1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 Rating 0.00 (0 Votes)
Pin It

Conceptul de cooperare economică internaţională desemnează relaţiile contractuale între două sau mai multe state suverane sau unităţi economice din ţări diferite, vizînd realizarea prin efort conjugat a unor operaţiuni în domeniile producţiei, serviciilor, ştiinţei, tehnicii, tehnologiilor, marketingului şi comercializării produselor ş.a., urmărind avantaj reciproc, într-o formă convenită prin contractul de cooperare.

Principalele domenii de cooperare sînt: producţia, explorarea şi exploatarea resurselor naturale, sfera ştiinţifico-tehnică, acţiunile de marketing şi comercializare, serviciile ş.a.

  • Cooperarea în producţie cuprinde:

•subproducţia  sau  subcontratacrea  –  cooperare  dintre  o  întreprindere  principală  cu una sau mai multe firme din ţări mai slab dezvoltate;

•producţia  la comandă;

•coproducţia   –   firme   din   ţări  diferite   convin   să   producă   în   comun   un anumit obiectiv.

  • Cooperarea în domeniul explorării şi exploatării resurselor naturale este de maxim interes pentru ţările care dispun de resurse naturale, dar nu au posibilitatea atragerii acestora în circuitul economic din lipsă de resurse financiare şi forţă de muncă.
  • Cooperarea ştiinţifico-tehnică constituie obiect al cooperării pentru a economisi resursele financiare alocate acestui domeniu, a accelera pătrunderea realizărilor ştiinţei şi pentru a atenua decalajele tehnico-ştiinţifice dintre ţări.
  • Cooperarea în domeniul serviciilor cuprinde:

•cooperarea  în  domeniul turismului şi  transporturilor;

•cooperarea  în domeniul bancar  şi al  creditului;

•cooperarea în domeniul studiilor de piaţă, furnizarea de date în legătură cu diferiţi clienţi şi cu anumite pieţe, servicii prestate pentru clienţii permanenţi.

Cooperarea economică internaţională presupune avantaje reciproce de ordin tehnic, tehnologic şi economic

Loading...