1: Riscurile de interes propriu și autorevizuire.

Auditorul trebuie să cunoască riscurile care pot să apară în activitatea sa profesională, de asemenea și măsurile de protecție care reduc sau elimină riscurile date.

Riscurile pot fi create de o gamă variată de circumstanțe. O circumstanță poate da naștere la mai mult de un singur risc, iar un risc poate afecta conformitatea cu mai mult decât un singur principiu fundamental.

În Codul etic în partea „Audit” sunt prezentate următoarele categorii de riscuri aferente principiilor fundamentale ale eticii profesionale:

1.      Riscul generat de interes propriu reprezintă riscul conform căruia interesul financiar sau alt gen de interes va influența în mod inadecvat raționamentul sau comportamentul auditorului.

Acest risc apare:

-        auditorul pe parcursul auditului are interes direct față de entitatea auditată;

-        onorariile totale de la un client reprezintă o sumă considerabilă pentru societatea de audit;

-        auditorul are relații de afaceri strânse cu entitatea auditată (ex: parteneri de afaceri);

-        societatea de audit este preocupată de posibilitatea pierderii unui client;

-        auditorul se află în proces de negocieri de angajare la entitatea auditată;

-        auditorul descoperă erori semnificative la evaluarea calității serviciilor prestate anterior clientului de către un alt auditor care face parte din societatea de audit dată;

2.        Riscul generat de autorevizuire reprezintă riscul generat de evaluarea incorectă a rezultatelor unui serviciu de audit precedent.

Acest risc apare când:

-        societatea de audit pregătește un raport despre eficacitatea funcționării sistemului de control intern al clientului, după ce singură l-a elaborat și implementat;

-        auditorul a întocmit datele primare pentru a efectua înregistrări care fac obiectul contractului de acordare a serviciilor de audit;

-        auditorul ocupă/a ocupat recent funcția de conducere la entitatea auditată;

-        auditorul este angajat/ a fost angajat la entitatea auditată și poate exercita influență asupra opiniei aferente auditului desfășurat;

-        societatea de audit prestează alte tipuri de servicii profesionale concomitent cu activitatea de audit.

2: Riscurile de reprezentare și familiaritate.

3.      Riscul generat de reprezentare constă în faptul că un aditor promovează poziția unui client astfel încât obiectivitatea sa poate fi afectată.

Acest risc apare când:

-        societatea de audit își promovează activitățile deținute în entitatea auditată;

-        auditorul este reprezentant al clientului și apără interesele într-un litigiu sau în dispute cu terțe părți.

4.      Riscul generat de familiaritate reprezintă riscul creat de legăturile apropiate sau îndelungate cu clientul, auditorul fiind astfel simpatizant al intereselor acestuia sau având tendința să accepte rezultatele muncii lui.

Acest risc apare când:

-        auditorul are o rudă sau un afin care ocupă funcții de director sau altă funcție de conducere în cadrul entității auditate;

-        auditorul are o rudă sau un afin care este angajat al clientului și se află în poziția de a exercita o influență semnificativă asupra obiectului specific al misiunii;

-        auditorul acceptă cadouri și semne de ospitalitate, cu excepția cazurilor când valoarea acestora este în mod clar nesemnificativă;

-        conducătorul societății de audit are legături îndelungate cu societatea auditată.

3: Riscul de intimidare.

5.      Riscul de intimidare este riscul conform căruia auditorul va fi împiedicat să acționeze în mod obiectiv datorită presiunii, inclusiv din cauza încercării de exercitare a influenței asupra auditorului.

Acest risc apare când:

-        auditorul este amenințat cu rezilierea contractului de către client;

-        clientul nu este dispus să achite onorariul societății de audit în situația în care auditorul nu este de acord cu anumite tratamente contabile și reflectarea unor operațiuni în evidență;

-        societatea de audit este amenințată cu un litigiu sau este deja în litigiu;

-        clientul insistă asupra micșorării volumului de lucru pentru a reduce onorariul auditorului;

-        clientul insistă asupra punctului său de vedere, impunând auditorului să-l accepte, motivând aceasta prin experiența colaboratorilor săi;

-        conducătorul societății de audit informează auditorul că nu va primi onorariul planificat dacă nu va găsi punct de tangență cu clientul asupra organizării contabilității etc.

4: Măsurile de protecție care reduc riscurile aferente activității profesioniștilor contabili.

Măsurile de protecție sunt acțiuni întreprinse sau alt tip de măsuri, care pot elimina sau reduce riscurile la un nivel acceptabil.

În cod sunt prevăzute următoarele categorii de măsuri de protecție:

A.    măsuri de protecție generate de profesie, legislație sau reglementări;

B.     măsuri de protecție aferente mediului de activitate.

Măsuri de protecție generate de profesie, legislație sau reglementări:

• cerințe privind accesul la profesie;
• cerințe de dezvoltare profesională continuă;
• standarde profesionale;
• monitorizarea activității profesionale;
• controlul calității lucrărilor de audit ș.a.

Măsuri de protecție aferente mediului de activitate.

În mediul de lucru măsurile de protecție pot varia în funcție de circumstanțe. Ele cuprins măsuri de protecție la nivelul societății de audit și măsuri de protecție specifice misiunii de audit.

La nivelul societății de audit:

• conducerea entității insistă asupra conformității cu principiile fundamentale;
• conducerea societății de audit impune ca toți auditorii să acționeze în interes public;
• proceduri de control asupra respectării principiilor fundamentale ale eticii profesionale;
• preceduri de implementare și monitorizare a controlului calității misiunilor;
• politici și proceduri interne documentate care prevăd conformitatea cu principiile fundamentale;
• politici și proceduri care vor permite identificarea intereselor și relațiilor dintre auditori și clienți;
• politici și proceduri care interzic persoanelor fizice care nu fac parte din echipa misiunii să influețeze rezultatele acesteia;
• un mecanism disciplinar pentru promovarea conformității cu politicile și procedurile;
• politici și proceduri publicate care să-i încurajeze pe angajați sî comunice nivelelor superioare din cadrul societății de audit orice problemă legată sw conformitatea principiilor fundamentale care îi preocupă.

Specifice misiunii:

• desemnarea unui auditor care nu a fost în misine pentru a revizui activitatea sau în caz contrar să furnizeze asistența necesară;
• consultarea unei terți părți independente (alt auditor) sau prof. de reglementare – Consiliul de supraveghere;
• discutarea problemelor de etică cu conducerea clientului;
• rotația personalului echipei de audit.

În funcție de natura misiunii un auditor poate să se bazeze pe măsurile de protecție pe care le-a implementat clientul:

a)      clientul solicită ca alte persoane decât conducerea să aprobe numirea unei societăți de adit pentru prestarea unei misiuni;

b)      clientul dispune de angajați competenți cu experiență și vechime în muncă care pot lua decizii manageriale etc.

În Cod sunt prevăzute întrebările soluționării problemelor etice. În cazul soluționării conflictelor etice, auditorul trebuie să ia în considerare:

• toate faptele importante;
• întrebările de etică apărute;
• principiile fundamentale implicate în esența conflictului;
• procedurile de control interne a societății de audit;
• alte variante alternative de acțiune.

Dacă auditorul care se află într-un conflict etic cu clientul său nu poate soluționa problema, el poate să se adreseze la conducerea societății de audit, juriștilor sau la organizațiile profesionale. Totodată el poate analiza și posibilitatea renunțării de a participa la misiunea de audit ori demisiona din societatea de audit.