Economie

1. Noţiuni generale despre balanţa de plăţi

Între instrumentele economice, valutar-financiare folosite pentru analiza şi controlul fluxurilor externe ale unei ţări, un rol deosebit are balanţa de plăţi externe. Aceasta serveşte la corelarea activităţii valutar-financiare cu dezvoltarea economico-socială a ţării pe o perioadă determinată, de regulă un an.

Conform definiţiei FMI, balanţa de plăţi externe reprezintă un tablou statistic sub formă contabilă care înregistrează sistematic ansamblul fluxurilor reale, financiare şi monetare intervenite între rezidenţii unei economii şi restul lumii, în cursul unei perioade (de regulă un an).^[1]

Sunt consideraţi rezidenţi - agenţii economici naţionali sau străini, persoane fizice sau juridice, care trăiesc şi desfăşoară activităţi, în mod obişnuit şi permanent, în cadrul unei ţări, inclusiv filialele şi sucursalele companiilor străine. Din această categorie sunt excluse ambasadele, consulatele şi reprezentanţele acestora (incluse în categoria de nerezidenţi). Practic, diferenţierea dintre cele două categorii de operatori economici are în vedere accepţiunea economică a rezidenţei: centrul principal de de activitate.

La baza elaborării BPE stă conceptul de tranzacţie internaţională. Tranzacţia presupune schimbul de proprietate asupra bunurilor materiale şi / sau a drepturilor financiare, prestarea de servicii sau disponibilitatea de forţă de muncă sau de capital în relaţiile dintre rezidenţi şi nerezidenţi.^[2]

Balanţa de plăţi externe se referă doar la operaţiunile desfăşurate de rezidenţii ce acţionează în cadrul teritoriului economic(se exclud din teritoriul economic enclavele sau teritoriile ce aparţin altor ţări sau instituţiilor internaţionale).^[3]

În balanţa de plăţi externe (BPE) se înregistrează două mari categorii de fluxuri: fluxurile reale şi fluxurile financiare apărute între rezidenţi şi nerezidenţi. Fluxurile reale se referă la schimburile internaţionale de bunuri şi servicii (exportul şi importul). Practic, în balanţă aceste fluxuri sunt înregistrate valoric, diferenţa dintre intrări (exporturile) şi ieşirile (importurile) constituind balanţa comercială a unei ţări. Fluxurile de bunuri sunt înregistrate şi contabilizate separat de comerţul cu servicii.

Dacă în statisticile vamale, înregistrarea exporturilor se face la valoarea FOB şi a importurilor la valoarea CIF, pentru a fi aduse la aceeaşi paritate şi pentru a putea fi comparate, în balanţa de plăţi externe înregistrarea importurilor şi exporturilor se face la valoarea FOB, valoarea CIF a importurilor fiind corectată cu o marjă de 5% (practic din valoarea CIF a importurilor se scade această marjă), urmând ca serviciile de transport / asigurare să fie înregistrate la alte poziţii în balanţă.

Fluxurile financiare sunt înregistrate în cadrul unor conturi distincte - contul de capital sau contul financiar. Principiul de bază de înregistrare a fluxurilor reale şi financiare în BPE este acela al dublei înregistrări, fiecare furnizare de resurse reale sau financiare fiind compensată de o încasare. Implicit, orice intrare de resurse reale sau financiare este compensată de o plată.^[4] Dacă această compensare nu se produce operaţia este considerată a fi un transfer. Dacă se respectă acest principiu, soldul net al tuturor înregistrărilor din balanţă trebuie să fie teoretic egal cu zero. În practică însă, sistemul de înregistrare în BPE nu este perfect şi deoarece datele înregistrate sunt obţinute din surse diferite, apar o serie de diferenţe valorice care sunt reportate într-un cont special de erori şi omisiuni.  

Un al doilea principiu se referă la înregistrarea intrărilor şi ieşirilor de resurse reale şi financiare în BPE. Ca în orice balanţă ce respectă principiul dublei înregistrări, există o poziţie de credit şi una de debit pentru fiecare cont şi sub-cont din  BPE. Ca regulă generală, intrările de resurse sunt înregistrate în creditul balanţei şi ieşirile sunt înregistrate în debitul balanţei.

2. Structura balanţei de plăţi externe

Iniţial, balanţa de plăţi externe a prezentat următoarea structură:

• contul curent sau balanţa de plăţi externe;
• contul de capital şi financiar sau balanţa mişcărilor de capital

Conform ultimelor recomandări ale FMI în materie de balanţă de plăţi externe, aceasta trebuie să aibă o structură detaliată pe patru conturi de bază: contul curent, contul de capital, contul financiar şi contul de erori şi omisiuni.

3. Echilibrul balanţei de plăţi şi poziţia investiţională

Poziţia investiţională este un instrument util în proiectarea unei politici macroeconomice de finanţare externă adecvată a deficitelor din balanţa de plăţi externe sau alte deficite interne (deficite bugetare, fiscale etc.) luând în considerare toate resursele financiare ce pot fi atrase de pe pieţele financiare internaţionale  capabile să completeze resursele interne (publice sau private).

Acest instrument este deosebit de important în elaborarea strategiilor de finanţare a deficitelor din contul curent sau a deficitelor interne (deficitul bugetar de exemplu). Acest instrument arată gradul extern de îndatorare al unei economii, structura datoriei externe în funcţie de provenienţa şi de destinaţia finală a acesteia precum şi situaţia investiţiilor străine directe şi de portofoliu.

Atât balanţa de plăţi cât şi poziţia investiţională internaţională se analizează cu ajutorul unui set de indicatori specifici, cum ar fi:

• Gradul de acoperire al importurilor: exporturi (X)/ importuri (M);
• Mărimea soldului balanţei comerciale: (X-M)/(X+M);
• Indicii raportului de schimb (net şi brut);
• Active valutare în luni de import;
• Datorie externă / locuitor (sau pe PIB) etc.

În ansamblu, balanţa de plăţi este întotdeauna şi în mod necesar echilibrată, activul fiind egal cu pasivul (respectându-se principiul dublei înregistrări). În mod uzual se folosesc uneori termeni de balanţă de plăţi excedentară (activă) sau de balanţă de plăţi deficitară (pasivă), în realitate fiind vorba de un dezechilibru la nivelul unor părţi din balanţa de plăţi (balanţa comercială, contul curent, contul de capital şi financiar).

Deficitele la nivelul balanţei de plăţi externe reflectă o lipsă de competitivitate pe plan extern sau o ieşire masivă de capitaluri străine sau autohtone ca urmare a deteriorării climatului general de afaceri. Un rol fundamental revine în acest sens soldului balanţei comerciale şi al contului curent. Dezechilibrele din balanţa de plăţi externe se pot răsfrânge asupra economiei interne, generând perturbaţii pe piaţa valutară (soldul balanţei comerciale poate provoca aprecierea sau deprecierea monedei naţionale), pe piaţa monetară, pe piaţa creditului, pe piaţa de capital etc. În plus o balanţă cronic deficitară reduce bonitatea pe plan internaţional, diminuând încrederea creditorilor internaţionali în capacitatea ţării în cauză de a-şi onora obligaţiile de plată ce-i revin^[5].

Factorii care stau la baza acestor dezechilibre în balanţa de plăţi externe pot fi factori endogeni sau factori exogeni.

Factorii endogeni de destabilizare a BPE:

• Reducerea semnificativă a exporturilor cauzată de calamităţi naturale sau de evenimente fortuite (revoluţii, războaie civile);
• Creşterea importurilor pe fondul intensificării cererii interne;
• Insuficienta acoperire a cererii interne (reducerea exporturilor);
• Diminuarea competitivităţii externe a produselor autohtone (calitate scăzută, preţuri ridicate);
• Deteriorarea climatului de afaceri intern;
• Insuficienta promovare / stimulare a exporturilor;
• Politică comercială (tarifară / netarifară) ineficientă;

Factorii exogeni de destabilizare a BPE:

• Dereglarea preţurilor mondiale la produsele cu pondere mare în structura comerţului exterior;
• Politica comercială a altor state (atât cea tarifară cât şi cea netarifară);
• Lipsa avantajelor competitive (comparative) reale;

Printre tehnicile de echilibrare a balanţei de plăţi se numără:

• Ajustarea automată a balanţei de plăţi prin mecanismul preţurilor. Mecanismul este relativ simplu: un deficit în balanţa comercială atrage după sine o scădere a masei monetare aflate în circulaţie (banii se vor localiza în bancă în urma cumpărării de devize de pe piaţă, necesare plăţii excedentului de importuri, operaţiune care a avut ca efect diminuarea activelor de rezervă). Teoria cantitativă a banilor stipulează că o scădere a masei monetare va produce implicit o scădere a preţurilor. Această scădere a preţurilor va constitui un stimulent pentru exporturi şi o frână în calea importurilor.
• Altă teorie este cea aechilibrului prin venituri(Keynes, Robinson, Harrod, Machlup) care susţin că există mecanisme interne de corectare a dezechilibrelor externe cum ar fi nivelul veniturilor sau gradul de utilizare al forţei de muncă.

Statul are la dispoziţie mai multe politici pe care le poate utiliza în vederea ajustării deficitelor din balanţa de plăţi externe:

Politici monetare: ratele de dobândă, operaţiuni pe piaţa liberă efectuate de Banca Centrală, rezervele bancare obligatorii, emisiunea sau retragerea de monedă de pe piaţă, limitarea creditului. Inflaţia şi dobânda sunt factori suficient de puternici în a echilibra balanţa de plăţi externe.

Politicile bugetare: politici care vizează creşterea veniturilor din impozite şi taxe (se poate realiza printr-o fiscalitate sporită sau printr-o mai bună colectare a fondurilor datorate statului) şi reducerea cheltuielilor bugetare.

Devalorizarea cursului de schimb: parte integrantă a politicii monetare are ca efect direct încurajarea exporturilor şi descurajarea importurilor (care devin mai scumpe în monedă naţională).

Instituirea de bariere tarifare şi netarifare în calea importului cu rol în limitarea cantitativă a importurilor.

Stimularea şi promovarea exporturilor prin diferite metode (subvenţii de export, credite de export subvenţionate, facilităţi fiscale, asigurarea şi garantarea creditelor de export etc.) conduce la reechilibrarea balanţei comerciale.

^[1] F.M.I.  Balance of Payments Manual, Revision of the Fifth Edition, February 11, 2004

^[2]Petre Brezeanu, Gabriela Fotache, Adina Trandafir, Tudor Boengiu  Macrofinanţe, Ed. Meteor Press, Bucureşti, 2007, pag.446

^[3] F.M.I.  Balance of Payments Manual, Revision of the Fifth Edition, February 11, 2004, pag. 33

^[4] Tribuna economică,  Numerele 18-26‎, 2005,  pag. 64

^[5] Milea Gh. Camelia Balanţa de plăţi a României. Factori de influenţă. Restricţii şi Oportunităţi, 2009, p. 23