Proiectul de buget odată întocmit este înaintat de către Guvern sau de către preşedinte în cazul SUA, Parlamentului, respectiv Congresului pentru dezbatere şi aprobare.
În ceea ce priveşte tehnica aprobării există deosebiri în ceea ce priveşte sarcinile celor două camere de la ţară la ţară. Astfel, dreptul de amendament al Parlamentului cu privire la cifrele prezentate spre analiză, evidenţiindu-se două aspecte:
- Parlamentul are dreptul să aprobe în bloc sau să refuze în bloc proiectul de buget;
- Parlamentul are dreptul să aducă unele modificări cifrelor prezentate de Guvern.
Dreptul celor 2 Camere, în ţările în care Parlamentul bicameral.
Uneori aceste modificări trebuie transmise comisiilor financiare care funcţionează în cadrul celor două camere; amendamentele propriu-zise se aduc de comisie (Franţa, Germania). În alte ţări există şi posibilitatea ca amendamentele să le aducă chiar membrii Parlamentului (Anglia).
Dreptul celor două camere de a analiza şi aproba bugetul în materie de legislaţie bugetară se evidenţiază o particularitate caracteristică faţă de legislaţia obişnuită (cele două camere au drepturi egale).
Inegalitatea celor două camere în aprobarea bugetului atribuindu-se cu prioritate Camerei inferioare, Camerei Reprezentanţilor.
Bugetul trebuie prezentat mai întâi spre dezbatere şi aprobare camerei inferioare şi numai în al II-lea rând camerei superioare.
- Camera inferioară nu are dreptul să aducă modificări cifrelor analizate, în schimb camera superioară are acest drept.
- În alte ţări camera superioară practic este lipsită de orice drepturi (sistemul englez), analiza propriu-zisă o face numai camera inferioară.
O situaţie aproape asemănătoare există şi în Franţa, Germania.
În acest caz bugetul este primit de camera inferioară şi apoi după analiza şi aprobarea dată de aceasta este înaintată Senatului.
Dacă amendamentele aduse de Camera Superioară nu concordă cu cele formulate de Camera inferioară atunci bugetul este reanalizat de o comisie mixtă formată din deputaţi şi senatori care găseşte soluţia finală.
Dacă membrii acestei comisii nu se pun de acord ultimul cuvânt îl are camera inferioară.
În tehnica de examinare şi aprobare a bugetului în general se observă tendinţa de a se diminua puterea Parlamentului şi de a se accentua atribuţiile Guvernului în materie de buget.
Accentuarea atribuţiilor Guvernului de manifestă de exemplu prin faptul că Guvernul ajunge adesea să-şi aprobe singur proiectul de buget atunci când Parlamentul întârzie de a se pronunţa, de asemenea atribuţiile curente ale Guvernului se manifestă în faptul că adesea cifrele aprobate sunt ulterior modificate fără a mai fi necesară aprobarea Parlamentului.
În ceea ce priveşte aprobarea finală este de remarcat faptul că adesea rezultatele finale sunt nu numai rodul dezbaterii şi aprobării în cadrul Parlamentului ci şi efectul influenţei dinafară.
În orice stat capitalist există o categorie de oameni în slujba marelui capital care prin relaţii directe (contracte, corespondenţă) influenţează membrii Parlamentului în luarea anumitor hotărâri.
Recunoscându-se activitatea unor astfel de persoane în SUA a fost votată chiar o lege în 1946 prin care se cere acestor persoane să se declare pentru a li se ţine o evidenţă oficială.
În 1953 de exemplu 375 de persoane erau înregistrate. Aceste persoane sunt cunoscute sub diverse denumiri cum ar fi: grupuri de presiune, lobişti, etc.