Externalitățile sunt o consecință a interdependențelor care se manifestă între funcția utilității și funcția de producție, respectiv între consumator și producător. Cu alte cuvinte, acțiunile unui producător au efecte care se pot răsfrânge asupra consumatorilor, influențându-le activitatea pozitiv sau negativ. În timp ce externalitatea pozitivă mărește utilitatea sau producția agenților afectați, cea negativă le diminuează. Externalitățile apar datorită insucceselor pieței.
Pentru a înțelege cum se manifestă externalitățile pozitive și negative și de ce ele se consideră surse ale insuccesului pieței concurențiale, se impune o analiză comparativă între ele:
|
Element de comparație |
Externalitate pozitivă |
Externalitate negativă |
|
Definiție |
Acțiunea unui agent economic ale cărui efecte se extind sub forma generării de avantaje asupra altor agenți economici sau societății |
Acțiunea unui agent economic ale cărui efecte se extind sub forma generării de cheltuieli suplimentare altor agenți economici sau societății |
|
Forma sub care se regăsesc externalitățile |
Piața concurențială furnizează o cantitate prea mică dintr-un bun care generează avantaje pentru alți agenți economici |
Piața concurențială furnizează o cantitate prea mare dintr-un bun care generează pierderi pentru alți agenți economici |
|
Interpretare |
Externalitatea pozitivă exprimă acțiunea care: - generează efecte pozitive în exte- rior; - cantitatea de bunuri sau servicii din această acțiune este asigurată în proporție redusă de către piața concu- rențială; - se concretizează în scăderea cererii atunci cînd costurile sociale se iau în considerare |
Externalitatea negativă exprimă acțiunea care: - generează efecte negative în exterior; - cantitatea de bunuri sau servicii din această acțiune este asigurată în proporție mare de către piața concurențială; - se concretizează în creșterea cererii atunci cînd costurile se impart asupra mai multor indivizi |
Apariția externalităților corespunde de cele mai multe ori cu o alocare ineficientă a resurselor. Evitarea manifestării externalităților este un procedeu complex și costisitor, dar necesar.
Analiza externalităților se bazează pe înțelegerea comportamentului agenților economici, care provoacă și sunt afectați de aceste activități. Influențarea unui agent de către altul se poate face prin mai multe instrumente: schimb, convingere, compromis, acord, convenție sau acțiune colectivă.
Existența externalității negative nu înseamnă în mod obligatoriu și ineficiență în activitatea economică. Dacă agentul generator de externalitate nu înregistrează nici o diminuare a producției, în timp ce agentul economic influențat de externalitate este afectat mai puțin, se spune că externalitatea este însoțită de ineficiență. Dar dacă agentul suportă mai puțin efectul externalității, pe seama diminuării producției agentului generator de externaliatate, atunci externalitatea este însoțită de eficiență. La fel, în cazul externalității pozitive, manifestarea acesteia nu este însoțită în mod obligatoriu de eficiență.