Sectorul de logistică din Republica Moldova se află atât în proprietate privată, cât și de stat, pe când sectorul transportului rutier este dominat de întreprinderi private, sectorul feroviar este 100% deținut de stat, sectorul aviației fiind în proprietate mixtă privată și de stat și, în final, sectorul naval intern, în mare parte, în proprietate privată, cu excepția Portului Ungheni care este întreprindere de stat.
În prezent Republica Moldova este asigurată de infrastructura suficientă, raportată la suprafață și numărul de populație: un aeroport internațional principal, un port maritim internațional principal, 10.544 km de drumuri și 1.156 km de căi ferate. Cu toate că există suficientă capacitate pentru transport și logistică, starea infrastructurii existente reprezintă problema-cheie. Actualmente rețeaua infrastructurii de transport:
- este dezvoltată suficient și acoperă întreg teritoriul țării, dar necesită investiții majore pentru reabilitarea și modernizarea acesteia;
- în unele zone, în care se preconizează creșterea economică, infrastructura rutieră poate fi extinsă conform cerințelor traficului.
Principalul operator de transport terestru de mărfuri și călători este sectorul rutier cu 97% din traficul de pasageri și 87% din traficul de mărfuri, urmat de căile ferate cu 3% din traficul de pasageri și 13% din traficul de mărfuri. În prezent, aproximativ 1,1 milioane de pasageri utilizează serviciile Aeroportului Chișinău și în jur de 400.000 tone de mărfuri sunt transbordate prin Portul Giurgiulești.
Sectorul rutier. Rețeaua de drumuri publice din Republica Moldova constituie 10.544 km, inclusiv: drumuri naționale - 3.677 km, locale - 6.867 km. În momentul actual Ministerul Transporturilor și Infrastructurii Drumurilor gestionează 9.344 km de drumuri, dintre care 3.336 km de drumuri naționale și 6.008 km de drumuri locale. Restul drumurilor cu lungimea de 1.200 km sunt gestionate de administrația publică locală din partea stângă a fluviului Nistru.
Conform ultimelor date, 92,5% din drumurile naționale și 46,1% din cele locale sunt cu îmbrăcăminte rutieră permanentă și semipermanentă (beton asfaltic, beton de ciment, mixturi bituminoase executate în situ). Ponderea acestora constituie 62,7% din întreaga rețea de 9.344 km.
Un drum bun trebuie să asigure confortul și siguranța circulației rutiere. Pentru o evaluare cantitativă a calității suprafeței de rulare, se folosește „Indicele Internațional de Planeitate”, bazat pe măsurarea planeității drumului. Starea drumului cu valoarea parametrului IRI <2 echivalentă cu „foarte bună”, 2-4 „bună”, 4-6 „mediocră”, 6-8 „rea”, și >8 „foarte rea”.
În ciclul de întreținere a unui drum acest indicator stabilește termenul și tipul de lucrări care trebuie executate. De exemplu, un drum cu indicele internațional de planeitate de 3 necesită intervenție limitată, pe când un drum cu indicele internațional de planeitate de 5 sau 6 necesită reabilitare sau așternerea unui strat nou de îmbrăcăminte rutieră. De asemenea, trebuie de ținut cont că fiecare drum are planeitate diferită, ceea ce înseamnă că și pe rețeaua rutieră întreținută cel mai bine există un anumit procentaj de drumuri în stare rea.
În prezent, circa 26% din drumurile naționale sunt în stare bună sau mediocră, 54% în stare rea și aproximativ 20% în stare foarte rea. Totodată, după aprobarea Strategiei infrastructurii transportului terestru pe anii 2008-2017, situația s-a îmbunătățit și în perioada 2008- 2012 au fost reabilitate peste 250 km de drumuri, inclusiv 60 km de drumuri locale, care se află în stare bună și foarte bună.
Transportul rutier. Sectorul transportului rutier este relativ competitiv în termeni de preț, în pofida stării în general rele a drumurilor. Sectorul este dominat de întreprinderi private și este considerat sigur și eficient de către clienții lor.
Începând cu anul 1995, transportul de mărfuri a fost privatizat 98%, iar transportul de călători aproximativ 95%. Actualmente, pe piața transporturilor activează aproximativ:
- 1824 de agenți economici care prestează servicii de transportare a mărfurilor și călătorilor pe direcții naționale și internaționale, dintre care:
- 1250 de operatori efectuează transportul de călători (cca 29.000 unități de transport);
- 574 de operatori efectuează transportul de mărfuri (cca 6.000 unități de transport, dintre care: 863 corespund cerințelor euro-0; 44 - euro-1; 1361 - euro-2; 1762 - euro-3; 220 - euro-4; și 1916 - euro-5).
Zilnic se efectuează aproximativ 5 mii de curse. În transportul internațional de călători se efectuează anual 100 mii de curse, în transportul național aproximativ 2 milioane de curse.
Parcul de unități de transport înregistrate constituie cca 745 mii de unități.
Serviciile de autobuze interurbane sunt prestate pe bază regulată de 3 mari gări de autobuze interurbane din or.Chișinău și 26 de stații de autobuze raionale. În prezent sunt înregistrate aproximativ 3.000 de rute naționale și aproximativ 200 de rute internaționale. Sunt înregistrate mai mult de 21.000 de microbuze și autocare. Peste 95% din microbuze implicate în transportul de pasageri au mai mult de 10 ani și au fost importate și înregistrate ca vehicule de marfă. Aceste vehicule au fost reutilate și utilizate în transportul de pasageri. Acest fapt prezintă un risc sporit pentru siguranța călătorilor.
Sectorul feroviar. În prezent rețeaua națională de căi ferate din Moldova constă din 1.045,4 km de linii principale neelectrificate (dintre care cca 40 km sunt linii duble) cu 90 de stații și 648,5 km de linii secundare și de garare la stații. 1.013,1 km de linii principale au un ecartament de 1.520 mm, iar 32,3 km de linii din stații au un ecartament de 1.435 mm care se află în zonele de trecere a frontierei Ungheni și Giurgiulești (cifrele respective nu includ calea ferată Cahul-Giurgiulești care oficial nu este dată în exploatare).
422 km de cale ferată sunt dotate cu sistem de blocare automată, utilizat de peste 35 de ani. 589 km de cale ferată au sistem de blocare semiautomat ce utilizează cabluri electrice aeriene nesigure. Numeroase defecțiuni indică necesitatea urgentă de renovare a acestor sisteme de siguranță a traficului feroviar. 80 de stații și 1.660 de puncte feroviare sunt dotate cu control centralizat. La nouă stații se mai folosește controlul manual de schimbare a macazurilor și de semnalizare, la care sistemul de control a fost proiectat în anii 1940. Printre acestea este stația Giurgiulești care trebuie urgent modernizată.
Pe rețea există 226 de treceri la nivel, dintre care 37 sunt păzite. Cu semnalizare automată sunt dotate 181 de treceri, cu bariere de cale ferată - 39 și cu semnalizare feroviară de protecție - 37. Aproximativ 80 km de linii sunt totalmente lipsite de dispozitive automatizate de control. Printre acestea se numără sectoarele de cale ferată nou- construite Revaca-Căinari și Cahul-Giurgiulești, unde controlul traficului se realizează prin comunicare telefonică.
Conform datelor Î. S. „Calea Ferată din Moldova”, 77,6% din sistemele de control sunt în stare critică. Același lucru este valabil și pentru sistemul de comunicare care se folosește din anii 1970 și care de atunci nu a fost renovat sau modernizat.
Pe rețea nu există limitări de greutate. Sarcina standard pe osie este de 23,5 tone. Oricum, nu există sectoare în stare atât de rea încât să prezinte un risc pentru siguranță. Trenul standard permis de structura căilor ferate este de 57 unități x 14 metri.
Densitatea căilor ferate (32 km de linii feroviare pe 1.000 m2) este comparabilă cu rețeaua din România și Ucraina. Cu toate acestea, rețeaua feroviară din Republica Moldova este slab dezvoltată tehnic în comparație cu alte țări. Aceasta este condiționată de:
- neajunsul de sectoare cu linii duble, fapt ce limitează capacitatea infrastructurii;
- nu există linii electrificate, fapt ce reprezintă un obstacol important pentru dezvoltarea operațiunilor de tranzit și un factor negativ de mediu;
- starea infrastructurii feroviare nesatisfăcătoare, care conduce la reducerea vitezelor de operare. Viteza medie tehnică este de 34,5 km/h. Pe unele sectoare vitezele sunt limitate din cauza curbelor cu raze mici, până la 150 m. Conform ultimelor date, aproximativ 23% din rețea, sau peste 200 km de linii, necesită reparații urgente. Unul din motivele principale este starea traverselor de lemn, dintre care aproximativ 460.000 de bucăți trebuie înlocuite. Costul estimativ este de 324 mil. MDL (27 mil. USD). Limitările de viteză, de asemenea, reprezintă un obstacol în folosirea transportului multimodal. Pe rețea nu sunt terminale moderne care ar putea manipula eficient containere ISO, controloare și corpuri interșanjabile. La parcurile existente de containere se manipulează un număr limitat de containere ISO, împreună cu containerele mici demodate de 3 și 5 tone greutate brută;
- căile ferate din statele vecine sunt electrificate (calea ferată din Moldova nu este) și în unele cazuri au ecartamente diferite, fapt ce prezintă probleme pentru tranzit;
- unele sectoare de linii și stații importante sunt amplasate în regiunea transnistreană;
- sectoarele liniei feroviare Nord-Sud ce fac legătură între principalele coridoare internaționale se află în Ucraina;
- infrastructura feroviară este în stare rea, iar venitul curent disponibil nu permite o reabilitare și modernizare semnificativă.
Transportul feroviar. Conform Hotărârii Guvernului nr.582 din 17 august 1995, căile ferate se consideră un monopol natural. Altfel spus, legea tratează sectorul feroviar ca pe o unitate totalmente deținută de stat, cu oportunități nule sau minime de participare a mediului privat. Î.S. „Calea Ferată din Moldova” este clasificată ineficientă comparativ cu celelalte „căi ferate” din regiune. Aceasta are în jur de 10.000 angajați pentru transportarea a circa 13.000 pasageri zilnic.
Utilizatorii apreciază transportul feroviar de mărfuri din Republica Moldova ca lent, costisitor și nesigur, fapt confirmat de studiile de caz privind performanța căilor ferate. Ca rezultat al serviciilor mediocre prestate spre prețuri înalte, Î.S. „Calea Ferată din Moldova” prezintă pierderi atât ale cotei de piață, cât și ale pieței în termeni de volum absolut, în decursul unei perioade considerabile de timp. Mulți utilizatori s-au reorientat spre sectorul de transport rutier care este mai rapid și mult mai competitiv. Serviciile Î.S. „Calea Ferată din Moldova” sunt în prezent parțial oferite și vândute de companii private intermediare, deși impactul acestui factor asupra vânzărilor este deocamdată neclar.
O problemă suplimentară pentru utilizatori, care conduce la transferul de la folosirea transportului feroviar la transportul rutier, constă în faptul că Î.S. „Calea Ferată din Moldova” nu este capabilă să ofere vagoane mărfare pentru cantitățile mai mici care sunt deseori necesare pentru transportarea mărfUrilor ambalate.
Operațiunile de transport local și interurban al pasagerilor sunt prestate în bază de tarife reglementate de stat și sunt subvenționate încrucișat, în cadrul Î.S. „Calea Ferată din Moldova”, din veniturile transportului de marfă.