1. Noţiune de dezvoltare umană
Dezvoltarea umană reprezintă procesul de extindere a libertăţilor reale de care se bucură oamenii (Amartie Sen) concetrarea asupra libertăţilor oamenilor contrastează cu viziunile mai limitate despre dezvoltare, cum ar fi identificare acesteea cu creşterea PIB, creşterea veniturilor populaţiei sau modernizarea socială. Creşterea PNB poate fi de sigur importantă pentru extinderea libertăţilor oamenilor la fel ca şi progresul tehnic, industrializarea, creşterea calităţii serviciior publice etc, dar libertăţile oamenilor depind şi de alţi factori aşa ca aranjamentele sociale ca ex.: accesul la educaţie, servicii de sănătate, respectarea drepturilor omului, libertatea politică. Dezvoltarea umană este un concept destul de larg şi cuprinde toate domeniile vieţii social-umane.
Aspecte ale dezvoltării umane:
1. O dezvoltare umană presupune o viaţă cît mai îndelungată şi sănătoasă.
2. Acces la educaţie care permite ocupare unui loc de muncă atractiv şi bine remunerat.
3. Acces la o gamă cît mai diversă la bunuri şi servicii.
Alte aspecte ale dezvoltării umane presupune libertatea politică şi erspectare drepturilor omului, stima faţă de om, ceea ce Adam Smith a numito capacitate de a comunica cu alţii , de ieşi în stradă fară a simţi ruşine. În ultima instanţă dezvoltare umană prezintă dezvoltare oamenilor, pentru oameni şi prin oameni.
2. Premisele apariţiei
Conceptul de dezvoltare umană este nemijlocit legat de A. Sen (1998 premiu nobil pentru economie), M. ul Haq, Megnal Dessai.
3. Evoluţia conceptului
Prima interpretare a dezvoltării este legată de numele lui Adam Smith care vedea dezvoltarea ca o creştere a bogăţiei statului. Următoare etapă legată de evoluţia conceptului de dezvoltare este legată de revoluţia marginală, anume în acea perioadă în circuitul ştiinific economic a început să fie utilizat conceptul de utilitate iar dezvoltarea să fie interpretată ca o creştere a utilităţii totale din cadrul societăţii.
Următoare etapă poate fi considerat instituţionalismul care interpreta dezvoltare ca o creştere a nivelului de trai pentru toţi mebrii societăţii indeferent de capacităţile lor economice, fizice, intelectuale, culturale etc. Anume instituţionaliştii au justificat procesul de redistribuire întro societate văzînd în el o sursă reală a dezvoltării.
Următoarea etapă a fost revoluţia chenisiană. Dezvoltarea este interpretată ca o stimulare a consumului (societatea consumatorului). Anume în acea perioadă sau justificat tendinţele de creştere a salariilor pentru muncitori. Teoria capitalului uman interpretează dezvoltarea ca o creştere a stocului de capital uman întro societate, prin urmare se consideră că cu cîţi mai mulţi oamni instruţii şi sănătoşi sînt întro societate cu atît este mai dezvoltată.
Următoare etapă poate fi considerată apariţia conceptului de calitate a vieţii.
4. Publicaţii legate de conceptul dezvoltării umane şi perspectivele evoluţiei acestuia în sec XXI
Pe parcursul celor 20 de ani de dezvoltare a conceptului de dezvoltare umană principalele publicaţii sînt rapoartele dezvoltării umane. În cele 20 de rapoarteau fost puse în evidenţă mai multe faţete ale dezvoltării umane ca egalitatea de gen, eridicarea saraciei, structura consumului, influenţa proceselor de dezvoltare umana, drepturile omului, diversitate culturală, securitatea umană etc. Semnificaţia acestor rapoarte constă şi în faptul că ele propun şi o serie de indicatori capabili să măsoare această faţetă a dezvoltării. Pe parcusul ultimilor 40 de ani s-a constat ca apropae toate ţările lumii au înregitrat un anumit progres în dezvoltarea umană cu excepţia a 3 ţări: Congo, Zambia, Zimbabwe. Totodată se constată un anumit regres la anumite componente ale indicelui dezvoltării umane şi pentru unele state foste URSS: Belorusia, Rusia, Ucraina. 2010 pentru conceptul de dezvoltare umană a fost un an de cotitură. Astfel rraportul dezvoltării umane formulează o nouă definiţie axate pe noi valori. Potrivit raportului dezvoltarea umană reprezintă dreptul oamenilor la o viaţă îndelungată, sănătoasă şi creativă realizarea unor scopuri carepotrivit lor au valoare participarea activă în asigurarea unei dezvoltări echitabile şi durabile. Oamenii fie ca indivizi fie ca grupuri sînt în acelaşi timp beneficiarii şi forţa motrice a dezvoltării umane, prin urmare esenţa dezvoltării umane reprezintă susnetabilitate, echitate, lărgirea drepturilor şi posibilităţilor oamenilor şi flexibilitate. Principalele probleme ale dezvoltării umane actuale sînt:
- Drepturile omului
- Bunăstarea colectivă
- Echitate
- Sustenabilitate- lărgirea arie de posibilităţi ale indivizilor pe termen lung.
Raportul vine cu 3 indici
- Fd
- Indicele inegalităţii de gen
- Indicele multidimensional al sărăciei
5. Indicatorii de măsurare a dezvoltării umane
Pentru monitorizare dezvoltării umane pe parcursul celor 20 de ani de evoluţie au fost formulaţi mai mulţi indicatori printre care : Indicele dezvoltării umane, Indicele dezvoltării umane raportat la gen, indicele participării femeilor, indicele sărăciei umane, indecele libertăţii politice etc.
Principalul indicator este indicele dezvoltării umane. Acest indice este un indicator sintetic compus din mai multe componente capabil să reflecte progresul practic în toate domeniile vieţii sociale. IDU are 3 componente
- Nivelul de trai
- Longevitatea vieţii
- Educaţia.