Documentarea bibliografică, oricât de importantă și indispensabilă, nu este suficientă în cercetarea științifică economică. Dacă ne-am limita la documentarea bibliografică într-adevăr am putea cunoaște numai literatura de specialitate, metodele, concluziile și teoriile extrase din studiul faptelor empirice, din alte contexte istorice și geografice, adică doar o parte din documentarea necesară, iar lucrarea rezultată, oricât de reușită ar fi, n-ar putea avea decât caracterul unui studiu documentar de sinteză, cu utilitate modestă pentru activitatea economică reală.
Lucrarea științifică poate fi realizată doar atunci când se studiază și datele realității practice din zilele noastre, când se confruntă geneza și factorii care determină evoluția empirică a faptelor, actelor, comportamentelor oamenilor din practică, cu cercetarea bibliografică a literaturii, când se verifică dacă teoriile cuprinse în literatură explică sau nu faptele practicii, ale realității economice.
Iată de ce documentarea directă asupra realității practicii este la fel de importantă și indispensabilă în cercetarea științifică economică, așa cum este și documentarea bibliografică. În plus, documentarea directă este la fel de laborioasă, ba chiar în anumite privințe mai laborioasă decât rezultă din consultarea unei oarecare surse bibliografice. În cazul documentării directe se impune ca datele și informațiile să poată explica și caracteriza integral atât nivelul și structura lui factorială, cât și dinamica fenomenului economic cercetat, mecanismele care determină modificările lui permanente, implica- țiile și consecințele acestor deplasări. Asemenea exigențe și altele, la care ne vom referi mai jos, nu se asigură nici lesnicios și nici oricum, de la sine, ci necesită efort intelectual deosebit, capacitate de interpretare, alături de timp și resurse monetar-financiare, valutare.
Documentarea directă asupra realității, asupra faptelor empirice are o sferă extrem de complexă; ea se referă, în funcție de tema de cercetare sau de obiectivul urmărit la nivel de întreprindere (firmă, fermă), de subramură, ramură sau sector economic, de unitate teritori- al-administrativă (comună, oraș, municipiu, zonă, județ), la scară națională și internațională, la nivel mondial.
Documentarea directă se realizează și ea, în esență, în patru etape, ca și documentarea bibliografică:
- Informarea asupra domeniului în care se circumscrie docu- mentarea directă a temei cercetate, cadrul organizatoric, mediul în care s-a dezvoltat fenomenul cercetat, actele normative, managementul, factorii direcți și indirecți care influențează nivelul și evoluția fenomenului eco- nomic; dacă este vorba de un fenomen economic din firmă se cer infor- mații asupra datei de când aceasta ființează, momentele ei cele mai rele- vante, performanțele sau eșecurile, restructurările și căile de afirmare, consultarea eventualelor monografii sau studii privind firma etc.
- Culegerea datelor se referă la indicatorii cantitativi și calitativi care servesc direct și chiar indirect ca variabile explicative ale fenomenului studiat. Acestea sunt date statistice cu un grad mai mic sau mai mare de agregare, date statistice, statice sau dinamice, date de structură; în firmă unele date sunt statistice, pe când altele sunt date de evidență primară, susceptibile de a fi prelucrate, conform nevoilor temei studiate și unor norme metodologice bine precizate.
Documentele consultate în vederea extragerii de date și informații pe oricare nivel de agregare, de la firmă până la nivel național, pot fi:
- documente oficiale publicate sau publicabile;
- documente oficiale nepublicate;
- documente confidențiale sau cu circulație restrânsă;
- documente de arhivă și documente curente.
În faza culgerii datelor, dar și în cele de studiu și de utilizare, problema fundamentală a succesului oricărei cercetări științifice este culegerea de date de bună calitate.
Avem în vedere aici, în primul rând, calitatea datelor de evidență primară, gruparea și agregarea acestora, fără o metodologie și asistență specială, putând genera mari dificultăți și, mai ales, erori de comparare atât statică, dar mai ales dinamică.
Adeseori cercetătorul, în baza datelor statistice și a datelor empirice, este pus în situația de a pregăti și procura datele singur, cu ajutorul unor instrumente, cum sunt: cronometrarea, ancheta, chestio- narul (sondajul), convorbiri (interviuri) etc. În toate aceste situații, cercetătorul trebuie să stăpânească temeinic metodologiile de alegere a eșantionului, o bună lansare a operațiunii de procurare etc. Înainte de lansarea culegerii de date prin asemenea metode este indispensabilă consultarea specialiștilor statisticieni, informaticieni, precum și a specialiștilor din domeniul căruia i se circumscrie tema de cercetare.
Calitatea datelor este și rămâne preocuparea cardinală a cercetă- torului și în cazul datelor statistice oficiale centralizate. Utilizatorul datelor nu poate controla calitatea datelor de care are nevoie decât printr-o consultare și chiar conlucrare specială cu statisticianul de specialitate.
Statistica este un produs extrem de complex care își verifică și asigură calitatea pe baza unui ansamblu de criterii de care trebuie să se convingă în fiecare caz în parte și cercetătorul, oricare ar fi acesta. Dintre aceste criterii menționăm:
- relevanța datelor, adică acestea să satisfacă pe deplin nevoile utilizatorului;
- corectitudinea estimărilor statistice trebuie să satisfacă cerința ca diferența între valoarea estimată și valoarea reală să fie minimă;
- punctualitatea este respectarea termenului dinainte stabilit de diseminare a datelor, în conformitate cu un program normal de cercetare statistică;
- accesibilitatea și claritatea informațiilor, respectiv datele statistice sunt accesibile utilizatorului numai pe baza unei documentări metodologice adecvate;
- comparabilitatea presupune că utilitatea datelor statistice este deplină numai atunci când, pentru o anumită caracteristică, datele sunt comparabile în timp și spațiu;
- coerența statistică se asigură numai atunci când se utilizează aceleași definiții, clasificări și metodologii standard în cazul unor anchete organizate cu periodicitate diferite;
- completitudinea datelor, când acestea sunt disponibile pentru domenii care răspund nevoilor și priorităților utilizatorilor.
Evaluarea calității datelor statistice se realizează întotdeauna cu ajutorul pro- ducției de metadate, prin care înțelegem un eșicher de măsurare a exactității datelor statistice, adică definițiile și informațiile despre datele statistice, respectiv o bază a măsurării calității activității desfășurate în procesul producției statistice. Mai concret, producția de metadate constă în: cunoașterea conceptelor utilizate; măsurarea erorilor în procesul estimării datelor; rata de non-răspunsuri în cadrul anchetei; gradul de reprezentativitate a eșantioanelor etc.
Așa de pildă, în domeniul transparenței proceselor de producție statistică, metadatele se exprimă în termeni de disponibilitate a datelor; în termeni ai statutului informațiilor (confidențiale sau publice; rezultate provizorii sau definitive), în termeni ai comparabilității datelor în timp și spațiu.
Pentru aprecierea acestui criteriu sunt esențiale: programele de diseminare a datelor; detaliile asupra metodologiilor folosite pentru culegerea și prelucrarea infor- mațiilor statistice; calitatea documentelor oferite pentru studiul utilizatorilor.
Institutul Național pentru Statistică (INS), singurul organ care garantează calitatea datelor statistice, elaborează periodic dicționare de date statistice în folosul utilizatorilor de date și informații statistice.
În unele cazuri de cercetări pe diverse teme, statistica nu oferă date sintetice și nu există nici date de evidență operativă. În astfel de situații, cercetătorul poate organiza cercetări cu caracter selectiv, însă cu condiția de a stăpâni temeinic metodologia de alegere a eșantionului și de bună organizare a lansării anchetei sau chestionarului. În același timp, cercetătorul trebuie să consulte atât specialiștii în statistică, cât și specialiștii care lucrează în domeniul (secție, sector) în care se lansează aceste cercetări selective.
În etapa studierii surselor se depun eforturi pentru sesizarea semnificației acestora, astfel: datele și informațiile se pregătesc sub formă de indicatori, variabile, care fac obiectul analizei; se încearcă deslușirea unor concluzii, a capacității datelor de a susține integral sau parțial demersul cercetării; prin intermediul acestora se întrevăd și se testează unele metode de calcul și de analiză; se încearcă ierarhizarea datelor pe grupe de trebuință, sub formă de tabele sau anexe; se corelează informațiile calitative sau orale cu tendințele și concluziile care rezultă din date, precum și coerența lor de ansamblu.
În etapa utilizării datelor și informațiilor se are în vedere în fapt prelucrarea lor sistematică pe componente și din perspectiva unei imagini sau idei de sinteză. Aceste calcule și pregătiri se continuă, evident, și în celelalte etape ale cercetării științifice și, mai ales, în cea de cercetare propriu-zisă. În aceasta din urmă se confruntă datele de documentare directă cu concluziile teoretice ce decurg din documentarea bibliografică; se efectuează corelații laborioase și rafinate calcule și analize.
În procesul documentării directe cercetătorul întâlnește multe dificultăți și neclarități în baza cărora el își formează o imagine de sinteză între felul practic, real de desfășurare a documentării și modelul pe care el și l-a imaginat sau socotit drept indispensabil.
Acest . .lag”, această diferență va trebui să stăruie permanent în memo- ria cercetătorului, în procesul de analiză, de verificare a ipotezelor, de formu- lare a concluziilor și soluțiilor, păstrând întotdeauna rezervele necesare. In ceea ce privește carențele și alte neajunsuri ale datelor, care nu au putut fi evitate sau diminuate, se cer menționate expres în textul final al lucrării.