Întocmirea şi executarea bugetului de stat trebuie să răspundă anumitor cerinţe, anumitor reguli cunoscute sub denumirea de principii dintre care vom prezenta următoarele:
- anualitatea bugetului;
- echilibrarea bugetului;
- universalitatea bugetului;
- unicitatea bugetului;
- realitatea bugetului;
- neafectarea veniturilor;
- publicitatea bugetului.
1. Anualitatea bugetului
Presupune respectarea perioadei de timp pentru care Parlamentul aprobă bugetul, şi pe de altă parte cere ca puterea executivă să realizeze veniturile şi cheltuielile în cadrul perioadei stabilite.
Perioada de obicei este de 1 an şi trebuie să se refere la 1 an.
Durata anului bugetar este egală cu anul calendaristic , fie este diferită.
În practică există 2 sisteme:
- unul numit sistem de exerciţiu, în care durata exerciţiului bugetar este mai mare cu 3-6 luni decât a anului bugetar, ceea ce înseamnă că după ultima zi a anului bugetar se mai lasă disponibilul executivului 3-6 luni pentru lichidare situaţiei din anul precedent (Un asemenea buget a avut şi România în perioada 1923-1934).
- sistemul de gestiune presupune că executarea bugetului se face pe durata anului bugetar, de regulă anul calendaristic.
- Acest principiu în general este respectat dar sunt frecvente situaţiile de nerespectare determinate fie de factori politici fie de factori financiari:
- factori politici – imposibilitatea ca uneori Parlamentul să poată vota bugetul în timp util (presupune folosirea unor prebugete, folosirea unor credite bugetare provizorii);
- factori financiari – imposibilitatea de a se determina cuantumul exact al unor credite bugetare, a necesarului preconizat, ceea ce face necesară utilizarea unor credite suplimentare pentru corectarea bugetului.
2. Echilibrarea bugetului
Cere ca între cheltuieli şi venituri să existe un echilibru.
În perioada de început a capitalismului acest principiu era respectat, majoritatea ţărilor realiza echilibrul, iar dacă exista deficitul era mic şi de scurtă durată.
În perioada dezvoltării capitalismului, datorită creşterii cheltuielilor statului, veniturile n-au mai putut fi realizate an de an la nivelul acestora.
Bugetele de stat au început să se planifice cu deficite care au căpătat un caracter cronic.
Deficitul este argumentat teoretic de unii economişti ca fiind o cale a stabilizării economice, cale de lichidare a şomajului, de realizare a echilibrului economic general (teoria deficitului sistematic).
3. Universalitatea bugetului
Este principiul care cere ca bugetul de stat să nu fie întocmit şi aprobat numai pentru diferenţa dintre venituri şi cheltuieli ci şi în formă brută (pentru totalul veniturilor şi cheltuielilor).
În felul acesta parlamentul poate cunoaşte mai bine dimensiunile cheltuielilor statului, orientarea sa economico-socială, oportunitatea utilizării banilor publici.
Nerespectarea principiului universalităţii se concretizează în practica financiară prin faptul că bugetele brute sunt înlocuite cu bugetele mixte sau chiar nete.
Bugetele mixte – unde unele capitole de venituri şi cheltuieli sunt stabilite după principiul evidenţierii brute, în timp ce altele numai în formă netă.
Bugetele nete – veniturile şi cheltuielile sunt evidenţiate per sold (diferenţa dintre venituri şi cheltuieli).
4. Unitatea bugetului
Constă in faptul că bugetul trebuie întocmit într-o formă unitară după o schemă unică, veniturile şi cheltuielile să fie cuprinse într-un document unic.
Nerespectarea principiului unităţii se materializează în apariţia în practica financiară şi a altor bugete în afara celui ordinar al statului sau cum ar fi bugetele extraordinare, bugetele anexe, autonome, etc.
5. Realitatea bugetului
Cere ca bugetul să fie întocmit pe bază de date certe, să fie un buget real.
6. Neafectarea veniturilor
Conform acestui principiu nici unul din veniturile statului nu trebuie instituit şi încasat cu o destinaţie anume; ele sunt general denumite venituri ale statului şi indiferent de denumirea ce o poartă înainte, după încasarea lor se despersonalizează, se transferă în venituri bugetare care în totalitatea lor urmează să primească destinaţiile legale.
Dacă în anumite sisteme economice sau politice pentru efectuarea unor anumite cheltuieli se instituie venituri speciale, cheltuielile şi veniturile corespunzătoare nu sunt evidenţiate în bugetul obişnuit al statului ci în bugetele extraordinare.
Prevalându-se de acest principiu uneori guvernul întocmeşte bugete extraordinare şi pentru situaţii nu prea justificate, deoarece acestea nu mai fac obiectul aprobării parlamentului.
7. Publicitatea
Cere ca după aprobarea bugetului de stat de către Parlament, cifrele aprobate să fie date publicităţii.