Investiţiile străine directe (în continuare ISD) reprezintă acele fluxuri financiare internaţionale care sunt avansate atât de o persoană fizică cât şi juridică rezidentă într-o altă ţară străină, în vederea obţinerii unor profituri viitoare certe sau nu. Invesţiile străine directe presupun o relaţie pe termen scurt sau lung şi un control de durată din partea unei entităţi rezidente într-o altă ţară sau economie. O altă definiţie ar fi: „investiţiile străine directe constau în transferul unui pachet industrial în care sunt cuprinse capital, tehnologii, metode de organizare industrială, expertiză managerială, cunoştinte de marketing etc., ce permite investitorului sa exercite dreptul de control asupra investitiei"[1].
Deşi studiile despre ISD au început să se afirme abia în ultmele doua decenii, ISD au apărut încă de la începutul secolului al XIX-lea, odată cu apariţia şi manifestarea doctrinelor liberaliste şi trecerea de la protecţionism la economia bazată pe liber schimb, aceasta având o importanţă crucială asupra economiei mondiale.
Când ne referim la ISD avem în vedere că acestea presupun existenţa a cel putin doi agenţi economici, agentul economic emitent şi agentul economic receptor, situaţi în spaţii naţionale diferite. De aici rezultă că: "investiţia străină directă nu este neapărat apanajul corporaţiei transnaţionale (în continuare CTN), ea putând fi făcută şi de către o persoană fizică, precum şi de către o companie aflată la prima sau a doua fază a procesului de transnaţionalizare" .
Legătura dintre comerţul internaţional şi ISD este cunoscută încă din antichitate, comerţul internaţional a reprezentat cel mai vechi flux financiar intenaţional, atunci când se dezvoltau primele raporturi între schimburi de stocuri de mărfuri. Această legătură s-a concretizat mai tarziu prin apariţia şi afirmarea Corporaţiilor Transnaţionale şi anume prin faptul ca ISD au la origine CTN, atât de influente în lumea contemporană. CTN nu au o definiţie clară şi general acceptată, ele reprezintă mai mult un fenomen prin care o firma rezindentă realizează nişte fluxuri investiţionale prin relocarea a o parte din capitaluri într-o altă ţară, creându-şi în acest fel filiale şi sucursale. După părerea lui Liviu Voinea, CTN reprezintă: „o formă modernă a companiei multinaţionale, îmbogăţită cu o gamă mai largă de pieţe şi cu strategii mai diversificate de cucerire a acestora" . Acelaşi autor menţionează faptul că: „atunci când se vorbeşte despre transnaţionale şi investiţii străine directe: relaţia dintre ISD-uri şi CTN-uri nu este exclusivă, în sensul că nu toate ISD-urile sunt făcute de transnaţionale, după cum nu toate fluxurile investiţionale ataşate filialelor în străinătate ale CTN-urilor sunt fluxuri de investiţii străine directe"[2].
[1] Negritoiu Misu, Salt înainte: dezvoltarea şi investitiile străine directe, Editura Expert 1996, pag. 53.
[2] Ibidem, pagina 15.