În dezvoltarea economiei de piaţă un rol important îl au institutele economice şi statul. Institutele au fost constituite de către oameni cu scopul asigurării ordinii şi înlăturării incertitudinii. Institutele sînt atît formale (constituţia, legislaţia, drepturile de proprietate), cît şi neformale (tradiţii, obiceiuri, codul de comportament). Astfel de institute, împreună cu limitele standarde primite în economie, definesc diferite alternative, costurile producţiei şi
schimbului corespunzător şi rentabilitatea şi posibilitatea de a atrage în activitatea economică. Dj. Nait consideră că “institutele sînt un complet de reguli, ce structurează relaţiile sociale într-un mod deosebit şi pe care trebuie să le cunoască toţi membrii societăţii date”.
Institutele formale adesea se constituie, pentru a servi interesele celora, ce controlează schimbările în economia de piaţă. Legile formale se pot schimba repede, însă regulile neformale se schimbă foarte lent.
Pentru a înţelege legătura dintre institutele economice şi eficienţa productivă e important conceptul de cheltuieli tranzacţionale. Cheltuielile tranzacţionale sînt legate nu cu însuşi procesul de producţie, dar cu cheltuielile ce-l însoţesc: căutarea informaţiei despre preţuri, despre concurenţi, întocmirea contractelor gospodăreşti, controlul asupra îndeplinirii lor ş.a.
