Necesitatea si esenta creditului
Existenta proceselor de porducere a mărfurilor si serviciilor este imposibila fara existenta relaţiilor de creditare, de aici reiese si necesitatea creditului. Fiecare agent economic, desfasurind activitatea economica, permanent schimba forma capitalului sau, initial capitalul existent in forma monetara. Dupa incetarea procesului de productie si consumarea tuturor factorilor de producere, capitalul se transforma in forma de marfa. Dupa realizarea marfurilor, capitalul din nou se transforma in forma monetara. Aceasta rotatie a mijloacelor banesti se numeste ciclul de rotatie a capitalului, repetarea ciclului este numita rotatia capitalului. Marimea capitalului necesar pentru decurgerea fara intrerupere a capitalului permanent oscileaza. Marimea oscilatiilor, depinde de caracterul activitatii desfasurate de agentii economici. In legatura cu oscilatiile capitalului , la fiecare agent, in unele perioade apar necesitati de mijloace banesti temporal libere, in cazul micsorarii capitalului, iar ununele cazuri, apar mijloace banesti suplimentare in acest cazare loc o crestere a capitalului.
Existenta in permanenta a agentilor care au surplusuri temporale de capital si a celor care au necesitati temporale de capital au dus la aparitia unor relatii economice. Relatiile economice in baza carora se redistribuiesc mijloace banesti temporar libere se numesc relatii de creditare.
Rolul creditului in economie se manifesta prin functiile pa care le indeplinesc. Cu ajutorul creditului este asigurata continuitatea ciclului de productie, apar noi edificii activitati,etc.
Creditul isi are originea din cuvintul latin "creditum" care insemna a crede, a avea inredere.Aceasta origine a notiunii de credit scoate in evidenta un element psihologic absolut necesar existentei unei operatiuni de imprumut incredere.
La aparitia sa creditul era realizat sub forma de imprumut natural in care un individ acorda altuia un bun sau un serviciu. In present formele creditului au evoluat cu mare rapiditate datorita dezvoltarilor societatilor. Notiunea de credit este continuta in art.3 al Legii institutiilor financiare conform care "credit" este: orice angajament de a acorda bani in impumut cu conditia rambursarii lor, si platii dobinzii si a altor plati aferente, orice prelungire a termenului de rambursarii lor, si platii dobinzii si a lator plati aferente, orice prelungire a temenului de rambursare a datoriei , precum si orice angajament de a achizitiona o creanta sau alte drepturi de a efectua plata.
Definitia creditului este-operatiunea prin care se ia in stapinire imediata resurse, in schimbul unei promisiuni de rambursare viitoare, in mod normal insotite de plata unei dobinzi ce ramburseaza pe imprumutator.
Operatiunea de creditare priveste doua parti. O parte acorda creditul, cealalta parte il primeste. Operatiuni de creditare pot interveni intr-o gama ampla de relatii intre indivizi cit sub forma unor acorduri personale simple, cit si sub forma de tranzactii formalizate si formulate in cadrul unor contracte complexe.
Formele de credit
Creditul bancar este imprumut banesc acordat solicitantilor de catre institutiile specializate, denumite institutii bancare, sub forma baneasca pentru un timp determinat ce va fi rambursat in viitor la o anumita data, fin insotit de dobinda. Creditul commercial presupune acordarea imprumutului in cadrul activitalor comerciale, creditul se acorda in forma naturala dar se ramburseaza in forma monetara. Vinzatorul transmite marfa in schimbul careia nu primeste bani, dar primeste un document care contine obligatiunea cumparatorului de a achita costul marfii plus dobinda la creditul respective, acest document se numeste cambia. Creditul de stat se subintelege creditul acordat de personae fizice si juridice bugetului de stat, el sa acorda in forma de emisiune de hirtii de valoare de stat. Acest credit se foloseste pentru acoperirea deficitului bugetar. Creditul de consum reprezinta un credit pe termen mijlociu sau scurt acordat persoanelor individuale si destinat acoperirii costurilor bunurilor si serviciilor de care beneficiaza.
Partile implicate, tipul de instrumente utilizate si conditiile in care creditul este consimtit, sunt extreme de diverse. In amplitudinea sa , esenta raportului de credit se dezvaluie prin analiza trasaturilor caracteristice:
1. Subiectele raportului de credit, creditorul si debitorul prezinta o mare diversitate in ce priveste apartenenta la structurile social-economice, motivele angajarii in raport de credit si durata angajarii sale etc
In calitate de creditori se afirma intreprinderile, care manevreaza importante disponibilitati monetare. Pe de alta parte intreprinderile prin repartizarea profitului, costituie foduri de rezerva, remunereaza actionarii, ceea ce majoreaza global capacitatea de creditare a economiei nationale. In acelas timp cresterea venitului populatiei, prin angajarea masiva in procesele economice, prin nivel inalt de productivitate a muncii si prin economisire, a facut din populatie un factor major in operatiuni de creditare, in primul rind in rol de creditor. In calitate de debitori alaturi de intreprinderi si populatie se afirma statul, ca unul din principalii debitori. In tarile dezvolate atit intreprinderi si populatia sunt debitori majori, cit si statul este un debitor major. Indatoririle sale se pot compara in volum cu cele ale populatiei si intreprinderilor/
2. Promisiunea de rambursare, element essential al raportului de credit, presupune riscuri, si necesita,
In consecinta, adesea, angajarea unei garantii. In raporturile de credit, riscurile probabile sunt:
- riscul de nerambursare consta in probabilitatea intirzierii platii sau a incapacitatii de plata datorita conjuncturii, dificultatilor sectoriale, sau dificientelor imprumutului.
- Riscul de imobilizare survine la banca, sau la detonator de depozite, care nu este in masura sa satisfaca cererile titularului de depozite, din cauza unei gestiuni nereusite a creditelor acordate.
- garantia personala este angajamentul luat de o terta persoana de a plati, in cazul in care debitorul este in incapacitate. In cazul garantiei
simple, garantul are dreptul de a discuta asupra indeplinirii obligatieisale, de a cere executarea primordiala a debitorului si, in cazul in care exista mai multi garanti, sa raspunda numai pentru partea sa. In cazul garantiei solidare garantul poate fi tras la raspundere pentru a plati concomitant, sau chiar inaintea debitorului, daca apparent prezinta conditii preferabile de solbabilitate.
3. Termenul de rambursare ca trasatura specifica a creditului are o mare varietate. De la termene foarte scurte , 24 ore, termen practicat intre banci pe pietele mondiale, si incheindu-se cu termene de la 30 la 50 de ani si chiar 100, in cazul imprumuturilor pentru constructia de locuinte. Pentru creditele pe termen scurt, creditele acordate intreprinderilor, sau credite de consum, este Caracteristica rambursarea integrala la scadenta. Creditele pe termen mijlociu si lung implica adesea rambursarea esalonata.
4. Dobinda, este o carcteristica esentiala a creditului. In acordurile de credit s-a incetatenit clauza dobinzii fixe. Insa in anii 70 a aparut notiunea de dobinda variabila, ce variaza in dependenta de inflatie.
5. Tranzactia (Acordarea creditului). Creditul poate fi consimtit in cadrul unei tranzactii unice; acordarea unui imprumut, vinzarea unei obligatiuni , angajarea unui deposit. In ultimul timp s-a dezvoltat sistemul de credit deschis, in cadrul caruia imprumuturile effective intervin la intervale liber alese de debitor. Acordarea creditelor, este un act de mare importanta, in vederea caruia creditorul trebuie sa-si asigure o buna informare si documentare pentru evitarea riscului.
In acest sens bancile isi creaza un cadru propriu de informare si documentare, sau apeleaza la agenti specializati care studiaza capacitatea de plata si, respective potentialul economic al firmelor.
In economie actioneaza trei mari categorii de participanti (denumiti agenti ultimi sau unitati de cheltuieli), care sunt apreciati dupa rezultatul bugetului lor
- unitatile excedentare, care economisesc (si cauta plasament pentru aceste economii) aceste unitati fiind de fapt familie
- unitati deficitare ale caror cheltuieli de dezvolatare in principal, sunt superioare propriilor lor acumulari sau economii, aceste sunt intreprinderi non-finanaciare;
- unitati cu situatii alternative, respective uneori excedentare, alteori deficitare, situatii in care se afla administratia si exteriorul
Este evident ca in aceasta acceptiune se porneste de la considerarea ecuatiei general acceptata:economii=investitii, care exprima orientarea fluxului economic general si deci releva faptul essential ca in economie ezista doi poli:imprumutatorul final si imprumutatul ultimo, participanti preponderenti ai procesului de restribuire a capitalului in economie , intre care se desfasoara multiple circuite, un prin circuit este reprezentat de datoria primara. Principalii intermediari finananciari bancari emit active secundare, constituie essential prin diferitele forme de moneda in circulatie. O alta categorie de intermediari finaciari, intermediari financiari non-bankari, in principal organisme specializate in colectarea economiilor, casei de economii, fonduri de pensii, companii de asigurari, nu au putere sa creeze moneda. Acestea emit in principal quas-monedi si uneori si active financiare specifice, valori mobiliare. Un rol deosebit in creatia datoriei secundare si efectuarea finantarii indirecte il au intermediarii financiari bancari. Aceastea actioneaza prin operarea unor transformari care sunt necesare sau sunt dorite de clientii lor. In primul rind, intermediarii financiari bancari care transforma active financiare in active lichide promovind preferintele pentru lichiditatile clientilor lor. Detinatorii de active financiare, formele datoriei primare, care, prin natura lor, sunt conitionale si riscante, le ofera bancilor spre achizitie, obtinind active lichide, expresia datoriei secundare.
In al doilea rind , intermediarii financiari bancari transforma economiile pe termen scurt in imprumuturi pe termen mediu si lung. Se rezolva astfel o contradictie fundamentala in fluxul economiei-investitie. In timp ce familie prefera in general sa formeze depozite pe termen scurt, fapt ce corespunde preferintelor lor pentru lichiditate, intreprinderile doresc sa beneficieze de imprumuturi pe termen mediu si lung, in masura sa asigure infaptuirea proiectelor lor de dezvoltare.
Astfel aceasta "armonizare" a 'capacitatii de finanatiare" a familiilor cu "nevoile de finantiare" a intreprinderilor , care constituie continutul finantarilor indirecte, evita devenirea inutila a unei parti din economii si creaza implicit conditii pentru un inalt nivel al finantarii si deci al investitiilor si dezvoltarii economice.
Particularitatile operatiunilor creditare in RM.
Operatiunile de creditare sunt effectuate pe baza urmatoarelor legi si regulamente:
- Legea institutiilor financiare nr.121-p din 27/12/97;
- Regulamentul provizoriu al BNM cu privire la creditul bancar, nr 14 din 26/03/93;
- Regulamentul BNM nr 3/09 cu privire la creditele mari din 01/12/95;
- Regulamentul BNM nr 1/09 prinvind incheierea acordurilor cu personae affiliate bancilor comerciale, inclusive eliberarea creditelor din 10/11/93; 5.Instruciunea nr 8/1001 privind ordinea de acordare a creditelor in valuta straina din 02/02/96;
- Legea cu privire la gaj nr.838-XIII, 23/05/96;
- Regulematul provizoriu al BNM privind modul de eliberare a garanţiilor si cauţiunilor;
- Legea cu privire la antreprenoriat si intreprinderi;
- Codul civil;
- Codul de procedura civila;
- Codul penal.
Pentru efectuarea creditarii eficiente, e necesara efectuarea urmatorilor pasi:a) definirea scopului creditarii;b) analiza informatiei si documentelor prezentate la banca in vederea aprobarii creditului;c) analizacreditelor;d) asigurarea rambursarii creditelor;e) urmarirea creditelor. Definirea scopului creditarii.
Agentii economici inregistrati in palata de stat de inregistrare pe linga ministerul justitiei in mod stabilit care au deschis contul de decontare in banca, pot beneficia de credite pe un termen nu mai mare de 12 luni (credit pe termen mediu), credite investitionale si ipotecare, mai mult de 5 ani in cazuri exceptionale in baza unor programe bine determinate.
Credite pot fi oferite in urmatoare scopuri: -cererea unor fonduri fixe noi (capitalul de baza), extinderea, reconstructia, reutilizarea tehnica a acelora in actiune si restabilirea celor uzate si in vederea majorarii capitalului de circulatie al agentilor economici;
-acumularea rezervelor sezoniere (provizorii) de valori material-marfare, de productie nefinisata, de productie finite si marfuri; -evidenta cambiilor;
-satisfacerea necesitatilor de consum ale populatiei; -rascumpararea patrimoniului de stat;
-alte scopuri, la unele necoincidente dintre incasari si plati in procesul circulatiei capitalului propriu.
Dupa scopul utilizarii creditele se clasifica in modul urmator:
l.Credite acordate agriculturii, industriei alimentare-astfel de credite se elibereaza in scopul finantarii producerii in agricultura si in industria alimentara;
Credite acordate pentru costructie si imbunatatire funciara-se elibereaza pentru finantarea constructiilor si imbunatatirii funciare;
Credite de consum-se elibereaza persoanelor fizice pentru cheltuieli gospodaresti de familie si alte cheltuieli personale;
Credite acordate industriei energeticii si a combustibilului-se elibereaza pentru finantarea producerii de resurse energetice si agenti energetici (gaz, benzina,electricitate etc);
Credite acordate bancilor-se elibereaza altor banci, deasemenea presupune acordarea de overdrafte temporare;
Credite acordate guvernului-se elibereaza Guvernului RM si municipalitatilor.
Credite acordate industriei comertului-sunt eliberate pentru finantarea industriei, comertului si in scopuri profesionale;
Credite acordate pentru procurarea imobilului-sunt acordate pentru procurarea imobilului;
Credite acordate pentru constructia drumurilor si tranportare-sunt eliberate pentru constructia drumurilor si dezvoltarea domeniului transportarii;
Alte credite acordate clientilor.
Creditul nu poate fi utlizat pentru acoperirea bresilor financiare, lipsei de spirit gospodarescsi pierderi.
Informaţia si documentele prezentate la banca in vederea aprobarii creditului
Pentru primirea unui imprumut agentul economic prezinta la banca urmatoarele: a) Cererea clientului de acordarea creditului;b) Informatia de baza despre client:darile de seama contabile pentru anul precedent (inclusive bilanturile lunare);contractile privind actiunile creditare; business-planul pentru perioada curenta; prognozarea circulatiei mijlacelor banesti in periaoada de folosire a creditului, pe linga acesta, in cazul creditarii pentru activitatea de investire trebuie prezentata argumentarea tehnico-economica, documentatia de proiect si deviz, concluzia respestiva a organului corespunzator; concluzia expertizei ecologice, proiectul resurselor de finantare;c) argumentarea tehnico-economica a creditului si termenul rambursarii acestuia
In dosarul personal al creditului se afla urmatoarele documente:
Permisiunea de acordare a creditului, eliberata de organul competent
Contractul de credit cu toate completarile, precum si dispozitiile directiei operatiuni bancare
Documentele prezentate de client
Documentele privind asigurarea creditului:
a) in caz ca se depune gaj -contract de gaj;
-certificat de inregistrare notariala;
-nota informative despre controlul la fata locului a averii si estimatia gajului; -alte documente prezentate la intocmirea gajului; -informarea ce confirma posibilitatea realizarii gajului.
b) in cazul ca se da garantie, se depune cautiune: -garantie, cautiune legalizata notarial;
-analiza situatiei financiare a garantului, cautionatarului; -aviz despre inregistrarea garantiei sau contractului cu banca-garant despre ordinea executarii scrisorii de garantie.
c) in cazul ca este de accord cu cesiunea numerarului: -acord despre cesiunea numerarului
Activitatea de ereditara bancara a agenţilor economici
O componenta dintre cele mai importante si dificile ale tranzactiei spre economia de piata o constituie formarea unei piete a capitalurilor. Aceasta presupune crearea unui sistem bancar efficient, care sa mobilizeze resursele banesti de la populatie si agenti economici in vederea reinvestirii rapide in activitati economice profitabile, contribuind astfel la sporirea vitezei de rotatie a banilorcare, comparative cu cea din tarile dezvoltate, este de 2—3 ori mai mica.
Una din atributiile cele mai importante ale bancilor este legata de calitatea bancilor nemijlocit de credite. In aceasta calitate bancile se ocupa de formarea resurselor, atragerea clientilor, acordarea creditelor si elaborarea strategiei de creditare in care un loc important in corelatia dintre resurse si necesitati. Sistemul bancar reprezinta o veriga indispensabila a strategiei de dezvoltare a unei tari. Fiecare stat isi stabileste propria structura in domeniul bancar, in functie de obiectivele strategice propuse.
O activitate bancara sigur si profitabila presupune, pe de o parte, protectia disponibilitatilor din conturile deponentilor si investitiilor actionarilor bancii prin reducerea riscului, dar si permanenta fructificare a posibilitatilor oferite de piata. Acest lucru nu se realizeaza refuzind acordarea unui credit sau stabilind termini si conditii de creditare care sa descurajeze clientii sa mai apeleze la credite
Exista principii de creditare care, care daca nu sunt aplicate consecvent permit reducerea gradului de incertitudinesi, prin urmare, a riscului implicat in creditare.
Aceste principii se refera la : -solicitantul creditului (debitorul) -cererea de creditare (obiectivele urmarite) -rambursare (rate si termene)
-dobinzi si comisioane bancare (remunerarea creditului) -garantarea (modalitati de asigurare si recuperare)
Solicitantul creditului
Acceptul unei banci de a acorda un credit reflecta punctual ei de vedere privind capacitatea de rambursare, prezenta si viitoare, a clientului. Prin urmare, este esntial ca banca sa obtina cit mai multe informatii in legatura cu situatia financiara a potentialului client sis a fie sigura ca se poate baza pe toate informatiile oferite de acesta. In aceasta analiza, banca trebuie sa ia in considerare masura in care il cunoaste pe client; analiza se face diferentiat pentru un client nou si pentru un client traditional.
Daca solicitantul este deja un client al bancii, banca va lua in considerare evidentele salereferitoare la acesta, de exemplu daca la creditele anterioare- a respectat graficul de rambursare a ratelor dobinzilor. Orice solicitare de reinnoire a unui credit se bazeaza pe relatiile anterioare cu clientul.
Solicitarile noilor clienti trebuie tratate diferit. Daca cel care solicita un credit nu este clientul bancii, ca un prim pas, trebuie sa se obtina referinte satisfacatoare despre integritatea si situatia financiara a persoanelor care conduc afacerea. Trebuie sa obtina informatiile necesare relevante de care are nevoie banca. Cererea de creditare
Aspecte determinate care vor fi luate in considerare atunci cind se analizeza cererea de creditare sunt: -competenta legala a solicitantului -destinatia creditului -valoarea creditului -durata creditarii -esalonarea ratelor scadente -garantarea creditului solicitat -marja de profit pe care o va incasa banca din credit
Banca trebuie sa ia in considerare daca imprumutul solicitat, se inscrie in politica de ansamblu de creditare a bancii. O banca poate limita sumele pe care le va imprumuta unui anumit sector industrial sau commercial, sau exista o reglementare a Bancii Nationale in ceea ce priveste creditarea unuio anumit sector.
Cererea clientului trebuie sustinuta de un flux monetary prognozat (cash flow).Acesta poate lua forma unui document care se indice lichiditatile curente si cheltuielile prevazute. Deci, acesta va arata valoarea fondurilor disponibile in timp. Prognoza trebuie sa include sumele atrase de client si orice plati si dobinzi datorate bancii. Rambursarea
Prognoza fluxului de fonduri disponibile va indica durata realista a rambursarii creditului. Pentru ca o afacere sa aiba success, ea trebuie sa aiba suficiente lichiditati. Daca persoana juridical incearca sa ramburseze creditul prea repede, sar putea sa ramina fara lichiditati sis a nu poata sa-si desfasoare corespunzator activitatea in continuare si chiar sa dea faliment. Este preferabil ca rambursarea creditului sa se realizeze in rate mai mice, valoric, esalonate, pe o perioada mai mare, dar pe care afacerea le poate acoperi, intru-un mod realist, decit sa fie efectuata intr-o perioada mai scurta, in rate mai mari/
Insasi banca va constata ca este sa cistige sufficient din alte activitati bancare incit sa acopere costul unui credit neperformant, fiind peferabila rambursarea in rate mai mici , decit fortarea rambursarii rapide, cu riscul de a nu se putea rambursa creditul. In ceea ce priveste perioada de rambursare a creditului, se impune asigurarea unui echilibru intre fondurile de care dispune clientul in timp si reducerea perioadelor de esalonare a ratelor.
Dobinzi si comisioane bancare (remunerarea creditului
Remunerarea creditului este foarte importanta, deoarece constituie una dintre modalitatile principale prin care banca realizeaza profit. In unele tari se obisnuieste ca bancile sa perceapaclientilor un commission de negociere, pentru acoperirea costurilor de instrumentare a creditului. In practica romineasca, aceste costuri urmeaza sa se acopere prin rata dobinzii, desi comisioanele se platesc adesea, prin credit. Bancile trebuie sa se asigure ca percep o rata a dobinzii care sa asigure prifitabilitatea fiecarei actiuni de creditare. Totusi , bancile trebuie sa se asigure ca dobinda si comisioanele percepute sunt competitive, comparative cu cele practicate de alte banci si institutii financiare de pe piata; in caz contrar clientii vor solicita credite din alta parte. Riscul asumat prin acordarea unui imprumut, trebuie in "recompense" pe care o primeste banca. Este normal ca o banca sa perceapa o rata mai mare a dobinzii, daca ea considera ca un anumit credit incuba un risc mai mare. In mod similar, este posibil ca o banca sa perceapa o dobinda mai mica, pentru imprumuturile garantate prin forme asiguratorii certe, neriscante sau cu risc minim. Cu toate acestea, banca trebuie sa-i permita clientului sa dispuna de sufucient numerar pentru a putea sa-si desfasoare activitatea nestingherit; in caz contrar stabilirea unei rate de dobinda prea mare poate determina un risc de credit sporit.
Garanţia
Datorita mediului competitive in care opereaza bancilce nu pot totdeuna stabili rate ale dobinzii care sa reflecte, realist, riscul inerent unei situatii date. Daca o banca solicita o rata de dobinda prea mare, clientul se poate adresa concurentei si, prin urmare banca pierde un client. Pentru a putea stabili o rata de dobinda mai mica, o banca poate solicita drept garantie active de o anumita valoare, cu dreptul de le vinde in cazul in care clientul nu reuseste sa ramburseze creditul. Acesta este cunoscuta sub denumirea de garantie reala.
Orice decizie privind creditarea unui client trebuie sa ia in considerare capacitatea prezenta si viitoare a clientului, de a rambursa creditul din resurse proprii. Cu alte cuvinte, decizia de creditare trebuie luata inainte de a adduce in discutie garantia.
Banca va trebui sa ia in considerare o valoare care sa poata atribui in mod realist oricarei garantii oferite de client si cit de usor va fi sa transform, in numerar garantia, in caz ca apare necesitatea executarii ei.
Garantia nu constituie pentru banca sursa principala de rambursare, respective de recuperare a creditelor.