Activitatea de comerț exterior este caracterizată de anumite trăsături specifice datorită mediului în care întreprinderea este nevoită să acționeze, și anume, piețele externe.
Principalele trăsături economico-financiare ale activității de comerț exterior sunt [90]:
- Caracterul economic al activității, concretizat în derularea unui circuit de fonduri materiale și bănești generatoare de rezultate economico-financiare.
Activitatea de comerț exterior contribuie la crearea și sporirea venitului național al țării.
- Interferența factorilor naționali cu cei internaționali, caracterizată prin existența elementelor de extraneitate în cadrul raporturilor economico-financiare, cum ar fi subiecții de drept aparținând unor legislații naționale diferite. În acest caz, relațiile de comerț exterior ies parțial sau total de sub jurisdicția internă a unui stat și se completează cu uzanțele și normele dreptului internațional sau cu normele de drept civil ori comercial ale unui alt stat.
- Diversitatea și specificitatea activității de comerț exterior, care constă în apariția alături de forma clasică a importului-exportului de mărfuri și a unor forme noi de comerț exterior și cooperare cum sunt: comerțul cu drepturi de proprietate industrială și intelectuală, operațiunile combinate de comerț exterior, exporturile complexe, cooperarea economică etc.
- Sistemul de finanțare și creditare a activității de comerț exterior, caracterizat de modalitățile prin care întreprinderea participantă la tranzacții economice internaționale își asigură fondurile necesare desfășurării activității. Finanțarea are drept obiectiv asigurarea fondurilor proprii sub forma capitalului social și a celorlalte fonduri proprii, iar creditarea are drept scop completarea fondurilor proprii cu împrumuturi financiare, comerciale și de altă natură.
- Sistemul de decontare a activității de comerț exterior, structurat în:
- mijloace de plată, care reprezintă totalitatea mijloacelor materiale și bănești prin care se poate lichida un angajament financiar. În acest sens, se poate folosi aurul, devizele, valuta, drepturile speciale de tragere, unitatea monetară europeană, moneda națională;
- instrumente de plată și de credit, care reprezintă înscrisurile și efectele comerciale în valută care reglementează lichidarea angajamentelor internaționale, cele mai utilizate fiind: trata, biletul la ordin, cecul, cardul;
- modalități de plată, concretizate în tehnicile bancare prin intermediul cărora se derulează operațiunile de încasări și plăți internaționale, cele mai utilizate fiind: acreditivul documentar, incasso-ul documentar, ordinul de plată, scrisoarea de garanție bancară, mecanismul plăților prin clearing.
Toate aceste trăsături ale activității de comerț exterior își pun amprenta asupra organizării și conducerii contabilității societăților implicate în tranzacții comerciale internaționale.