a inceput sa aiba cresteri de 5.5% pe an, sau 3.3% raportat la volumul populafiei. Capacitatea industriala a inceput sa aiba cresteri de 6.6% pe an, iar agricultura a avut cresteri de 3.8% pe an, intre 1980 si 1990. Cresterea economica sporita s-a datorat unui volum mare de investifii care a crescut de la 19% din PIB in anii 70 la peste 25% din PIB in anii 80. Spre sfarsitul anilor 80, India a inceput sa se imprumute destul de masiv de la finanfatori externi deoarece nu mai putea sa-si susfina cresterea doar din surse interne cum ar fi depozitele bancare ale cetafenilor si ale institufiilor private si companiilor, pe care guvernul le-a folosit drept sursa de finanfare cu promisiunea unei dobanzi mai mari. Acest trend al imprumuturilor a dus la o criza a balanfei de plati in anul 1990, iar pentru a primi noi imprumuturi guvernul a trebuit sa accepte masuri puternice de liberalizare economica, care au inceput sa prinda efect chiar din 1991. Astfel, PIB-ul a avut cresteri de 6-8% pe an, ceea ce in termeni nominali se transpune intr-o crestere de la 267.52 miliarde USD in 1992, la 1850 miliarde USD in 2012.

tn prezent, economia Indiei se claseaza pe pozifia a 6-a in lume, dupa PIB-ul nominal care in 2017 a avut o valoare totala de peste 2.600 miliarde USD. Sectorul cel mai proeminent si care are cea mai rapida crestere din economiei Indiei este cel al serviciilor care contribuie cu peste 55% la PIB-ul farii, serviciile IT, BPO si cele software generandu-i un venit de 154 miliarde USD in 2017. tn schimb, agricultura este sectorul unde sunt angajafi cei mai multi oameni din India dar ponderea acestui sector in economie este in scadere si se afla momentan la 17%, desi producfia agricola din India este clasata pe locul al doilea in lume. Industria, in special cea prelucratoare §i-a menfinut ferm contribufia la PIB, care momentan este de 26%, producfia de automobile este una dintre cele mai ridicate din lume, cu o producfie anuala de peste 21 de milioane de vehicule, majoritatea avand 2 si 3 roti. De asemenea piafa vanzarii cu amanuntul a avut o valoare de peste 600 de miliarde de USD in 2017, iar cresterea comerfului electronic in India este printre cele mai mari din lume.[6]

 

[1]    J.Williamson, D.Clingingsmith (2005). "India's Deindustrialization in the 18th and 19th Centuries" . Harvard University.

[2]     Suneja Vivek (2000). Understanding Business: A Multidimensional Approach to the Market Economy. Psychology Press

[3]    Parthasarathi,(2011), Why Europe Grew Rich and Asia Did Not: Global Economic Divergence, 1600-1850, Cambridge University Press.

[4]    Indrajit Ray, ( 2011). Bengal Industries and the British Industrial Revolution (1757-1857). Routledge. p. 174.

[5]    J. Williamson, D. Clingingsmith, 2005. "'India's Deindustrialization in the 18th and 19th Centuries". Harvard University.

[6]    IMF "World Economic Outlook Database", April 2018.

Loading...