1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
Pin It

Activitatea de antreprenoriat este o trăsătură specifică a economiei de piaţă care se bazează per libertatea economică a producătorului în primul rînd. În orice ţară acest tip de activitate se bazează pe un şir de legi şi acte normative elaborate de guvern. Esenţa activităţii de antreprenoriat constituie procesul de iniţiere şi realizare a procesului de producţie din numele persoanei pe propriul cont, pe răspunderea materială şi risc personal cu scopul de obţine profit. Obiectul activităţii de antreprenoriat prezintă orice tip de activitate gospodărească care este prevăzut de lege. Subiectul activităţii de antreprenoriat este individul sau un grup de indivizi şi statul.

Activitatea de antreprenoriat oficial se înregistrează la camera de Înregistrare. După înregistrare firma în cauză primeşte codul fiscal şi dreptul de a deschide cont în bancă. Registrele dau posibilitate întreprinzătorului:

  1. de a culege informaţii cu privire la numărul de firme, dimensiunile lor, capitalul utilizat, volumul producţiei, care există în piaţa respectivă;
  2. de a determina segmentul neocupat al pieţei de către alte firme;
  3. asigurarea garanţiei realizării contractelor respective încheiate de persoane respective.

Pentru stat este sursă de acumulare a datelor statistice necesare pentru a face o analiză şi previziune economică

Antreprenorul îndeplineşte următoarele funcţii:

  1. Organizarea procesului de producţie, înfăptuirea dirijării lui; prognozarea situaţiei economice a întreprinderilor.
  2. Îşi asumă funcţia de risc care poate contribui la ridicarea profitului întreprinderii.
  3. Exercită funcţia de inovator în producţie; aplică metode noi şi tehnologii

Antreprenorul are următoarele obligaţiuni: să respecte regulile pieţei în condiţiile liberei concurenţe; drepturile şi interesele legislative ale consumatorului; să asigure calitatea cuvenită a mărfurilor fabricate.

În condiţiile economiei de piaţă raţionalitatea vieţii economice este relevată de profit. În sens foarte larg profitul reprezintă venitul, cîştigul realizat, în formă bănească de către cei ce iniţiază şi organizează o activitate economică.

În ceea ce priveşte conţinutul categoriei de profit au existat şi există o diversitate de opinii.

Profitul privit ca rezultat al acţiunii economice reprezintă punctul de vedere oficial-legislativ şi statistic, conform căruia toate activităţile lucrative au ca obiectiv principal obţinerea de profit, care se determină ca diferenţa între veniturile şi cheltuielile ce rezultă din activitatea unui agent economic.

Profitul se calculează potrivit unei metodologii oficiale şi reprezintă o sumă globală care cuprinde în structura sa două componente: a) profitul legitim obţinut în contextul respectării prevederilor legale – profitul normal; b) profitul nelegitim, realizat în condiţiile încălcării legislaţiei, umflarea costurilor, duble înregistrări, sustragerea de la plata impozitelor. Profitul este impozabil conform reglementărilor legale din fiecare ţară.

Întreprinzătorul poate obţine profit din două motive:

  • dacă el este proprietarul unora din factorii de producţie utilizaţi de întreprindere, va obţine profitul normal;
  • dacă vinde bunurile întreprinderii la un preţ mai mare decît costul total, va obţine şi profitul economic.

Profitul total este format din profitul normal plus profitul economic.

  • Al doilea curent de gîndire economică consideră profitul ca element final al diferenţei dintre venitul total şi costuri. Ei continuă analiza surselor profitului apreciind în funcţie de aceasta după profit cuvenit şi profit necuvenit.
  • Al treilea curent economic consideră că profitul este un venit care rezultă din aportul adus de unul sau mai mulţi factori de producţie şi care trebuie să le revină lor (salariu, dividend, rentă).

Profitul reprezintă un element variabil în timp şi spaţiu. Mărimea şi dinamica profitului sînt relevate de mai mulţi indicatori, dintre care doi sînt esenţiali:

  • masa profitului (Pr);
  • rata profitului (pr).

ramură, economie naţională.

Procesul de maximizare vizează atît masa cît şi rata profitului. Acest proces se referă la maximizarea profitului total.

Maximizarea profitului generează o migraţiune a capitalului între diferite ramuri economice. Au loc intrări şi ieşiri ale firmelor în şi din ramură. Intrarea în ramură a unui număr însemnat de firme determină creşterea ofertei la bunul creat în cadrul întreprinderilor şi diminuarea preţului la vînzare. Venitul mediu va scădea.

Loading...