1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
Pin It

Orice activitate de antreprenoriat se desfăşoară în cadrul întreprinderii. Întreprinderea este un sistem relativ izolat de relaţii social-economice şi tehnologice care se manifestă sub formă de producător al bunurilor şi serviciilor. Relaţiile social-economice apar în cadrul întreprinderii în legătură cu angajarea forţei de muncă la lucru şi remunerarea ei. în legătură cu unirea forţei de muncă, cu mijloacele de producţie în procesul muncii, cu privire la  crearea condiţiilor de muncă în legătură cu ridicarea productivităţii muncii cu privire la crearea condiţiilor de trai şi de odihnă al lucrătorilor.

Relaţiile tehnologice apar între lucrătorii unei întreprinderi în dependenţă de efectuarea procesului tehnologic de producţie. Aceste relaţii sînt dictate de specializarea şi calificarea lucrătorilor. Întreprinderea devine relativ izolată reieşind din următoarele cauze:

  • Libertatea  formelor  de  producţie  face  ca  orice  întreprindere  să  decidă  de  sine stătător ce, cum, de ce calitate, cantitate şi preţ să producă marfă.
  • Sistemul  de  gospodărire  în  care  intră  întreprinderea  într-o  economie  naţională reprezintă   un   tot   întreg,  de  aceea  rezultatele  activităţii   unei   întreprinderi  depinde de rezultatele activităţii unei altor întreprinderi (legea dintre furnizorii şi consumatorii factorilor de producţie)

Întreprinderile se clasifică, reieşind din următoarele criterii:

Tipul  procesului  de  producţie  care  se  desfăşoară  în  cadrul  întreprinderilor. Aici deosebim întreprinderi care aparţin diferitor ramuri ale economiei:

  • industriale;
  • agricole;
  • de comerţ;
  • de transport ş.a.

După   dimensiunile   întreprinderilor   (numărul   angajaţilor,   volumul   capitalului utilizat) deosebim:

  • întreprinderi mici;
  • întreprinderii medii;
  • întreprinderi mari;
  • întreprinderi foarte mari.

După  forma  de  proprietate  avem  formele  organizatorico-juridice  de  activitate  ale antreprenoriatului:

  • întreprindere individuală;
  • întreprindere privată;
  • întreprindere în arendă;
  • întreprindere mixtă;
  • întreprindere de stat;
  • întreprindere municipală;
  • societate pe acţiuni;
  • societăţi cu răspundere limitată;
  • cooperative.

Fiecare din aceste întreprinderi se deosebesc după forma de organizare a procesului de producţie, de planificare a lui; de conducere şi de control.

Specificul în funcţionarea şi organizarea diferitor forme ale activităţii de antreprenoriat şi întreprindere. În fiecare întreprindere are loc realizarea procesului de producţie cu ajutorul factorilor de producţie. Există: a) factori de producţie materiali (pămîntul şi capitalul); b) factori de producţie umani (munca, abilitatea de antreprenoriat).

În secolul al XX-lea una din problemele de bază devine procesul de realizare a mărfurilor pe piaţă. Atunci şi apare teoria de marketing, teorie care se ocupă cu toate procesele prin care trece marfa în sfera de circulaţie. Marketingul este o activitate specifică a indivizilor care presupune satisfacerea cerinţelor consumatorului prin intermediul pieţei. Există următoarele principii ale marketingului.

CCunoaşterea  pieţei,  adică  cercetarea  cerinţelor  consumatorilor,  a  ofertei  de piaţă, nivelul preţului, calitatea mărfii, metodele de distribuire a bunurilor.

CAcomodarea  la  condiţiile  schimbătoare  ale  pieţei.  Această  acomodare  se  face  în dependenţă de schimbările care au loc în conjunctura pieţei.

CInfluenţa   asupra   pieţei   –   crearea   cererii,   menţinerea   ei,   schimbarea   ei   prin intermediul publicităţii.

Tactica de marketing prevede o totalitate de metode şi procedee pe care le utilizează întreprinderea într-o anumită perioadă de timp pe piaţă.

De obicei, tactica de marketing depinde mult de schimbarea cererii consumatorilor şi este îndreptată spre crearea, menţinerea, stabilizarea sau lichidarea cererii.

Asupra tacticii de marketing influenţează informaţia cu privire la ciclul de viaţă al mărfurilor. Deosebim următoarele faze ale ciclului de viaţă al mărfii:

•Perioada zero în cadrul căreia se face proiectarea mărfii şi apar primele exemplare de marfă şi se studiază cererea consumatorilor.

•Perioada de lansare a mărfii pe piaţă – oferta de marfă nu este prea mare, preţul se află la nivelul preţului de producere şi are loc reclama intensivă a mărfii.

•Faza  de  creştere  –  oferta  se  măreşte,  creşte  preţul;  cresc  profiturile  şi  se  face intensiv reclama.

•Perioada  de  maturitate  –  oferta  se  opreşte  la  un  anumit  nivel  optimal,  preţul  se stabilizează şi profiturile cresc, dar cu un tempou mai lent. Se începe perfecţionarea mărfii şi se efectuează o reclamă de menţinere.

•Perioada declinului – cererea consumatorilor se micşorează brusc, scade preţul, se micşorează  profiturile;  se  micşorează  oferta,  se  perfecţionează  calitatea  mărfii,  se  introduc servicii suplimentare, se face reclamă intensivă.

Strategia de marketing este realizarea scopului final, adică satisfacerea cererii consumatorului.

Managementul este o ştiinţă care include analiza mediului social şi cultural pentru a asigura concordanţa dintre metodele utilizate în atingerea obiectivelor organizaţiei şi valorilor societăţii respective.

Ca funcţie managementul defineşte grupul de oameni responsabili în direcţionarea unei organizaţii.

Există următoarele funcţii:

  • Previziunea – ansamblul proceselor de muncă prin intermediul cărora se determină principalele obiective ale firmei, precum şi resursele şi principalele mijloace necesare pentru realizarea lor.
  • Organizarea  –  ansamblul  proceselor  de  conducere  prin  intermediul  cărora  se divizează activitatea, stabilindu-se sarcini corespunzătoare. Organizarea presupune gruparea după criteriul de funcţionalitate şi eficienţă a sarcinilor şi delegarea responsabililor necesară pentru îndeplinirea lor.
  • Coordonarea – ansamblul proceselor de muncă prin care se armonizează deciziile şi  acţiunile  personalului  firmei  şi  ale  subsistemelor  sale  în  cadrul  previziunii  şi  sistemului organizatoric stabilite anterior.
  • Antrenarea  – cuprinde  ansamblul proceselor  de  muncă prin  care  se  determină ca personalul firmei să contribuie la stabilirea şi realizarea obiectivelor previzionale pe baza luării în considerare a factorilor care îl motivează.
  • Controlul  –  ansamblul  proceselor  prin  care  performanţele  firmei,  subsistemul  şi  componentele  acestuia  sînt  măsurate  şi  comparate  cu  obiectivele  şi  standardele stabilite iniţial în vederea eliminării deficienţelor constatate.
Loading...