1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
Pin It

Proprietatea, în  general, reprezintă  totalitatea relaţiilor dintre oameni în  legătură  cu însuşirea bunurilor, relaţii guvernate de norme sociale specifice diferitelor perioade istorice.

În sens economic, proprietatea exprimă relaţiile între indivizi şi grupuri sociale în legătură cu însuşirea bunurilor existente în societate.

Proprietatea exprimă:

  1. relaţiile social-efective de exercitare a atributelor de proprietar asupra unor bunuri identificabile şi măsurabile în mod direct şi nemijlocit;
  2. manifestarea concretă a personalităţii umane în actul social;
  3. cauzele reale ale statornicirii unui anumit tip de proprietate (tradiţii, mecanisme speciale de impunere).

Conţinutul proprietăţii, în esenţă, redă unitatea dintre subiectul şi obiectul ei.

Subiectul proprietăţii îl formează agenţii economici. Astfel, ca subiecţi ai proprietăţii se manifestă indivizii, ca persoane fizice, familiile, sociogrupurile, organizaţiile.

  1. Indivizii sînt subiecţi ai proprietăţii în toate formele acesteia. Ei pot fi indivizi producători, care îşi valorifică forţa de muncă de care dispun, şi indivizii neproducători, care pot dispune utilizarea bunurilor de care dispun de către alţi oameni, angajaţi.
  2. Sociogrupurile reunesc mai mulţi indivizi, care au cel puţin o trăsătură comună obiectivă, generatoare a unor interese şi comportamente
  3. Organizaţiile naţionale şi internaţionale pot fi subiect al proprietăţii cu condiţia respectării unor criterii riguroase, clar precizate, privitoare la formarea şi atribuţiile lor. Organizaţiile naţionale există ca uniuni de întreprinderi, constituite pe ramuri, sectoare, zone şi unităţi teritorial-administrative. Organizaţiile internaţionale se constituie prin asocierea agenţilor economici sau a organizaţiilor din două sau mai multe ţări.

Obiectul proprietăţii îl constituie bunurile, care se prezintă sub forma unor entităţi identificabile  şi  măsurabile  economic.  În  economia  de  schimb  au  importanţă    bunurile economice, respectiv acelea, care intră în circuitul mărfar sau, cel puţin, sînt măsurabile în expresie bănească.

Ca raport social-economic proprietatea exprimă:

  1. o apropiere, o însuşire a unui bun sau serviciu;
  2. subiectul, titularul proprietăţii îşi exercită atributele prin puterea proprie, supunîndu-se doar legii;
  3. subiectul sau titularul proprietăţii îşi realizează atributele în interesul său.

Din totdeauna, în societate au existat şi vor exista reguli de proprietate, de organizare a raporturilor dintre oameni, în vederea utilizării bunurilor.

În prezent structura internă a raportului economic de proprietate cuprinde:

  1. Apropierea ca drept de dispoziţie al proprietarului asupra bunului aflat în proprietatea
  2. Dreptul de posesiune a persoanei asupra unui bun
  3. Utilizarea obiectului proprietăţii pe care îl are în
  4. Însuşirea roadelor date de bunurile aflate în proprietate, manifestarea raporturilor de proprietate asupra rezultatelor
  5. Apropierea ca drept de gospodărire, administrare şi gestionare a obiectului proprietăţii.

Exercitarea acestor atribute, în condiţiile respectării legii, constituie monopolul proprietarului, iar înstrăinarea lor este o funcţie exclusivă a acestuia.

Loading...