Înainte de a face o analiză a importanţei turismului regional, trebuie cunoscute elementele principale care determină turismul să fie un factor al economiei internaţionale. De aceea există Organizaţia Mondială a Turismului care inţiază şi promovează activităţi pentru ansamblul turismului mondial şi anume: studii şi statistici privind dinamica turismului mondial, pieţele turistice, echipamentele şi intreprinderile de turism, analize economico-financiare, planificarea şi amenajarea turistică, studii sociologice privind impactul turismului în diferite zone şi domenii. Deasemena OTM oferă asistenţă tehnică, cosultaţii şi rezoluţii, statelor membre, în special celor în curs de dezvoltare, sub formă de propuneri de programe şi acţiuni specifice.
La nivelul Uniunii Europene, începând cu anii 1980, Comisia Europeană a recunoscut rolul important al turismului în economia europeană şi s-a implicat tot mai mult în diverse acţiuni împreună cu Parlamentul European, Consiliul UE, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor. Decizia Consiliului de Miniştri a Uniunii Europene a declarat anul 1990 „Anul european al turismului” pentru a sublinia rolul turismului şi pe de altă parte, cu scopul de a elabora o politică coerentă şi un plan de acţiuni pe trei ani pentru sprijinirea turismului.
După ce a fost publicată „Cartea Verde” privind rolul Uniunii Europene în domeniul turismului, urmată de o dezbatere asupra rolului Uniunii în turism, Comisia Europeană a propus derularea unui program multianual „Philoxenia 1997-2000”, propunere care nu a fost acceptată. Activităţile Comisiei referitoare la turism sunt acum parte a procesului de dezvoltare a „Turismului şi Ocupării Forţei de Muncă”. UE este preocupată mult de drepturile turistului şi problematica consumatorilor de turism.
În sprijinirea dezvoltării turismului internaţional mai acţionează şi o serie de organizaţii internaţionale neguvernamentale printr-o serie de organisme profesionale, sociale şi ştiinţifice din diferse zone ale globului. Ele urmăresc promovarea schimburilor de cunoştinţe, de experienţă, realizarea de studii utile fundamentării deciziilor de management turistic. Totodată ele caută să reprezinte anumite categorii socio-profesionale în organizaţiile internaţionale guvernamentale[1].
În ansamblul economiei României, alături de o serie de ramuri şi sectoare bine delimitate, se află şi turismul – o sferă de activităţi complexe, mai dificil de cuprins într-un singur tot şi de delimitat dar care are importanţă economică, ecologică şi socială incontestabilă mai ales pentru acest stat care dispune de un potenţial turistic remarcabil. Ca atare, atât la nivel macro cât şi microeconomic, deciziile de politică economică şi socială nu pot evita sectorul turistic. La ambele niveluri de intersectează deciziile firmelor de profil cu cele ale administraţiei centrale şi locale.
Conştientă de importanţa economică a turismului cât şi de implicaţiile sociale, politice şi ecologice, administraţia centrală a cuprins în politica sa o serie de aspecte privind organizarea şi conducerea la nivel macroeconomic a turismului, de stimulare a promovării turismului de inţiere a unor programe care vizează mai buna valorificare a potenţialului turistic din anumite zone ale ţării. Printre decizii se află şi cea de reorganizare a structurii de conducere a turismului iniţial prin înfiinţarea MinisteruluiTurismului iar mai apoi prin unificarea conducerii turismului cu cea a transporturilor şi construcţiilor sub forma Ministerului Transporturilor, Costrucţiilor şi Turismului ca urmare a legăturilor strânse dintre aceste domenii de activitate economică. În prezent, Ministerul care se ocupă de dezvoltarea teritorială naţională şi regională şi turism este cel al Dezvoltării Regionale şi Turismului care are şi alte domenii de activitate cum ar fi: cooperarea transfrontalieră, transnaţională şi interregională, urbanismul şi amenajarea teritoriului, construirea de locuinţe. MDRT gestioneaza 48 de programe finantate din fonduri europene si nationale: Programul Operational Regional 2007-2013 (REGIO), programe de cooperare teritoriala europeana, programe PHARE - Coeziune economica si sociala, programe PHARE - Cooperare transfrontaliera, programe pentru dezvoltare teritoriala, construirea de locuinte, reabilitarea termica a blocurilor de locuinte, consolidarea cladirilor cu risc seismic, dezvoltarea infrastructurii rurale, construirea de sali de sport si de camine culturale. De asemenea, MDRT gestionează în domeniul turismului două programe care vizează dezvoltarea infrastructurii turistice şi promovarea turistică a României[2].
La nivel local, sectorul turismului a constituit în România unul din primele sectoare cu reorganizare instituţională, economică şi socială locală prin descentralizare şi privatizare. În mod direct, activitatea de turism, serviciile turistice acordate turiştilor se derulează în cadrul societăţilor comerciale. Din punct de vedere juridic, el sunt de cinci tipuri, difereţiate după modul de constituire a patrimoniului şi a managementul firmei, modul de asumare a riscurilor şi de împărţire a profiturilor rezultate din activitatea realizată[3].
Sub aspect strict economic, turismul prezintă numeroase avantaje faţă de alte domenii de activitate:
- valoarea adăugată în turism faţă de alte ramuri este superioară, datorită faptului că importul de materii prime, pentru acest domeniu, este nesemnificativ;
- turismul nu este o ramură energointensivă
- utilizează în mare măsură, materii prime autohtone, practic inepuizabile;
- cursul de revenire în turism este avantajos comparabil cu alte ramuri, deoarece realizându-se ca export invizibil (în interiorul ţării) preţul produselor turistice nu mai este încărcat cu cheltuieli de ambalare, transport, asigurare, taxe vamale
- turismul reprezintă o parte însemnată a consumului intern antrenând, direct sau indirect, importante cantităţi de produse industriale
Turismul, din punct de vedere economic, este un consumator de bunuri şi beneficiar de servicii. Din mijloacele financiare realizate prin acest consum, o parte revin factorilor generatori direcţi, din economia turistică, sub formă de venituri, o altă parte intră în bugetul statului sub forma impozitelor, taxelor, iar o altă parte este transmisă diverselor ramuri ale economiei pentru prestaţiile anterioare. Impactul turismului asupra economiei naţionale se manifestă atât prin efecte directe (creşterea producţiei, utilizarea forţei de muncă), cât şi indirecte (investiţii în alte sectoare de activitate – servicii, comerţ)[4].
[1] Emil Ferenţ, Economia şi managementul turismului, Editura Politehnium, Iaşi, 2007, pp. 102-103
[2] http://www.mdrl.ro/index.php?p=1435 accesat pe 24. 05. 2010
[3] Constantin Bărbulescu şi colab., Economia şi gestiunea întreprinerii, Editura Economică, Bucureşti, 1995, p. 31
[4] Planul de Dezvoltare Regionala Nord Est 2007-2013. Analiza economico-socială, lucrare editată de Comisia Naţională pentru Statistică şi PNUD, p. 83