Economie

Turismul religios este acel tip de turism ce are ca scop vizitarea edificiilor religioase cu implicaţii de ordin spiritual. Din acest punct de vedere nu se poate opera o distincţie clară între cei ce vizitează aceste lăcaşuri cu motive religioase sau de altă natură, impactul pe care îl are vizitarea putând fi sau nu religios.

 Se manifestă două tendinţe în călătoriile religioase: cele care au ca singur scop motivaţia turistică şi cele care îmbină această motivaţie cu cea culturală. Multitudinea de motivaţii corespunde mai bine complexităţii omului modern.

Din perspectiva unora, între acestea nu există prea multe puncte comune. Având în vedere obiectivele intrinseci pe care turismul şi religia le au, atragerea turiştilor ar trebui să fie un scop comun. Marketingul religios, la fel de „real” ca şi cel turistic, chiar dacă mai  puţin cunoscut ar trebui să se îmbine cu acesta din urmă pentru satisfacerea multiplelor categorii de turişti. Un management atental destinaţiilor  religioase ar putea aduce beneficii atât  pentru operatorii turistici cât şi pentru instituţiile religioase.

Pelerinajul este văzut ca o călătorie la locuri sfinte, întâlniri sau manifestări cu caracter religios. Călătoria în sine,la locurile sfinte, ar trebui să fie o penitenţă, o suferinţă necesară pentru atingerea unui anumit nivel spiritual. Ca urmare confortul, relaxarea, distracţia şi alte forme de distragere nu ar avea ce căuta în pelerinaj. Văzut în felul acesta, pelerinajul are prea puţine puncte comune cu turismul. De multe ori măicuţele şi călugării din diverse lăcaşuri religioase se simt chiar agresaţi de cei ce nu caută împlinirea spirituală ci doar „curiozităţi” ale vieţii monahale sau a lăcaşurilor sfinte.

Turismul de factură religioasa apare în a II- a etapă a evoluţiei turismului, numită etapa pseudo-turistică, ce coincide perioadei Evului Mediu timpuriu şi mijlociu până în Epoca Renaşterii.Pelerinajele se îndreptau spre Roma si Ierusalim pentru creştini, Meka şi Medina în Arabia Saudită pentru musulmani, Lhasa şi sanctuarele din India si Indochina pentru budişti, Muntele Fuji pentru japonezi.Turismul religios este acel tip de turism care are ca scop vizitarea edificiilor religioase cuimplicaţii de ordin spiritual. Noţiunea de religios s-a dezvoltat de la întelegerea motivaţiilor turiştilor.

Dezvoltarea turismului cultural in general si a turismului religios in particular este încurajata si de transformarea insasi a ideii de cultura. Astfel, declarația din Mexic de la Reuniunea Mondiala a Turismului (iulie-august 1982) definește cultura in termenii următori: „In sensul sau cel mai larg, cultura poate fi astăzi considerata un ansamblu de trasaturi distincte, spirituale si materiale, intelectuale si afective, care caracterizează o societate sau un grup social. Ea înglobează sin afara artelor si a literaturii, moduri de viața, drepturile fundamentale ale omului, sisteme de valori, tradiții creștine. Cultura da omului capacitatea de reflecție asupra însuși, ea ne face sa fim umani, raționali, critici si angajați etc. Prin ea putem discerne valorile si putem, face alegeri, prin ea omul se exprima, ia la cunoștința de el însuși, se recunoaște ca un proiect neterminat.”

Importanta promovării prin turism a unei acțiuni de imbogatire spirituala si morala a omului a fost relevata si in cadrul Conferinței Mondiale a Turismului de la Manila, din 1980, unde s-a precizat ca: „In practicarea turismului, elementele spirituale trebuie sa fie mai presus de elementele tehnice si materiale”.

Turismul cultural si, mai ales, turismul religios si de pelerinaje ridica problema protejarii patrimoniului cultural-religios mondial, a respectarii si neatentarii la traditiile culturale, stilul si ritmul de viata al destinatiilor turistice. In acest sens, Declaratia de la Osaka a Forumului Turismului Mondial ( 3-4 noiembrie 1994) remarca necesitatea asumarii, de catre industria turistica si de catre turisti a responsabilitatii „pentru conservarea mediului natural si a mostenirii culturale”.

Despre imperativul asigurarii unui echilibru intre dezvoltarea industriei turistice si valorificarea patrimoniului cultural mondial s-a discutat si in cadrul lucrarilor Conferintei de dezvoltare Durabila a Turismului ( aprilie 1995 ) de la Lanzarote – Insulele canare, in Spania.

In afirmarea turismului cultural, O.M.T. colaboreaza si cu UNESCO. Astfel, la 29 februarie 1996, acste doua organizatii internationale au semnat un acord de colaborare in vederea elaborarii unui proiect de protejare a siturilor istorice si de promovare a turismului cultural. Se afirma cu aceasta ocazie ca: „Muzeele cele mai importante ale lumii si atractiile culturale sunt deja suprasaturate cu turisti in perioadele de varf de sezon, deci este foarte important pentru noi sa folosim toate resursele pe care le avem la dispozitie pentru o mai buna distributie a vizitatorilor, in alte perioade de timp ale anului si in locuri mai putin cunoscute”. ( Francesco Frangialli – reprezentant al Secretariatului General al O.M.T.).

Turismul religios este una dintre cele mai vechi forme de călătorie, Grecia inspirandu-i pe calatori - fie pentru scopuri religioase, fie din simple considerente ce tin de auto-explorare - de-a lungul anilor, cu tradiția sa bogată în lacasuri ortodoxe.

Cu biserici bine conservate din epoca bizantina, mănăstiri si metocuri, țara este un tinut al locurile sfinte, dedicate lui Dumnezeu. Insulele și partea continentala pot oferi un tur cultural al lacasurilor si cladirilor, cu natura lor greaca. Pornind intr-o calatorie religioasă în Grecia, e ca si cand ai călători înapoi în timp, explorand credinta prin ochii credincioșilor de altadata. Cu toate acestea, nu contează dacă unii turişti cred într-o anumită dogmă sau nu. Pur și simplu vizita acestor lacasuri inspira venerație, permitandu-ti sa descoperi o alta latura a Greciei, care îmbină istoria, arhitectura, natura si religia, într-o experiență culturală unică.
Manastirile Muntelui Athos

• Mânăstirile Meteora
• Mânăstirea Maga Spileo
• Mânăstirea Hosios Loukas
• Mânăstirea Sfântul Ioan

Datele statistice privind sectorul turismului indică o îmbunătăţire considerabilă în acest an faţă de anul trecut, deoarece în perioada ianuarie-martie 2013 numărul vizitatorilor străini în Grecia a crescut cu 4,6%, depăşind cifra de un milion, conform datelor Băncii Centrale a Greciei.^[1]

În aprilie, numărul turiştilor care au sosit în Grecia cu avionul a scăzut cu 9,2%, în schimb a crescut numărul vizitatorilor din Europa de Est. Din iunie, numărul vizitatorilor străini va creşte semnificativ, conform rezervărilor.

Analiştii consideră că Grecia a beneficiat de turbulenţele din Egipt, care au avut ca rezultat scăderea rezervărilor din statele europene către această ţară. Giorgos Tsakiris, şeful Asociaţiei hotelierilor din Grecia, a declarat recent că, în 2012, cheltuielile turiştilor au scăzut cu 5% comparativ cu 2011, ajungând la 10,02 miliarde de euro. Înnoptările în unităţile turistice au scăzut cu 7%, la 141 milioane, iar sosirile au înregistrat un declin de 6%, la 15,5 milioane.

Reprezentând aproximativ 15% din Produsul Intern Brut şi o cincime din locurile de muncă, turismul este un sector cheie pentru Grecia. Aproximativ 15 milioane de turişti vizitează anual Grecia.^[2]

În perioada Lasatei Secului se desfasoara in oras manifestari culturale bogate, prin initiativa municipalitatii. Orasul sarbatoreste intr-o atmosfera care uneste vechiul cu noul. Evenimentele din cadrul carnavalului se desfasoara in toate cartierele, barzii isi revarsa melodiile pe strazi, peste tot exista gustari traditionale iar distractia cu orchestre, dansuri si petreceri nu lipseste de nicaieri pana la rasaritul soarelui diminetii de Luni, in care incepe Postul Pastelui. Toate acestea isi cedeaza locul sarbatorilor traditionale campenesti din Lunea in care incepe Postul Pastelui, care se desfasoara in diferite locuri frumoase ale regiunii. In aceeasi perioada este de asemenea organizata Vanatoarea dupa Comoara Pierduta, un joc care se bazeaza pe actiune, pe voie buna si pe istoria regiunii.

Pentru o promovare mai intensă s-au organizat trasee turistice. Unul dintre cele mai remarcabile trasee turistice din Grecia este Calea Urmată de Apostolul Pavel.Acest traseu îi sensibilizează pe creştini şi iubitorii de istorie şi reprezintă o combinaţie ideală intre un pelerinaj şi o excursie în care turistul poate vedea cele mai frumoase locuri din Grecia.

În 2012 Grecia a apelat la promovarea pe posturile internaționale de televiziune,astfel Autorităţile de la Atena au demarat o campanie de promovare a turismului în Grecia pe postul de televiziune Travel Channel, a anunţat Organizaţia Naţională de Turism a Greciei, într-un comunicat. Campania de promovare a demarat pe 14 mai şi a avut o durată de 3 luni. Spoturile publicitare ale Greciei, cu o durată de 60 de secunde au fost difuzate în total de 910 ori in toate ţările care care difuzează canalul în Europa, în Orientul Mijlociu şi Africa.

Travel Channel a realizat filmările în Salonic, Pilio, Volos, Meteora, Zagoria, Corfu, Atena, Santorini şi Creta. Pe durata campaniei, a fost difuzat, de asemenea, interviul secretarului general al Organizatiei Naţionale de Turism a Greciei (EOT), Giorgios Koletsos, şi a existat un omagiu adus Greciei în revista de călătorii Travel Today. Totodată, pe durata unui întreg weekend, emisiunea canalului a fost dedicată turismului elen, cu proiecţii ale recentelor filmări ce au avut loc în Grecia.

Turismul Religios în România

Romanii au aparut in istorie ca popor crestin. O veche traditie pastrata pana astazi marturiseste ca Sfantul Apostol Andrei „cel dintai chemat”, a vestit cuvantul Evangheliei in partile sud-estice ale României, indeosebi in tinuturile de langa malul Marii Negre, unde a luat fiinta, in sec. al IV-lea, prima biserica locala si primul centru episcopal, cu sediul la Tomis.

Dovada unei vechi si puternice credinte crestine o ofera numeroasele biserici, mănăstiri si schituri construite pretutindeni in tara.

Manăstirile alcătuiesc ansambluri arhitectonic centrate în jurul unui edificiu de cult din categoria bisericilor sau catedralelor. Lângă funcţia religioasă propriu-zisă, manăstirile sunt şi habitate caracteristice, producătoare de bunuri şi atracţii turistice (articole de artizanat, hramuri, pelerinaje).În România se întâlnesc mai ales în Bucovina şi Sub- Carpaţii Moldovei: Voroneţ,Humor, Putna, Moldoviţa, Sucevitţa, Dragomirna, Golia, Galata, Agapia, Humor

In România exista 3000 monumente istorice religioase, din care 300 au valente artistice deosebite. Cele mai multe dateaza din perioada feudala si premoderna si prezinta trasaturile artei bizantine si orientale (armene, siriene, turcesti etc.)transilvanis, aflata multa vreme sub sezeranitate straina, cu populatie venita din alte zone ale Euuropei, cu o influenta catolica mai puternica, a asimilat si prelucrat stilurile artei occidentale: romanic, gotic, Renastere, baroc. Perioada moderna dezvolta cu precadere arhitectura civila, edificiile religioase construite acum fiind mai puțin valoroase arhitectural si artistic, purtand amprenta stilului neoclasic sau romantismului.

Vorbind despre turismul religios în România trebuie să luăm în considerare 6 aspecte:

- Morminte sfinte, ca locuri de pelerinaj, care sunt privite singular şi care pot fi însoţite de foarte puţine atracţii turistice. În cazul Romîniei nu se poate vorbi de morminte sfinte, în schimb existămai multe monumente de cult care adapostesc rămăşiţe pamântene ale unor sfinţi (mormântulSfintei Paraschiva la Iaşi) sau martiri (oseminţele primilor părinţi martiri creştini de la mănăstireaCocoş din nordul Dobrogei).

- Sanctuarele religioase care au importanţă turistică datorită particularităţililor istorico-culturale,şi care pot fi însoţite de alte valori culturale sau de peisaj, festivităţi creştine, fiind o combinaţieîntre atracţia turistică şi valoarea spirituală pentru credincioşi. Cu toate că nu este la fel de renumitca sanctuarele religioase din Marea Britanie, sanctuarul dacic de la Sarmisegetusa Dacică dinMunţii Orăstiei poate constitui un bun exemplu de combinaţie între valoarea turistică si ceaspirituală a sanctuarului.-

- Bunuri cultural-religioase, care au un statut de monumente arhitectonice si artistice consideratemari atracţii turistice. Din acest punct de vedere România are un avantaj datorită unor monumenterenumite cum ar fi: mănăstirile din Moldova, Muntenia, Oltenia sau Transilvania şi catredralelecatolice din Brasov, Cluj-Napoca.

- Destinaţiile religioase, unde au loc manifestări religioase. În Romînia un bun exemplu îlconstituie sarbătorile de Craciun şi sfârşitul anului în zona Maramureş sau în Bucovina.

- Circuite de vizitare a unor importante lăcaşe de cult, unele cu valoare pur religioasă, asociate cucele cu valoare istorică şi artistică: circuitul mănăstirilor din Bucovina, Moldova, Dobrogea.

- Hramurile şi pelerinajele religioase, concentrează, pentru 1-3 zile, un mare număr de credincioşi veniţi din toată ţara, uneori chiar turişti străini aflaţi în sejur sau în tranzit în România.

Majoritatea absolută se desfăsoară vara, la 20 iulie (Sf. Ilie), 15 august (Adormirea Maicii Domnului), dar si în prima lună a toamnei, la 8 septembrie (Naşterea Maicii Domnului) şi 14septembrie (Înălţarea Sfintei Cruci). Dintre hramurile cu largă audienţă sunt cele ale mănăstirilor din Bucovina, Sub-Carpaţii Moldovei, Sub-Carpaţii Getici, sau Transilvania.

- Taberele religioase pentru tineret se desfaşoară în toată lumea în perioada de vara.În cazul României, conform strategiei propuse prin programul " Orizont 2025", autoritaţile vor sprijini bisericile de diferite culte, in special pe cele care ajută tinerii cu probleme sociale.El poate fi individual sau in grup organizat cum sunt pelerinajele şi taberele religioase. Se practică de o anumita categorie de personae si vizează atât promovarea valorilor culturale, cat si acelor spirituale. De aceea nu se poate face o distincţie netă între turismul cultural, referindu-ne lavizitarea edificiilor religioase, şi turismul religios. Spre exemplu, turiştii care merg la mănăstiri din curiozitate, din nevoia de a cunoaşte locuri şi lucruri noi, atraşi de frumuseţea lor prin arta, prinfaptul că sunt situate în locuri mai retrase, pitoreşti, dar şi prin viaţa deosebită care o duc cei ce locuiesc în ele, în momentul întalnirii cu lăcaşul de cult ei se transformă subit în pelerini: işi schimbă vestimentaţia, aprind lumănări, se închină la icoane. Impactul a operat ceva în el. Întalnirea cu sacrul modifică motivaţia exterioară a călătoriei, vizitatorul descoperind şi o motivaţie interioară, de alt ordin decât cel turistic. Pornind de la noţiunea de turism cultural-religios se poate vorbi de două mari tendinţe de calătorii:- Călatorie unifuncţională, care are un singur scop de natură religioasă.Un exemplu foarte bun în cazul României sunt călătoriile religioase efectuate la lăcaşuri cu icoane făcătoare de minuni:Mănăstirea Neamţ, Mănăstirea Agapia, Sihastria sau Nicula. Participantul la acest gen de călătorieeste strict pelerinul...

Turismul cultural si, mai ales, turismul religios si de pelerinaje ridica problema protejarii patrimoniului cultural-religios mondial, a respectarii si neatentarii la traditiile culturale, stilul si ritmul de viata al destinatiilor turistice. In acest sens, Declaratia de la Osaka a Forumului Turismului Mondial ( 3-4 noiembrie 1994) remarca necesitatea asumarii, de catre industria turistica si de catre turisti a responsabilitatii „pentru conservarea mediului natural si a mostenirii culturale”.

Turismul cultural-religios constituie doar o mica parte din veniturile realizate in sectorul turismului in Romania. Totodata, in Romania exista un larg patrimoniu mobil si imobil care constituie baza de dezvoltare pentru turismul cultural-religios.

Potenţial turistic religios în România

Ţara noastră este binecuvântată cu mii de lăcşuri sfinteşi monumente religioase, unele provenind chiar din primele veacuri creştine.

1 . Regiunea turistică a câmpiei şi dealurilor de vest

Obiectivele religioase, din grupa bisericilor, catedralelor şi mănăstirilor nu lipsesc în habitatele de mare tradiţie, etalând valori arhitecturale, picturi şi sculpturi interioare foarte interesante.Catedralele din Timişoara , Oradea şi Satu Mare; mănăstirile Partos, Săraca,Povârgina; bisericile din Beltiug, Apa, Stana, Tileag devin puncte luminoase în ghidul turistical regiunii.

2 . Regiunea turistică Oaş

- Maramureş

- Obcinile Bucovinei

     Bisericile de lemn din Maramureş(Ieudat,Şugatag, Sârbi, Breb, Giuleşti, Moisei,Dragomireşti) constituie repere de marcăale creativităţii şi originalităţii artizanilor localnici. Înspre Podişul Sucevei mănăstirile Voroneţ, Humor, Moldoviţa, cu minunatele fresceexterioare, atrag turiştii.

3 . Regiunea munţilor Apuseni

       Bisericile din lemn de la Lupşa, Vidra, Garda de Sus, Rieni impresionează prin frumuseţea lor.O mănăstire vestită este cea de la Râmeţi, printre cele mai vechi din Transilvania.

4. Regiunea depresiunii Transilvaniei

     Obiectivele religioase sunt reprezentate prin bisericile de lemn din zona Sălajului (Fildu deSus, Agrij), cele ctitorite de Ştefan cel Mare la Vad şi Feleac; ctitoria lui Mihai Viteazul de la Lujerdiu, dar şi prin bisericile fortificate din Podişul Târnavelor (Alma, Biertan, Axente Sever).Catedralele gotice din Cluj-Napocaşi Alba Iulia, cele ortodoxe din Cluj-Napoca, Alba Iulia şi Târgu Mureş precum şi mănăstirile Nicula şi Rohia, întregesc o salbăde atracţii recunoscută prin valoarea să.

5 . Regiunea Munţilor Poiana Ruscă

La loc de frunte sunt bisericile de piatr ăale Depresiunii Haţegului (Densuş, Sântămaria Orlea, Strei Sângeorgiu).

6 . Regiunea grupei centrale a Carpaţilor Orientalişi Subcarpaţii Moldovei

  Dacă în perimetrul muntos atracţiile de provenienţă antropică sunt puţine şi se datorează etnografiei secuilor, în SubCarpaţii Moldovei ele predomină net. Este de ajuns să menţionăm mănăstirile Agapia, Neamţ, Văratec, Secu, Sihăstria, Bistriţa, Schitul Durău. În judeţul Neamţ, întâlnim monumente religioase de peste 100 ani. Unele dintre ele au facilităţi de cazare pentru cei care vor să petreacă mai mult timp în preajma lor.

7 . Regiunea turistică a Podişului Moldovei

Sunt reprezentative pentru acest subiect bisericile cu fresce Suceviţaşi Arbore, mănăstirile Putna, Dragomirna, Trei Ierarhi, Golia, Galata, Cetăţuia, Bisericile Sf. Ion, Sf.Nicolae,Sf.Ioan Botezătorul precum şi cele din Dorohoi: Huşi, Bârlad, Rădăuţi, Hârlău, Dobrovăţ sunt mărturia permanentei credinţei strămoşeşti.

8 . Regiunea curburii carpatice

De menţionat sunt Biserica Neagră şi mănăstirea Cheia.

9 . Regiunea turistică a Carpaţilor Meridionali

Obiectivele turistice religioase sunt mănăstirile: Sinaia, Sâmbăta, Cozia.

10 . Regiunea Subcarpaţilor Getici

Edificiilor religioase le revine poziţia dominantă. Mănăstirile Dealu, Curtea de Argeş, Cozia,Govora, Frăsinei, Bistriţa, Hurez, Tismana sunt obiective cu o funcţie atractivă de multatestată. Niciunde un circuit al mănăstirilor nu este mai dens şi mai uşor de parcurs decâtaici, iar faima marilor voievozi aureolează ctitoriile de la Cozia, Curtea de Argeş, Hurez.

11 . Regiunea Câmpiei Române

Edificiile religioase, constituite din bisericişi mănăstiri sunt concentrate în Bucureşti

(Stavropoleos, Sf. Gheorghe Vechi, Patriarhiei, mănăstirile Snagov, Cernica, Radu Vodă,Pasărea) dar şi în celelalte oraşe, sau în vecinătatea lor.

12. Regiunea Podişului Dobrogei

În această regiune amintim: Peştera Sf. Apostol Andrei, Basilica de la Niculiţel, Cetatea Halmirys, Complexul monahal de la Basarabi - Murfatlar.

 În ceea ce priveşte România, numărul turiştilor implicaţi în turismul religios a depăşit 500000.Această cifră, din păcate, nu este exactă, putând fi amplificată de numărul pelerinilor care merg la marile sărbători, cum este Sf. Paraschiva la Iaşi, Sf. Dimitrie cel Noula Bucureşti, 15 august la Nicula, sau Rusaliile la Şumuleu ( numai în ultimul caz numărul pelerinilor sosiţi aici depăşesc cifra de 100.000 de oameni anual.Există şi câteva Centre de pelerinaj. Cel mai important este Centrul de pelerinaj Sf.Paraschiva, care a organizat peste 354 de pelerinaje dintre care:

• 31 de pelerinaje în străinătate;
• 323 de pelerinaje în România;
• pelerinaje în România, în special în regiunea Moldovei

Aspectele problematice cu care se confruntă acest tip de turism sunt legate de infrastructura de acces la monumentele de arhitectura învechită şi insuficientă, lipsa spaţiilor de parcare dotate cu puncte de informare şi promovare, lipsa punctelor de belvedere pentru, biserici şi mânăstiri, lipsa spaţiilor speciale de campare pentru turismul de pelerinaj.

Analizele derulate până în prezent prin proiect au condus la inventarierea a peste 1.550 obiective cultural religioase din Regiunea NordEst, dar pentru a spori şansa acestora de a fi promovate şi reabilitate, trebuie depuse eforturi pentru înregistrarea cât mai multor dintre ele în patrimoniul national şi UNESCO.

Patrimoniul cultural-religios constituie o resursa degradabila a Romaniei, cu un potential imens de dezvoltare. Dar strategia si metodologia pentru dezvoltarea turismului cultural-religios este deficitara. Dezvoltarea acestor obiective patrimoniale in obiective turistice, inseamna formarea de parteneriate, gasirea de solutii integrate pentru comunitate si nu in ultimul rand obtinerea unor finantari.

Odata cu dezvoltarea acestui tip de turism se salveaza de la degradare o parte din patrimoniul cultural-religios, prin gasirea unor surse de finantare stabile, iar includerea obiectivelor cultural-religioase in cadrul unor produse turistice ar insemna si promovarea zonei, nu numai a obiectivului. Acest fapt se poate realiza doar cu participarea activa a tuturor actorilor domeniului turismului cultural-religios, inclusiv persoanele ce locuiesc  in comunitatile alaturate unor asemenea obiective.

Direcţii strategice

• Promovarea turismului religios din România pe plan internaţional.                    
• Creşterea nivelului de pregătire al ghizilor implicaţi în turismul religios                                                                                              
• Amenajarea accesului la obiectivele turistice, a zonei amplasata în apropierea acestora şi a incintelor.                                                                                                
• Dezvoltarea unei reţele de centre de informare turistica în zonele cele mai reprezentative din punct de vedere al turismului religios
• Iniţierea unor programe turistice tematice culturale, religioase (pelerinaje ale creştinilor la mănăstiri – Putna, Rohia, Cozia, Tismana, Goriaşi Trei Ierarhi, pelerinaje aleadepţilor altorreligii etc.), istorice (legate de voievoziiŞtefan cel Mare, Mihai Viteazul, ConstantinBrâncoveanu etc., de daco-romanitate, altele), aşezărişi civilizaţie germană, armeană, cehă,slovacă, maghiară, etc., dezvoltarea structurilor turistice adecvate în localităţile vizitabile.

Turismul religios constă în pelerinajele credincioşilor la lăcaşurile de cult, considerate sfinte de diferite religii. În aceeaşi măsură, marile sărbători de cult, hramurile mânăstirilor şi bisericilor atrag, în perioada sărbătorilor religioase tradiţionale, un număr considerabil depelerini.

^[1] ekathimerini.com.

^[2] http://www.agerpres.ro