1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
Pin It

Coexistenţa mai multor forme de proprietate în economie, cu numeroase variante de organizare, de conducere şi de funcţionare reprezintă o cerinţă obiectivă demonstrată de întreaga evoluţie a societăţii omeneşti. Experienţa ţărilor dezvoltate cu economie de piaţă a dovedit că, în prezent, coexistenţa mai multor tipuri de proprietate este pe deplin compatibilă cu spiritul de întreprinzător al celor trei agenţi economic: firma, întreprinzătorii individuali şi statul.

Condiţiile social-economice diferite de-a lungul istoriei, au impus în mod clar două forme fundamentale de proprietate:

  • proprietatea privat-particulară;
  • proprietatea publică (de stat).

Proprietatea particulară deţine locul central în sistemul proprietăţii din ţările cu economie de piaţă. Această formă prezintă mai multe modalităţi de însuşire, de posesiune şi utilizare a bunurilor:

  1. proprietate individuală în cadrul căruia cel ce stăpîneşte factorii de producţie îi şi foloseşte direct;
  2. proprietate privat-individuală în cadrul căreia proprietarul deţine factori de producţie pe care îi utilizează cu lucrători salarizaţi nonproprietari;
  3. proprietatea privat-asociativă, forma principală actuală de proprietate particulară, se prezintă, la rîndul ei, ca:
  • asociaţii ale proprietarilor individuali;
  • societăţi de capitaluri, în care proprietarii fie că utilizează salariaţi nonproprietari, fie că ei însuşi sînt participanţi la procesul de producţie.

Proprietatea publică (de stat) prezentă în toate ţările lumii, în proporţii diferite, se caracterizează prin aceea că bunurile, îndeosebi cele investiţionale, se află în proprietatea organizaţiilor statale privite ca subiect de proprietate. Ea este cadrul favorabil pentru asigurarea existenţei şi dezvoltării unor sectoare de largă utilitate publică: electricitate, distribuţia de gaz metan, apă şi canalizare, transport aerian şi feroviar ş.a. gestionarea obiectului acestei proprietăţi revine în sarcina administraţiilor publice centrale sau locale.

Din combinarea formelor fundamentale de proprietate, în proporţii diferite a   rezultat proprietatea mixtă, prezentă în toate ţările lumii.

Capitalul unităţilor ce fac parte din proprietatea mixtă are ca sursă de provenienţă participările unor persoane fizice (proprietate individuală sau privată) şi ale unor persoane juridice (cooperative, societăţi de capital) inclusiv ale diferitor întreprinderi şi organizaţii publice. Dacă au loc participări din mai multe ţări, se formează proprietatea mixtă, multinaţională.

Realitatea  economică  poate  atesta  existenţa şi altor forme  de proprietate, care  însă reprezintă, de fapt, modalităţi diferite de asociere a formelor menţionate.

Totalitatea formelor de proprietate apărute în concordanţă cu legile obiective, sînt compatibile. Criteriul esenţial al compatibilităţii şi al modificării raporturilor dintre  ele constă în sporirea eficienţei economice şi în perfecţionarea aparatului tehnic de producţie al societăţii. În acelaşi timp, pluralismul formelor de proprietate generează competiţia dintre  ele. Aceasta în sensul că fiecare unitate economică, indiferent de forma de proprietate, ia parte la procesul concurenţial general.

Loading...