Pin It

1: Conceptul, obiectivele și caracteristicile codurilor de etică profesională

Comportamentul etic, atât în societate, cât și în organizații, este reglementat de o serie de factori cum ar fi:

a)    legislația de stat, care orientează, atât la nivel individual, cât și la nivel organizațional, spre îndeplinirea unor legi;

b)   codul de etică (codul deontologic).

Codul de etică poate fi definit în diferite moduri:

  • un ansamblu de prescripții de conduită pentru diferite aspecte ale valorii morale de drept și socio – profesionale;
  • o declarație formală care constituie un ghid etic pentru modul în care oamenii dintr-o organizație trebuie să acționeze și să ia decizii;
  • un document formal care stipulează normele și credințele, reflectă valorile obiective și principiile promovate de o organizație, reflectând gradul de etică al acesteia etc.

Exemple: Codul lui Hamurabi, Codul lui Manu, Cele 10 porunci din Vechiul Testament, Jurământul lui Hipocrate etc.

Obiectivele codului de etică:

-        contribuie la reputația, încrederea, respectul pe care beneficiarii unei activități îl au față de instituția care prestează serviciul respectiv;

-        promovează o imagine pozitivă organizației;

-        reprezintă un contract moral între beneficiari și organizații, între cei ce fac parte din organizație și menține coeziunea organizațiilor, instituțiilor;

-        este un cadru de referință în orientarea deciziilor și acțiunilor;

-        arată angajamentul de principiu al conducătorilor (în primu rând conducătorii trebuie să respecte codul etic, pentru a da un exemplu de urmat și angajaților);

-        crează un climat etic în care acțiunile sunt percepute ca corecte;

-        ghidează comportamentul în caz de dileme etice;

-        corelează relațiile contractuale cu încrederea și responsabilitatea etc.

Codul etic trebuie să prevadă:

-        modul în care membrii organizației trebuie să acționeze într-o situație concretă, cum ar trebui să gândească și să se comporte;

-        probleme cum ar fi – conflicte de interese, concurenții, caracterul privat al informațiilor, oferirea cadourilor, oferirea/primirea sponsorizărilor politice;

-        conflicte între membri;

-        relațiile angajaților cu superiorii;

-        relațiile între practicieni și specialiști într-o profesiune etc.

Principalele caracteristici ale unui cod etic:

-        să fie riguroase, să prevadă clar;

-        nu trebuie folosite în interes propriu;

-        nu vor servi unei profesiuni în defavoarea interesului public;

-        să fie specifice și oneste;

-        trebuie să prevadă și pedepse;

-        trebuie să stabilească adevăratele valori ale instituției;

-        să provină de la o autoritate legitimă;

-        să nu contravină altor legi (legea supremă – Constituția);

-        să fie posibile din punct de vedere fizic și moral;

-        să fie cât mai simple și accesibile etc.

2: Formalizarea etică și elaborarea codurilor de etică profesională

Prin formalizarea etică se înțelege formularea explicită în scris a valorilor, principiilor și normelor unei institutții; înseamnă elaborarea codurilor etice.

Elaborarea codurilor se face în echipă. Obiectivele organizației sunt stabilire de către conducere. Tot conducerea numește un colectiv de muncă.

Specialiștii în domeniu (etică profesională) fac următoarele sugestii legate de felul în care poate fi scris un bun cod de etică pentru o anumită profesie:

a)      obiectivele trebuie formulate în mod clar, astfel încât să existe siguranța că ele vor fi susținute de către ceilalți;

b)      stabilirea unui termen realist pentru dezvoltarea și introducerea codului;

c)      codul trebuie să fie deschis spre schimbări dacă apar situații noi;

d)     codul trebuie orientat spre problemele cu care se confruntă profesia;

e)      trebuie să ia în considerare legislația și reglementările aplicate profesiei;

f)       echipa trebuie să consulte un jurist pentru partea de acoperire legală a codului;

g)      codul nu trebuie să creeze celorlalți așteptări nerealiste;

h)      exprimările utilizate în cod trebuie să fie simple și clare, fără expresii tehnice de specialitate;

i)        managerul trebuie să-și asume personal obiectivitatea și responsabilitatea codului etc.

Codul etic rămâne valabil dacă toți membrii organizației îl respectă. Când managerul nu acordă importanța corespunzătoare acestuia, atunci nici angajații nu vor respecta prevederile codului.

Difuzarea codurilor etice are loc în mai multe moduri:

-        mese rotunde de sensibilizare;

-        anunțarea codului la concursul de angajare;

-        anexarea codului la contractul de muncă și semnarea unei adeziuni;

-        prin intermediul internetului (pe site-ul oficial al organizației, prin mail etc.);

-        sub formă de afiș etc.

3: Tipurile și avantajele elaborării codurilor de etică profesională

  • Codurile generale – tind să fie de natură aprobativă, alcătuite din prevederi „trebuie să”. Este scris utilizând termeni generali.
  • Coduri specifice – opresc ceva în mod legal, alcătuite din prevederi „nu facem”; sunt mai lungi, exacte.

Puterea unui cod etic depinde de legitimitatea și influența acestuia asupra celora pentru care este făcut. Codul va fi respectat pentru că persoanele se vor supune de bună voie, standard definite de grupul profesional.

Avantajele elaborării codului de etică:

-        formulează interesul colectiv și profesional;

-        este ghid pentru tinerii specialiști;

-        pot fi bazele unei acțiuni disciplinare în cazul abaterilor;

-        este mijloc de încurajare a practicilor etice în organizație;

-        crește implicarea conducătorilor și salariaților;

-        are loc îmbunătățirea selecției, formării, promovării personalului;

-        sporește încrederea și cooperarea în echipă.

4: Codul etic al profesioniștilor contabili

Auditorii și contabiliii au responsabilitate față de clienți, își asumă responsabilitatea de a acționa în interes public. În acest scop trebuie să respecte cerințele eticii profesionale, care sunt stipulate în codul etic, emis de Consiliul pentru standarde internaționale de etică pentru contabili.

Codul etic are următoarea structură:

-        prefață;

-        3 părți de bază – A, B, C;

-        definiții.

Partea A „Aplicarea generală a codului” stabilește principiile generale ale eticii profesionale și oferă un cadru conceptual pe care auditorul trbeuie să-l aplice în cazurile:

-        identificării riscurilor de bază aferente principiilor fundamentale;

-        evaluării importanței riscurilor identificate;

-        aplicării măsurilor de eliminare sau reducere a riscurilor identificate.

Partea B, C – sunt reflectate reguli de conduită în situații concrete : partea B – pentru auditor, partea C – pentru contabil.

5: Principiile fundamentale de etică pentru profesioniștii contabili

Integritatea - presupune sinceritate și onestitate în toate relațiile profesionale. Un auditor nu trebuie să certifice informația când:

-        este falsificată, duce în eroare;

-        este întocmită neglijent;

-        omite sau ascunde informații semnificative.

Obiectivitatea impune auditorul să fie imparțiali, să nu fie în conflict de interes sau sub influența altor părți care să prevaleze asupra raționamentului profesional. În codul etic nu sunt toate situațiile care afectează obiectivitatea auditorului, în așa caz acesta trebuie să efectueze verificarea sau să presteze servicii profesionale la această entitate.

Competența profesională și atenția cuvenită presupune că auditorul trebuie să-și mențină cunoștințele și aptitudinile la nivelul necesar.

Competența auditorului se divizează în 2 etape:

I. atingerea competenței profesionale – nivelul înalt al studiilor generale, de specialitate, acumularea experienței profesională;

II. menținerea competenței profesionale – cunoașterea permanentă a noilor elaborări în domeniul auditului, contabilității:

-        cunoașterea ISA, SNC, cerințelor altor acte normative, legislației;

-        asigurarea controlului calității serviciilor profesionale prestate.

Codul prevede că auditorul, în cazul acceptării misiunii, trebuie să determine care servicii poate să presteze, luând în considerare nivelul cunoștințelor sale, a competențelor și posibilităților.