1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
Pin It

Finanţele sînt banii în toată complexitatea mişcării lor în cadrul economiei naţionale  şi în afara ei. Finanţele au apărut în perioada constituirii schimbului permanent de mărfuri, dezvoltării statului centralizat şi necesităţii lui în resurse. Astfel, termenul se aplică  ca noţiune ce înseamnă sistem de relaţii băneşti, formarea resurselor băneşti ale statului pentru îndeplinirea funcţiilor sale.

Finanţele au următoarele funcţii:

  • Funcţia reproductivă a statului constă în asigurarea financiară a circuitului şi rotaţiei fondurilor fixe şi circulante în reproducţia individuală şi socială.
  • Funcţia de repartiţie a finanţelor se manifestă în procesul mişcării produsului social şi al venitului naţional. Prin intermediul finanţelor are loc repartizarea şi redistribuirea veniturilor naţionale.
  • Funcţia de stimulare constă în aceea că condiţiile determinării taxelor impozitelor şi regulilor de creditare pot avea o influenţă activă asupra proceselor productive: a) dacă taxa impozitului e stabilă pe o anumită perioadă de timp, iar rata dobînzii nu depăşeşte 10,15% pentru economie sînt create condiţii speciale dezvoltării ei; b) prevede că taxa impozitului pe profit are caracter progresiv, iar rata lor depăşeşte 20-40%.
  • Funcţia de control constă în aceea că în procesul creării, repartizării şi utilizării resurselor băneşti în economia naţională se realizează controlul bănesc asupra mişcării resurselor materiale.

Finanţele sînt o categorie economică complexă, esenţa căreia poate fi redată în baza explicării funcţiilor lor.

În elementele sistemului financiar un rol important în Economia Naţională îl are fondul centralizat bănesc care se află la dispoziţia nemijlocită a statului. Bugetul de Stat  joacă rol de organ în care se acumulează toate    veniturile şi cheltuielile statului. Necesitatea existenţei bugetului este legată de necesitatea statului de a cheltui. Bugetul se calculează în fiecare an. el e adoptat de stat ca lege.

Bugetul de Stat poate fi calculat prin trei metode:

•automată, care prevede că pentru anul viitor în mod automat se transferă aceleaşi mărimi ale articolelor bugetare, luînd în considerare acele schimbări care au avut loc în legea fiscală;

•metoda statistică, care prevede că în noul buget vor fi incluse acele sume care sînt primite în rezultatul calculării efectuate în  baza  datelor luate  din  bugetele  anterioare plus coeficientul de corecţie;

  • metoda aprecierii nemijlocite. Esenţa ei constă în aceea că mărimea cheltuielilor bugetului e determinată de Ministerul Finanţelor date pe baza studierii dinamicii principalilor indicatori ai conjuncturii gospodăreşti. Aceasta e cea mai răspîndită metodă de calcul a bugetului.

Bugetul de stat e alcătuit din:

Partea veniturilor – ce constă din impozite, taxe şi încasări.

Partea de cheltuieli investite în Economia Naţională, subsidii ale unităţilor economice, apărarea învăţămîntului, medicinii, aparatului de stat; diferite cheltuieli pentru necesităţile social-culturale.

Statul, alcătuind bugetul, realizează o anumită politică bugetară macroeconomică care poate fi de două tipuri:

  1. Politica bugetară expansivă prevede mărirea cheltuielilor de stat şi micşorarea taxelor impozitelor. De obicei, se utilizează în condiţii de crize economice pentru accelerarea tempourilor de creştere economică:
  2. Politica bugetară restrictivă prevede micşorarea cheltuielilor de stat şi mărirea impozitelor. Se utilizează pentru normalizarea conjuncturii economice în caz de existenţă a fenomenului inflaţiei.

Trebuie foarte atent de manevrat cu ambele politici bugetare. Funcţiile  sociale ale Bugetului de Stat:

  • asigurarea echităţii sociale în cazul repartizării veniturilor;
  • mărirea investiţiilor în capitolul uman;
  • ocrotirea mediului ambiant;
  • acordarea ajutorului păturilor social vulnerabile prin intermediul sistemului asigurării sociale a populaţiei;
  • crearea cointeresării materiale a muncii la populaţie.
Loading...