Economie

De-a lungul ultimilor ani, fenomenul globalizări a fost confruntat, disputat şi discutat sub diferite dimensiuni. O multitudine de specialişti în domeniu au argumentat fie avantajele sau dezavantajele, fie beneficiile sau prejudiciile acestui fenomen de amploare.

     În încercarea de a defini „globalizarea”, putem spune că nu există o definiţie precisă şi acceptată la nivel general, deoarece aceasta presupune un proces complex, proces care include o analiză amănunţită a  tuturor ramurilor vieţii sociale.

     Se poate afirma faptul că un element important în acest proces complex al globalizării este    deschiderea „porţilor” vamale. Liberalizarea căilor comerciale a condus la o deschidere transfontalieră, iar când spunem „deschidere transfrontalieră” nu ne referim doar la mărfurile şi serviciile care sunt tranzacţionate. Această deschidere are loc atât în sens economic şi social cât şi în sens cultural. Cultura a fost, este şi va fi  semnificativ schimbată de aceste „valuri” de amploare. Spre exemplu într-o ţară în care se desfăşoară activitatea uneia sau mai multe corporaţii transnaţionale, atunci cultura acelei ţări va fi şi ea influenţată de valorile şi ideologia promovate de corporaţia sau corporaţiile respective. Cu alte cuvinte, cultura, obiceiurile şi comportamentul societăţii sunt modificate de globalizare.

     Termenul de globalizare derivă din termenul „glob”, „global”, globalizare- în cele din urmă. De aici putem înţelege faptul că trendul acestui fenomen este de a crea o unitate la nivel global, un întreg. O astfel de unitate la nivel global presupune acţiuni complexe, pentru ca în final această unitate să fie una sustenabilă atât pentru generaţiile actuale, cât şi pentru cele viitoare. „Globalizarea nu este un fenomen şi/sau politic; este cea mai dramatică mutaţie pe care specia umană a cunoscut-o”^[1] este de părere economistul şi autorul român Eugen Ovidiu Chirovici.

     Există şi multe articole care sunt de părere că globalizarea este o formă de imperialism sau o metodă prin care se încearcă crearea unui imperiu global. Nu putem însă să considerăm sută la sută adevărată această afirmaţie, întrucât fiecare autor sau entitate publicistă îşi exprimă liber punctul de vedere. Din moment ce există libertatea de expirmare, avem dreptul de a contrazice sau confirma astfel de zvonuri.

     Alte două aspecte, pe care le consider foarte importante în procesul globalizării şi este necesar să le subliniem, sunt reprezentate de tehnologie şi informaţie. Acestea au devenit foarte importante pentru progresul economic şi vitale în interacţiunea socială, informaţia fiind un element primordial pentru orice tip de activitate.

     Putem considera faptul că dimensiunea economică a globalizării este cea care a generat alte dimensiuni a globalizării. Cu alte cuvinte, globalizarea economiei este cea care a declanşat  modificările asupra culturii, societăţii, comportamentelor şi altor aspecte asemănătoare.

     O definiţie pe care o putem da acestui concept este aceea că globalizarea economiei constă în integrarea economiilor cu ajutorul deschiderii căilor comerţului. Atlfel spus, este o stare de interdependenţă şi cooperare economică dintre popoare, stare care se realizează prin fuziunea pieţelor şi ulterior formarea unei pieţe unice.^[2]

      Organizaţia recunoscută la nivel mondial ca fiind cea mai importantă este, ONU – Organizaţia Naţiunilor Unite, sau recunoscută ca fiind organizaţia „mamă” a multor organizaţii globale, acestea fiind:

• PNUD (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare);
• UNCTAD (United Nations Conference on Trade and Development- Conferinţa Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare şi Comerţ)
• UNESCO (United Nations Educational, Scientific and Cultural Organization – Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură);
• Banca Mondială.

      La o primă privire, putem spune faptul că aceste organizaţii au misiunea de a ajuta popoarele în curs de dezvoltare, considerând globalizarea un mijloc prin care poate fi combătută sărăcia şi un fenomen în virtutea  prosperităţii  ţărilor emergente. Însă unii autori precum John Perkins au dezvăluit informaţii care ne arată o altă faţă a acestor organizaţii. „...Ei direcţionează bani de la Banca Mondială, de la Agenţia SUA pentru Dezvoltare Internaţională(USAID), precum şi de la alte organizaţii de „ajutoare” către seifurile corporaţiilor-gigant şi către buzunarele acelor câtorva familii de bogătaşi care controlează resursele naturale ale planetei”^[3]. Datorită ghilimelelor, se explică, probabil, dorinţa autorului de a  „demasca”  anumite interese ascunse de aceste organizaţii.   

      Implicaţiile sociale ale globalizării pot fi transpuse într-o viziune individualistă, adică implicaţiile la nivelul fiecărui individ. În cazul acesta putem vorbi de gradul de satisfacţie al nevoilor individului, în ce măsură reuşeşte acesta să îşi îndeplinească nevoile şi să îşi atingă anumite obiective. În căutarea satisfacerii şi atingerii acestor nevoi şi obiective, individului îi este necesară asigurarea unui loc de muncă, asigurarea de servicii medicale, educaţie, securitate personală. Privind astfel, în acest proces de căutare a îndeplinirilor nevoilor personale, putem face legătură cu piramida lui Maslow, la ceea ce oferă statul şi  societatea în general pentru atingerea fiecărui nivel din această piramidă, la situaţia macroeconomică.

    Dacă în perioada socialistă, prioritatea statului era responsabilitatea socială se poate spune însă faptul că în situaţia actuală, statul capitalist este orientat mai mult spre controlul fluxurilor monetare şi spre echilibrarea balanţei de plăţi externe, decât spre asigurarea şi responsabilitatea socială. Aşadar, putem aduce aminte în acest caz de conceptul de Corporate Social Responsability (în traducere liberă- Responsabilitatea Socială a Corporaţiilor) - la o primă abordare asupra acestui concept, acesta poate fi definit ca fiind responsabilitatea pentru impactul pe care companiile şi corporaţiile îl aduc societăţii, în urma desfăşurării activităţii acestora. Ideal ar fi ca această responsabilitate să aibă un efect pozitiv asupra societăţii.

    Ceea ce vreau să punctez în ultimul paragraf, este ideea că dacă odinioară, în perioada socialistă, responsabilitatea socială era în totalitate asigurată de stat, acum statul împarte în mari proporţii responsabilitatea socială cu aceste mari corporaţii.

    Revenind la implicaţiile sociale ale globalizării, acţiunile întreprinse de corporaţii pentru responsabilitatea socială prin  acest program de Corporate Social Responsability sunt în mare parte răspunzătoare de impactul social al globalizării.

    În ceea ce  priveşte globalizarea societăţii, aceasta conduce la crearea unei societăţi globale comune, guvernate de principii şi valori impuse la nivel global, corporaţiile fiind principalele intrumente folosite pentru formarea unei astfel de societăţi. Acestea şi-au impus şi îşi vor impune valorile şi principiile în ţările pe care le-au „acaparat”

   Prin definiţia ei, cultura reprezintă ansamblul valorilor intelectuale, spirituale, materiale, comportamentele ce aparţin unei anumite comunităţi sau unui anumit grup social, precum şi transimterea şi comunicarea acestora mai departe^[4]. Aşadar, atunci când vorbim de cultură, ne axăm pe mai multe criterii,  abordarea aceastia fiind  complexă.

    De-a lungul istoriei, transmiterea culturii de la o generaţie la alta s-a făcut, desigur,prin diferite canale. Dacă principalele surse folosite în istoria omenirii au fost cele scrise sau cele orale, acum , o dată cu evoluţia tehnologiei, pe lângă acestea, canalele mass-media şi internetul au un loc extrem de important în formarea şi transmiterea culturii. Cu ajutorul acestora,  oamenii din întreaga lume au acces la informatii din orice parte a planetei, se pot documenta cu referire la orice eveniment, pot studia orice fenomene, şi altele. Astfel, viteza cu care circulă informaţiile este uluitoare, iar ideile transimse vor avea un efect mult mai rapid asupra mentalităţii şi comportamentului grupurilor sociale.

   În urma consideraţiilor elaborate asupra diferitelor impacturi ale globalizării, putem sintetiza câteva avantaje şi dezavantaje , şi anume:

• Avantaje:
  • datorită pieţei deschise, consumatorii au parte de o gamă vastă de produse şi servicii;
  • dezvoltarea relaţiilor internaţionale(la nivel politic);
  • multe oportunităţi pentru investitori;
  • mobilitatea ridicată a forţei de muncă;
  • crearea de locuri de muncă;
  • acces rapid la informaţii;
  • companiile se pot extinde pe mai multe pieţe;
  • acces la fonduri şi proiecte internaţionale.
• Dezavantaje:
  • ţările dezvoltate pot „suprima” ţările mai puţin dezvoltate;
  • depresiunea economică dintr-o ţară trage şi celelalte ţări în jos;
  • micile industrii şi companii au de suferit în faţa celor mari;
  • Dispariţia de anumite civilizaţii sau culturii;

^[1]  Chirovici, Eugen Ovidiu – Naţiunea virtuală. Eseu despre globalizare, Ed.Polirom, 2001

^[2] Negrea, Alina,Petronela, Globalizarea şi dilema identitară în Volumul XIX(2012),No.9(574), pp.68-90 din

 Economie teoretică şi aplicată, Volumul XIX(2012),No.9(574), pp.68-90, http://store.ectap.ro/articole/779_ro.pdf   [accesat  27.04.2015]

^[3]  Perkins, John - Confesiunile unui asasin economic, Ed.Litera, Bucureşti,  2010,  pag.9

^[4] Definiţie preluată din dicţionarul explicativ al limbii române