Calitatea infrastructurii și performanța logistică este la un nivel scăzut, ceea ce pe lângă alți factori duce la micșorarea investițiilor externe directe în țară, influențează șomajul și salariile mici. Investițiile ratate reduc ritmul de creștere al PIB-ului pe cap de locuitor și contribuie la creșterea poverii fiscale, limitând potențialul de investire, inclusiv în infrastructura de transport.
Principalele provocări pe care Republica Moldova le înfruntă în sectorul transporturilor pornesc de la câteva probleme-cheie din domeniu:
- trecerea incompletă a sectorului de transport din Republica Moldova la o economie de piață bazată pe cerere și ofertă;
- scăderea cererii la transportul feroviar, infrastructura nesatisfăcătoare, material rulant învechit și uzat;
- finanțarea insuficientă timp de aproape 20 de ani a întreținerii, exploatării și reabilitării infrastructurii existente a drumurilor a condus la degradarea stării acesteia;
- insuficiența fondurilor disponibile pentru reabilitarea infrastructurii;
- piața în sectorul aviatic nu este liberalizată, cadrul legal și instituțional nu corespunde cerințelor actuale;
- transportul pe căile navigabile interne nu este posibil din cauza înnămolirii albiilor fluviului Nistru și râului Prut, cadrul legal și instituțional necesită adaptare la Acordurile internaționale la care Republica Moldova este parte;
- procedurile vamale la trecerea frontierei sunt complicate și necesită mult timp, dotarea insuficientă a punctelor cu programe IT și utilaj performant de scanare.
Totodată, fiecare sector în parte are mai multe probleme care necesită soluționare, și anume:
Sectorul rutier:
- starea nesatisfăcătoare a circa 74% din lungimea drumurilor naționale și 78% din lungimea celor locale;
- standardele și normele tehnice nu corespund cerințelor actuale;
- sistemul de întreținere a drumurilor este ineficient și necesită reformare;
- numărul accidentelor rutiere, persoanelor rănite și decedate depășește esențial media din comunitatea europeană;
- rețeaua de drumuri naționale și locale necesită optimizare, inclusiv prin construcția drumurilor de ocolire a localităților;
- lipsește metodologia transparentă de identificare și prioritizare a proiectelor de infrastructură rutieră;
- restricții legale la acordarea serviciilor de transport;
- parcul de vehicule antrenat în transportul de pasageri nu corespunde standardelor stabilite.
Sectorul feroviar:
Î.S. „Calea Ferată din Moldova” este monopol de stat, conturile de infrastructură și operațiuni de transport sunt comune;
- nu există liberalizarea operațiunilor internaționale de transport de marfă;
- nu există concurență pe piața națională a transportului de mărfuri;
- cadrul legal este imperfect și necesită revizuire și armonizare cu cel european;
- standardele de siguranță nu corespund celor europene;
- majoritatea vagoanelor existente și-au depășit perioada de exploatare;
- întreținerea principalelor linii feroviare a Î.S. „Calea Ferată din Moldova” a fost insuficient finanțată timp de mai mulți ani, ceea ce a condus la reducerea vitezei și siguranței;
- ecartamentul căilor ferate din Republica Moldova nu permite deplasarea liberă în România și nu există un terminal care ar oferi servicii de transferare a mărfurilor de pe rețeaua feroviară cu ecartamentul de 1.520 mm la cea de 1.435 mm.
Sectorul aviatic:
- cadrul regulator în aviația civilă necesită ajustarea la reglementările UE;
- piața aviatică necesită a fi liberalizată;
- lipsește un terminal cargo aerian ce ar presta serviciile la nivelul standardelor internaționale;
- capacitatea Aeroportului Internațional Chișinău nu corespunde creșterii continue a fluxului de pasageri;
- necesitatea atragerii capitalului privat pentru dezvoltarea sectorului aviatic prin privatizarea întreprinderilor de stat.
Sectorul naval:
- există restanțe la implementarea și aplicarea angaj amentelor Republicii Moldova conform diferitelor acorduri din sectorul maritim;
- continua trecere a vaselor maritime comerciale din Republica Moldova în lista neagră a Memorandului de Înțelegere de la Paris;
- implementarea insuficientă a prevederilor actelor normative internaționale și naționale;
- accesul operatorilor privați la operarea porturilor nu este asigurat;
- asigurarea adâncimii minime a accesului la port pe șenalul navigabil necesită investiții permanente garantate.
Logistica și facilitarea comerțului șe confruntă cu câteva deficiențe, cum ar fi: insuficiența capacităților informaționale împiedică comercianții să obțină rapid acces la documentele electronice; lipsa unui ghișeu unic electronic cu toate serviciile implicate; lipsa sistemului de monitorizare video cu identificarea numerelor de înmatriculare de stat a vehiculelor la punctele vamale interne și punctele de trecere a frontierei; lipsa noului sistem computerizat de tranzit; schimbul insuficient de informații vamale prealabile; dezvoltarea insuficientă a centrelor logistice multimodale pe teritoriul țării.
În conformitate cu Acordul de parteneriat și cooperare dintre Comunitățile Europene și statele lor membre, pe de o parte, și Republica Moldova, pe de alta parte, semnat la Bruxelles, la 28 noiembrie 1994 și protocoalele adiționale la acesta, Moldova s-a angajat să armonizeze legislația națională cu cea europeană (acquis- ului comunitar) timp de 15 ani. Din cauza cadrului legal imperfect, a fost realizat un număr insuficient de reforme. Întreg cadrul legal trebuie revizuit pentru a crea condiții egale pentru toți agenții economici. Această necesitate se demonstrează, de exemplu, prin faptul că costurile de transport ale operatorilor din România și din Republica Moldova sunt similare pe când salariile în România sunt cu mult mai mari.
Implementarea reformei legislative și a restructurărilor instituționale este vitală pentru a face sectorul de transport și logistică mai competitiv și mai important pentru economie.