Strategiile se referă la raportul dintre banca centrală şi celelalte societăţi bancare, aici politicile trebuie coordonate cu cele monetare.
Ele vizează de asemenea conturarea politicii scontului, rescontului, politicile de stimulare sau inhibare prin intermediul creditului, de procurare a resurselor de creditare şi plasare a acestora, vizează nivelul lichidităţilor şi a rezervelor obligatorii, nivelul dobânzii şi taxa scontului.
Politica financiară în domeniul creditului vizează raportul dintre banca de emisiune şi tezaurul public, măsura în care banca poate interveni în restabilirea echilibrului bugetar şi limitele intervenţiei sale.