bugetelor publice sunt venituri curente şi venituri de capital. La rândul lor, veniturile curente cuprind venituri fiscale şi venituri nefiscale.
Veniturile din capital sunt venituri ale bugetelor publice rezultate ca urmare a valorificării unor bunuri din proprietatea statului, unităţilor administrativ-teritoriale, ale instituţiilor publice, precum şi din valorificarea stocurilor de la rezervele de stat şi de mobilizare.
Impozitele sunt definite, în doctrină, ca obligaţii de natură bănească, cu caracter nerambursabil, stabilite prin lege, în sarcina persoanelor fizice sau juridice pe seama veniturilor care le realizează, a activităţilor aducătoare de venituri pe care le realizează sau pe seama bunurilor pe care le posedă, le dobândesc sau le înstrăinează.
Taxele sunt tot obligaţii de natură bănească, stabilite prin lege, cu caracter nerambursabil, plătite de persoanele fizice sau juridice, către stat, unităţile administrativ-teritoriale sau instituţiile publice, pentru activităţi sau servicii prestate în favoarea plătitorilor acestor taxe de către stat, de către unităţile administrativ-teritoriale sau de instituţiile publice sau obligaţii băneşti pentru circulaţia ori consumul anumitor bunuri.
Deosebiri între impozite şi taxe:
- în cazul impozitului lipseşte obligaţia prestării unui serviciu în favoarea debitorului taxei;
- la impozite, cuantumul se stabileşte în funcţie de masa impozabilă;
- la taxe, deşi depind de serviciul prestat, nu sunt echivalente;
- impozitele se plătesc la termenele stabilite prin legea de instituire, pe când taxele se plătesc la momentul solicitării serviciului.
Denumirea de taxă nu este atribuită numai taxelor ci şi unor impozite indirecte, cum sunt taxa pe valoarea adăugată sau taxele vamale. Calificarea ca impozit sau taxă nu este dată de denumire ci de natura juridică a venitului în cauză.
Aşa cum se observă în schema de mai sus, veniturile fiscale sunt alcătuite din:
- Impozite directe, care se percep direct de la contribuabili, la termenele prevăzute de lege. Ele pot fi impozite directe reale sau impozite directe personale. Impozitele directe reale au ca obiect averea (impozitul pe teren, impozitul pe clădiri, impozitul pe mijloacele de transport). Se mai percep pe activităţi industriale, comerciale şi profesii liberale, pe capitalul mobiliar. Nu au în vedere persoana contribuabilului ci materia impozabilă. Impozitele directe personale au în vedere, în principal, persoana contribuabilului. Intră în această categorie impozitul pe venit, impozitul pe salarii, impozitul pe succesiuni, donaţii, impozitul pe obiecte de consum.
- Impozitele indirecte nu vizează persoana contribuabilului şi nu se stabilesc direct în sarcina acestuia. Ele pot fi taxe de consumaţie, monopoluri fiscale, taxe vamale. Taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect care se suportă în final de consumatorul final dar care se varsă la buget, pe fiecare verigă a circuitului economic, de către comerciant (agent economic).
Sunt şi alte clasificări al veniturilor bugetare. În funcţie de scopul urmărit:
- impozite financiare, care au rolul de a asigura venituri bugetare;
- impozite de ordine, care au ca scop descurajarea unor activităţi sau sectoare economice sau alt scop decât cel economic (exemplu, taxa de celibat).
În funcţie de nivelul la care se administrează:
- venituri ale bugetelor centrale (de stat, al asigurărilor sociale de stat);
- venituri ale bugetelor locale;
- venituri ale bugetelor instituţiilor publice.