Investiţiile străine internaţionale au apărut din nevoie de capital de care are nevoie o economie sau o tară în curs de dezvoltare şi nu doar, şi care nu este în stare să îşi acopere acel necesar de capital din surse proprii. Astfel pentru aşi asigura acel necesar de capital se apelează la fonduri de investiţii, fonduri nerambursabile acordate de organisme şi programe internationale şi europene, fonduri structurale, credite externe. Prin urmare datorită rapoartelor care s-au dezvoltat între emitent şi receptorul acestor investiţii, acestea au cunosc următoarele forme.
- Investiţii străine de portofoliu(ISP);
- Investiţii străine directe(ISD).
Invesţii străine de portofoliu - reprezinză un plasament pur financiar şi presupun cumpararea de acţiuni sau obligaţiuni de pe o piaţă străină sau emise de o firmă din altă tară, şi nu vizează participarea la administrarea firmelor emitente, ci doar obţinerea de câştig din dividende sau prin activităţi speculative (diferenţe favorabile între pretul de vânzare şi cel de cumpărare). În principiu, investiţiile de portofoliu se împart în trei categorii:
- investiţii de portofoliu sau pe termen lung;
- investiţii pe termen mediu;
- investiţii speculative pe termen scurt.
Investiţii străine directe - reprezintă cheltuieli efectuate pentru achiziţionarea sau crearea de unităţi economice, modernizarea şi extinderea celor existente, cu scopul de a obţine venituri viitoare de către investitorii străini. Investiţiile străine directe sunt definite ca proprietatea directă sau indirectă a unei entităţi străine de a deţine un număr suficient din acţiunile cu drept de vot ale unei întreprinderi ceea ce îi permite investitorului influente manageriale semnificative în întreprinderea în care a investit .
Elemente ce deosebesc investiţiile străine directe de investiţiile străine de portofoliu sunt următoarele'[1]:
- în cazul investiţiilor străine directe investitorul cumpără puterea de a exercita controlul asupra managementului investiţiei, ceea ce implică abilităţi manageriale, tehnici sau cunoştinte de marketing. Investiţiile străine de portofoliu nu vizează participarea la controlul unităţii în care s-a realizat investiţia, ci numai obţinerea de profit prin achiziţionarea de acţiuni;
- investiţiile străine de portofoliu sunt realizate în deosebi de persoane fizice sau instituţii şi nu de persoane fizice sau companii, asa cum se întâmplă în cazul investiţiilor străine directe;
- investiţiile străine de portofoliu presupun obţinerea de profituri pe termen scurt, în timp ce investiţiile străine directe au în vedere venituri obtinuţe pe termen mediu sau lung.
[1] Ciucur Dumitru, Gavrilă Ilie, Popescu Constantin, Teorie economica generala, Vol. II, Editura ASE, Bucureşti, 2007.