Este de competenţa Guvernului, a Ministerului Finanţelor, după întocmirea şi însuşirea de către Guvern el este depus spre dezbaterea şi aprobarea Parlamentului.
Acesta este sistemul european.
Sistemul american presupune intervenţia Preşedinţiei, pe lângă care funcţionează un birou al bugetului care elaborează proiectul, preşedintele îl însuşeşte, îl înaintează Congresului – spre dezbatere şi aprobare.
Acesta a fost aspectul politic al elaborării proiectului de buget, în afara acestuia mai există aspectul tehnic, care se referă la determinarea cifrelor privind veniturile şi cheltuielile.
Se porneşte de la indicatorii anilor precedenţi, care la nevoie se majorează sau se diminuează după cum este prevăzută evoluţia fenomenului bugetar.
Unele cheltuieli sunt determinate de evoluţia economiei şi acestea necesită o tehnică mai complexă pentru determinare, aşa cum sunt: cheltuieli pentru susţinerea producţiei agricole, de regulă prin subvenţionare; cheltuieli pentru acordarea celorlalte subvenţii; cheltuieli pentru plata majorării salariilor publice, etc.
Determinarea nivelului veniturilor publice este mai dificilă tocmai datorită faptului că majoritatea resurselor statului sunt direct sau indirect dependente de evaluările economice.
Pentru determinarea veniturilor statului, în practică au fost cunoscute mai multe procedee:
- Metoda automată.
- Metoda majorării şi diminuării.
- Metoda directă.
Metoda automată, porneşte de la rezultatele privind realizarea bugetului de stat în penultimul an care se ia ca bază, pentru determinarea indicatorilor bugetari.
Aceasta este o metodă tradiţională prezentând avantajul că este extrem de simplă; are însă şi un dezavantaj: nu ţine seama de evoluţia fenomenelor economico-sociale, fiind greu de presupus că ceea ce a fost valabil acum 2 ani va fi valabil şi în viitor.
Metoda majorării şi diminuării, porneşte de la mai mulţi ani precedenţi pe baza cărora se stabileşte o medie anuală de creştere pe baza cărora sunt determinaţi indicatorii bugetari.
Nici rezultatele acestei metode nu s-au dovedit exacte pentru că evoluţia fenomenelor social-economice nu este întotdeauna liniară şi de regulă realizările anilor precedenţi nu pot măcar ca medie să determine exact aceste evoluţii.
Metoda directă, este metoda cea mai utilizată în prezent, se bazează pe realizările preliminate ale anului în curs influenţate cu evoluţia preconizată în anul următor.
Această metodă se bazează de fapt pe existenţa calculelor statistico-matematice şi a tehnicii moderne de calcul (se introduc datele în calculator şi se obţin mai multe variante, alegându-se varianta optimă).
Deşi rezultatele ei sunt mult mai aproape de realitate decât ale metodelor precedente totuşi şi datele acestea trebuie privite ca având un anumit caracter de aproximativitate.
Recunoscându-se acest caracter în multe ţări se admite corectarea pe parcurs a datelor iniţiale, în funcţie de evoluţia fenomenelor social-economice.