Literatura de specialitate defineşte politica socială ca fiind acele strategii şi instrumente politice ce au ca scop protecţia şi bunăstarea socială. Acest concept traversează atât sţiinţa socială cât şi ştiinţa economică, formând o problematică social-economică.[1]
Preocuparea statului asupra siguranţei şi bunăstării societăţii îşi are loc din cele mai vechi timpuri ale civilizaţiei, unde putem aminti celebri gânditori antici precum Aristotel care spunea că „Legea este ordine, iar legea bună este ordine bună” în celebra sa lucrare Politica. Astfel de-a lungul istoriei, preocupările statului pentru societate şi bunăstarea individuală au căpătat evoluţii specifice o dată cu modificarea nevoilor societăţii, respectiv indivizilor în general.
Dezvoltarea polticilor sociale actuale îşi are originile în special de la sfârşitul secoului al XIX-lea, o dată cu evoluţia statelor capitaliste occidentale. Se poate spune faptul că aceste politici au fost cel puţin vulnerabile până la sfârşitul celui de al doilea război mondial, când marile puteri ale lumii au decis să pună punct atrocităţilor produse în cele două mari conflagraţii mondiale. Astfel, pe lângă strategiile abordate de lumea capitalistă este evidenţiată şi dezvoltarea societăţilor socialist-comuniste, şi implicit a blocului comunist, din care bineînţeles a făcut parte şi România. Se apreciază atât din surse formale cât şi din cele informale faptul că în perioada comunistă a fost asigurată cea mai bună protecţie şi bunăstare socială. Însă părerile şi recenziile asupra faptelor întâmplate în această perioadă sunt împărţite, existând o multitudine de polemici şi argumente pro şi contra.[2] Când facem referire la subiectul nostru, globalizarea, se poate spune faptul că societatea socialistă era reticentă la deschidere internaţională, astfel că efectele globalizării s-au făcut mai puţin resimţite.
Destrămarea Uniunii Republicilor Soviet- Socialiste în anii 1990, a însemnat atât pentru istoria României cât şi pentru istoria mondială, un important punct de reprer, şi o crucială schimbare pe scena economiei şi societăţii globale. În lucrarea Globalizarea, speranţe şi deziluzii, semnată de autorul american Joseph Eugene Stiglitz, acesta menţionează faptul că o dată cu căderea zidului Berlinului a început unul din cele mai importante procese de tranziţie economică. [3]
Acest important proces menţionat de celebrul economist, a fost puternic consimţit şi de România după anul 1990, trecerea de la socialism la capitalism schimbând din orice unghi viziunea socio-economică. Dacă odinioară, statul garanta fără probleme protecţia şi bunăstarea societăţii, în acel moment ţara noastră trebuia să se adapteze noului regim al capitalismului şi democraţiei. Astfel şi piaţa muncii avea de suferit modificări din toate punctele de vedere, statului român fiindui absolut necesare schimbări în ceea ce priveşte protecţia socială şi ocpuarea forţei de muncă.
Conform datelor oferite de Institulul Naţional de Statistică , putem sublinia efectul acestei tranziţii asupra ocupării forţei de muncă, unde se observă de-a lungul a 23 de ani o scădere de aproximativ 20 % a ratei ocupării forţei de muncă.
Sub aspectele abordate precedent, putem aduce în discuţie conceptul de globalizare a polticilor sociale, concept care ar transpune problemele, strategiile şi soluţiile bunăstării şi protecţiei societăţii de la nivel naţional la nivel internaţional. Acest fapt produce implicarea unor instituţii de nivel mondial, instituţii pe care le-am trecut în revistă în primul capitol.
Competitivitatea reprezintă un alt aspect important asupra politicilor şi societăţii globale. Creşterea competitivităţii la nivel global determină modificări asupra deciziilor guvernelor şi organismelor de conducere statală în ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă şi politicile sociale. Astfel forţa şi resursele de muncă trebuie create pentru avantajul competitiv, sau mai direct spus acestea trebuie să fie competitive. [4]
În cadrul unor studii efectuate de Institute of Management Development( Institutul pentru Management şi dezvoltare) – Elveţia reiese faptul că România se află în anul 2015 pe locul 47 în ceea ce priveşte competitivitatea economică dintr-un top de 61 de ţări.[5] Ţinând cont de datele oferite de acelaşi institut pe o perioadă de cinci ani(2011-2015), reiese faptul că România a înregistrat progrese la acest capitol. Deşi din anul 2011 până în anul 2013 ţara noastră a pierdut cinci poziţii, de pe locul 50 în 2011, pe locul 55 în 2013, în următorii doi ani recuperă nu mai puţin de şapte poziţii şi trece pe locul 47, unde se pare că se menţine constantă.
[1] Preda, Marian, Politica socială românească – între sărăcie şi globalizare, Bucureşti, ed. Polirom, 2002, pag15-17
[2] Ravier, O. Adrian, Capitalism, socialism and public choice în Libertarian Papers, vol.2, art.no.26(2010), http://libertarianpapers.org/articles/2010/lp-2-26.pdf [accesat 29.06.2015]
[3] Stiglitz, Joseph , Eugene, Globalizarea- speranţe şi deziluzii, Bucureşti, Ed. Economică, 2005
[4] Matei, Ramona, Mihaela , Crearea polilor de competitivitate economică – un model sustenabil pentru obţinerea avantajului competitiv în, Volumul XX(2013), No.8(585), pp.42-54 din Economie teoretică şi aplicată http://store.ectap.ro/articole/889_ro.pdf [accesat 29.06.2015]
[5] http://www.imd.org/uupload/imd.website/wcc/ [accesat 30.06.2015]