Pin It

1. Definitia globalizarii

Globalizarea este tendinta dominanta a dezvoltarii economiei mondiale contemporane, ca urmare a actiunii factorilor nationali si a celor frontalieri. Cauza si efectul procesului de globalizare este procesul de liberalizare a comertului international care constituie o preocupare fundamentala a politicilor economice in majoritatea tarilor lumii.

Daca are loc globalizarea economiei mondiale raspunsul macroeconomic la aceasta provocare este regionalizarea la scara interstatala, adica integrarea regionala. Aceasta presupune luarea de decizii politice referitoare la diminuarea sau reducerea totala a barierelor din fata schimburilor comerciale (avand drept obiect bunuri, servicii, factori de productie) intr-un perimetru geografic determinat.

U.E.  este principalul model economic al acestui inceput de mileniu, cel mai performant sistem integrativ socio-economic care pune in valoare unirea mai multor economii nationale si structure economice coerente ca „nuclee de polarizare a internationalizarii”.

Globalizarea este apreciata ca un proces dual al schimbarilor institutionale la nivel national si construirii institutiilor la nivel transnational.

Procesul de globalizare s-a accentuat dupa 1995, odata cu prabusirea comunismului si exprima modernizarea si patrunderea tehnologiilor noi, de varf, in toate zonele, cerand locuri de munca superior calificate. Aceasta tendinta de globalizare este insa si contestata. 

Factorii care favorizeaza globalizarea sunt:

  • inlaturarea obstructiilor in calea investitiilor transnationale;
  • diminuarea costurilor de transport si telecomunicatii (dezvoltare si modernizare);
  • liberalizarea pietelor de capital (locale si internationale).

Toate acestea au condus la generalizarea (globalizarea) comertului.

Globalizarea economica reflecta o dubla realitate:

  • internationalizarea pietelor de bunuri si factori de productie;
  • inmultirea firmelor (in mod deosebit cele industriale) care activeaza simultan, la scara mondiala prin:
    • strategii globale de productie;
    • comercializarea la standarde mondiale;
    • marketing, publicitate, expertize financiar-contabile, din partea unor firme spacializate.

Scopul globalizarii este profitul si mentinerea in activitate a firmelor capabile sa reactioneze la semnalele pietei. Mecanismul globalizarii foloseste avantajele care decurg din gradele diferite de dezvoltare a economiilor tarilor lumii (din care reiese si profitul).

Pentru a profita de acest avantaj s-a dezvoltat mobilitatea geografica a intreprinderilor denumita delocalizare (adica mutarea filialelor in diferite zone geografice).

2. Etapele globalizarii si componentele acesteia

Procesul de globalizare este un fenomen de larga cuprindere, extindere si dilatare a economiei mondiale. Globalizarea este un sistem international si nu o tendinta. Caracterul ciclic al procesului de globalizare se prezinta dupa cum urmeaza:

1. Etapa internationalizarii se caracterizeaza prin dezvoltarea economica mondiala, cu urmatoarele caracteristici: cresterea rapida a comertului exterior si cresterea exporturilor, investitii de capital privat, export de capital. Toate acestea au dus la:

  • dezvoltarea pietelor;
  • aparitia firmelor si a bancilor internationale;
  • progres tehnic;
  • cresterea mobilitatii capitalurilor.

2. Etapa de stagnare a internationalizarii se caracterizeaza prin incetinirea cresterii economice, criza 1929-1933, expansiunea de trusturi internationale, militarizarea unor economii care se pregateau de razboi. S-au manifestat schimbari esentiale in domeniile: economic, tehnic, social avand ca rezultat:

  • cresterea produsului mondial;
  • crize la nivel de economie planetara;
  • diversificarea pietelor;
  • intensificarea transferurilor de capital.

Se contureaza primele forme de integrare economica care se traduce prin libera miscare de bunuri, servicii,                   capital, forta de munca la nivelul mai multor economii.

3. Etapa globalizarii caracterizata prin urmatoarele:

  • realizarea interdependentelor intre economii si fluxurile economice;
  • ascensiunea unor poli de putere economica si politica.

Procesul si momentul istoric in care se afla omenirea in domeniul economic este cel al tranzitiei de la economia mondiala la economia globala integrata.

Prin structura sa, economia mondiala in curs de globalizare reuneste doua componente care se intersecteaza:

  • economia mondiala cu frontiere formata din economiile nationale ca entitati de baza, interdependente si corelate prin diferite acorduri;
  • economia mondiala transfrontaliera sau transnationala, un conglomerat mondial constituit din interconectarea si aliantele dintre CTN-uri si cercurile financiare internationale, CTN-uri si bancile internationale, CTN-uri intre ele.

Pe plan global se observa ca, odata cu asaltul corporatiilor Transnatonale (CTN) s-a creat un sistem secundar care unifica corporatiile, avand drept efect ponderea crescanda a acestora in detinerea puterii economice mondiale.

Un rol deosebit in procesul de globalizare il au firmele multinationale si transnationale cu originea in mai multe tari si care functioneaza concomitent in mai multe tari (ca provenienta a acestor transnationale: SUA, UE, Japonia).